ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 406/2020

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 23 ianuarie 2018 în dosarul nr. x/2018 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională Antifraudă 5 Deva anularea Deciziei 14588/18.12.2017 de instituire a măsurilor asigurătorii fiscale pentru obligații fiscale estimate de 3.783.578 RON constând în impozit pe profit și TVA. La data de 27 martie 2018 reclamanta a depus precizare la acțiune în sensul că înțelege să se judece doar cu emitentul actului, respectiv cu Direcția Generală Antifraudă Fiscală 5 Deva.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 75/2018 pronunțată în data de 17 aprilie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată precizată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională Antifraudă 5 Deva și a anulat Decizia de instituire măsuri asiguratorii nr. 14588/18.12.2017 emisă de pârâtă pentru obligații fiscale estimate de 3.783.578 RON constând în impozit pe profit și TVA.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinice. În motivarea căii de atac, recurenta a reluat pe larg situația de fapt, susținând, în esență, că este pe deplin îndeplinită condiția prevăzută de art. 213 din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală pentru emiterea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, și anume existența pericolului ca debitorul să se sustragă față de bugetul general consolidat al statului, să-si risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea veniturilor.

Apărări formulate în cauză Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia în principal a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei Agenția Națională de Administrare Fiscală și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 28 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 28 ianuarie 2020, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte constată că recursul a fost declarat de o persoană fără calitate procesuală, aspect care va fi analizat cu prioritate în condițiile art. 248 din C. proc. civ. și ținând cont de prevederile art. 499 din același Cod. Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei 14588/18.12.2017, emisă de Direcția Generală Antifraudă Fiscală 5 Deva. În cauză, se reține că intimata-reclamată a chemat în judecată Direcția Regională Antifraudă 5 Deva în calitate de emitent al actului administrativ atacat și în considerarea capacității de drept administrativ a organului emitent, sentința recurată fiind pronunțată în raport cu cadrul procesual stabilit prin cerere, în contradictoriu cu această direcție, în calitate de pârâtă. Calea de atac îndreptată împotriva acestei hotărâri a fost formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală. Anterior, în dosarul de fond această instituție solicitase a se lua act că are calitate de pârâtă în calitate de reprezentant al Direcției Generală Antifraudă Fiscală 5 Deva, instituție cu care reclamanta a înțeles să se judece în primă instanță, structură fără personalitate juridică care funcționează în cadrul Agenției, potrivit H.G. nr. 520/2013. La dosar fond, reclamanta a depus precizare la acțiune în sensul că a susținut că înțelege să se judece doar cu emitentul actului, respectiv cu Direcția Generală Antifraudă Fiscală 5 Deva, aspect de care prima instanță a ținut cont la momentul întocmirii minutei și redactării hotărârii. Înalta Curte reamintește că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanță personalitatea juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public. Prin urmare, calitatea procesuală pasivă în litigiile care au ca obiect anularea unui act administrativ fiscal se determină în raport cu capacitatea de drept administrativ a organului emitent și nu în raport de faptul dacă acesta are sau nu personalitate juridică. În temeiul art. 36 din C. proc. civ. "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății". Altfel spus, calitatea procesuală presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) precum și între pârât și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă). Calitatea procesuală se determină în concret, în raport cu litigiul dedus judecății, astfel, numai o anumită persoană poate fi reclamant, respectiv pârât în cadrul respectivului raport juridic. Or, raportat la împrejurarea că Agenția Națională de Administrare Fiscală nu a figurat ca parte în proces la judecata cauzei în fond, aceasta nu justifică calitatea procesuală activă în exercitarea prezentului recurs. Conform art. 458 din C. proc. civ., "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane." Potrivit art. 494 raportat la art. 478 din C. proc. civ., în calea de atac nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe. Prin urmare, în recurs pot avea calitatea de părți doar persoanele care au avut această calitate și în fața primei instanțe, calea de atac neputând fi promovată de o persoană care nu a avut calitate de parte în litigiul inițial. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., va respinge recursul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru lipsa calității procesuale active. În condițiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata - reclamantă, obligând recurenta-pârâtă la plata sumei de 2659,47 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs (onorariu avocațial și cheltuielile de transport).