ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5128/2019

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 05 aprilie 2017 pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională Antifraudă 5 Deva, solicită anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii seria x_FHD nr. 2921 din 21.03.2017 emisă de către DRAF 5 Deva, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 225 din 16 iunie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională Antifraudă 5 Deva, a anulat decizia de instituire a măsurilor asigurătorii seria x_FHD nr. 2921 din 21.03.2017 emisă de către Direcția Regională Antifraudă 5 Deva și a obligat pârâta să îi plătească reclamantei suma de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 225 din 16 iunie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se respingă cererea de chemare în judecată. În motivarea cererii de recurs, recurenta apreciază că hotărârea judecătorească este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. În drept, recurenta a dezvoltat critici prin cererea de recurs pe care le-a încadrat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare la cererea de recurs prin a solicitat pe cale de excepție respingerea recursului ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cererii de recurs a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.

Cu privire la examinarea recursului În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 22 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată inițial pe fond a recursului la data de 16 iunie 2020, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 29 octombrie 2019. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei calității procesuale active a recurenteia Agenția Națională de Administrare Fiscală invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., apreciază că este întemeiată și o va admite pentru considerentele următoare: Calitatea procesuală este una dintre condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea acțiunii civile. Conținutul acestei noțiuni este precizat în cuprinsul art. 36 din C. proc. civ., potrivit căruia "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond". În consecință, calitatea procesuală este determinată de transpunerea în plan procesual a subiectelor raportului juridic de drept substanțial dedus judecății. Potrivit doctrinei, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă). În speță, Înalta Curte constată că intimata-reclamanta a înțeles să se judece cu Direcția Regională Antifraudă 5 Deva, în calitatea acesteia de emitent al deciziei de insituire a măsurilor asiguratorii. Instanța de fond a pronunțat o sentință împotriva Direcției Regionale Antifraudă 5 Deva prin care a anulat decizia de instituire a măsurilor asigurătorii seria x_FHD nr. 2921 din 21.03.2017. Împotriva acestei sentințe a înțeles să formuleze recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală, față de care, deși a formulat în primul ciclu procesual întâmpinare, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește cu motivarea că această instituție nu are calitatea de reprezentant al organului emitent al actului administrativ contestat. Or, în condițiile în care în primul ciclu procesual reclamanta nu a solicitat să se judece în contradictoriu și cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, iar instanța de fond a constatat lipsa calității procesuale pasive a acestei instituți, Agenția Națională de Administrare Fiscală nu poate formula cerere de recurs în prezenta cauză. În mod corect a reținut instanța de fond că excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată, deoarece Agenția Națională de Administrare Fiscală nu este emitentul actului contestat. Înalta Curte constată că instanța de fond s-a pronunțat cu privire la temeinicia excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală în cuprinsul sentinței 225 din 16 iunie 2017. Deși recurenta ANAF formulează recurs împotriva acestei sentințe criticile pe care le aduce în susținerea cererii de recurs nu vizează soluția adoptată de instanța de fond prin care a admis excepția lipsei calității procesuale a ANAF în cauză, ci doar critici pe fondul cauzei. Având în vedere că cererea de recurs nu urmărește reformarea hotărârii instanței de fond privitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive, calitatea procesuală activă a recurentei nu poate fi justificată în acest ciclu procesual. Astfel, Înalta Curte constată că Agenția Națională de Administrare Fiscală nu are calitate procesuală activă, nefiind titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Având în vedere că intimata-reclamantă a solicitat plata cheltuielilor de judecată și a depus înscrisuri doveditoare în acest sens, Înalta Curte, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 2585,25 RON către intimata-reclamantă A. S.R.L., reprezentând cheltuieli de judecată.