ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2385/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2385/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin decizia nr. 2508 din 19 septembrie
2006 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul
reclamantei SC O.A. SA Brașov, a casat decizia nr. 282 din 5 decembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești și sentința nr. 59/C din 19 ianuarie 2005 a Tribunalului Brașov și a trimis cauza Tribunalului Prahova.
Pentru a pronunța această decizie
instanța de recurs a reținut, în esență, că în cauză scopul și finalitatea
prevăzută de art. 720
1
C. proc. civ. au fost îndeplinite, în sensul
că voința părților a fost aceea de a rezolva litigiul pe cale judecătorească și
nu pe cale amiabilă, instanțele de fond și apel dând o interpretare excesiv de
rigidă acestor prevederi.
S-a mai reținut că instanțele au admis în
mod greșit excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru neefectuarea
procedurii prealabile a concilierii directe.
Împotriva acestei decizii pârâtul V.C. a
declarat contestație în anulare în temeiul art. 318 teza I C. proc. civ.
întrucât hotărârea pronunțată este rezultatul unei erori materiale întrucât din
înscrisurile aflate la dosar nu rezultă îndeplinirea cerințelor art. 720
1
.
Contestația în anulare este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc.
civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când
dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța
respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să
cerceteze vreunul din motivele de recurs.
Contestația în anulare este o cale de
atac extraordinară care se poate exercita în cazurile prevăzute de art. 318 C.
proc. civ.
Această cale de atac nu poate fi
exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a
probelor, de interpretare a unor dispoziții legale.
Dispozițiile art. 318 C. proc. civ. au un
câmp limitat de aplicare, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate
cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide în ultimă instanță, calea
unui veritabil recurs.
Întrucât contestatoarea a invocat greșeli
de judecată și de interpretare a unei dispoziții legale, se constată că nu este
vorba de erori materiale.
În această situație, contestația în
anulare urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată
de V.C. împotriva deciziei nr. 2508 din 19 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 13 octombrie 2009.