ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3641/2019

Ședința publică din data de 26 iunie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâta A., a solicitat să se aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce o privește pe pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 1451 din data de 27.04.2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâta A. și a constatat calitatea de colaborator al Securității, în ceea ce o privește pe pârâta A..

Împotriva sentinței civile nr. 1451 din data de 27.04.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta A. invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată numai pe baza înscrisurilor depuse de reclamant, fără a ține seama de apărările expuse în întâmpinarea și în mod greșit a respins proba testimonială cu doi martori.

Așa cum prevăd dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane prin punerea voluntară la dispoziția securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deține.

Cu privire la prima condiție, punerea la dispoziția securității a unei locuințe sau alt spațiu deținut, recurenta-pârâtă arată că, din angajamentul semnat nu rezultă scopul pentru care s-a pus la dispoziția organelor de stat încăperea, adică pentru culegerea de informații de la rețeaua informativă, având în vedere că angajamentul are următorul conținut:

"mă angajez să sprijin organele de stat, sprijinul va consta în punerea la dispoziție a unei încăperi din unitatea unde lucrez în satul Fumureni. Legătura cu organele de stat nu va fi divulgată nimănui, indiferent de persoane sau grade de rudenie".

Înscrisurile din dosar constând în rapoartele de cunoaștere, de investigații, cele cu propuneri de recrutare și de recrutare a pârâtei în calitate de gazdă de întâlniri, întocmite de ofițerul de securitate B., sunt falsuri, deoarece recurenta-pârâtă nu a purtat niciun fel de discuții cu acesta la postul de poliție Lungești, jud. Vâlcea despre sprijinirea acestuia sau recrutarea gazdei.

Cu privire la cea de-a doua condiție, punerea la dispoziție să fi fost făcută în mod voluntar, recurenta-pârâtă arată că a fost indusă în eroare de ofițerul de securitate care i-a dictat acel angajament mai mult "în joacă".

Recurenta-pârâtă arată că sunt false consemnările făcute în rapoartele întocmite de ofițerul de securitate, nu i-a pus la dispoziție încăperea respectivă, nu i-a dat nicio cheie, iar rapoartele acestuia nu sunt semnate de către recurenta-pârâtă.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe cale de consecință constatarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.G. nr. 24/2008.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 26 iunie 2019.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor intimatului-reclamant invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a investit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de colaborator al Securității a recurentei-pârâte A.. S-a arătat că acesta a fost verificat din oficiu, în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Lungești, județul Vâlcea.

În urma administrării probatoriului, prima instanță a admis cererea formulată de CNSAS și a constatat calitatea pârâtei A. de "colaborator al Securității".

Prin motivele de recurs pârâta a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Astfel, sub un prim aspect, recurenta a susținut că, în mod greșit prima instanță a respins proba testimonială cu doi martori și a pronunțat hotărârea numai în baza înscrisurilor depuse de reclamant.

Potrivit dispozițiilor art. 309 alin. (5) C. proc. civ., proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris.

Or, în speța de față, în mod corect prima instanță a constatat că proba testimonială nu este utilă cauzei deoarece, împrejurările de fapt învederate de intimatul-reclamant nu pot fi combătute prin această probă, în raport de situația concretă din cauză.

Mai mult decât atât, la o simplă cercetare a actelor dosarului se poate constata că atât în fața primei instanțe, cât și prin motivele de recurs formulate, recurenta-pârâtă recunoaște că a semnat un angajament la data de 17.03.1988 prin care s-a angajat să sprijine organele de stat prin punerea la dispoziție a unei încăperi din unitatea unde lucra în satul Fumureni, iar legătura cu organele de stat nu va fi divulgată nimănui, indiferent de persoane sau grade de rudenie.

În aceste condiții, nu se poate imputa primei instanțe că a încălcat dispozițiile art. 309 din C. proc. civ. și că nu a ordonat administrarea probei testimoniale.

Cea de a doua critică a recurentei se referă la conținutul faptei imputate de către intimatul-reclamant CNSAS, susținându-se că pentru constatarea calității de colaborator al securității, în sensul art. 2 lit. b) penultima teză din O.U.G. nr. 24/2008, este necesar să se dovedească îndeplinirea celor două condiții:

- punerea la dispoziția securității a unei locuințe sau alt spațiu deținut și

- punerea la dispoziție să fi fost făcută voluntar.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare:

"colaborator al Securității - persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor;"

Cu privire la prima condiție, prima instanță a constatat în mod corect că este îndeplinită, din documentele întocmite de ofițerul de Securitate depuse la dosar rezultând că acesta a cunoscut-o pe pârâtă "în urma unui control efectuat la C.A.P. Lungești în sectorul zootehnic și a aflat că face deplasări în satul Fumureni pentru rezolvarea unor lucrări de birou și că acolo dispune de o cameră care în restul săptămânii e liberă.

Astfel, în cuprinsul documentului s-a consemnat:

"/.../în final i-am strecurat ideea că ne-am putea întâlni și în viitor cu ocazia unei viitoare deplasări în comună, lucru cu care aceasta a fost de acord." Ulterior, la data de 17.03.1988, "s-a trecut la recrutarea numitei A. din com. Lungești în calitate de gazdă casă de întâlniri. Recrutarea s-a efectuat la sediul postului de miliție Lungești/.../Cu această ocazie au fost reluate discuțiile ocazionate de cunoașterea personală, cât și unele discuții pe marginea materialului prezentat. în discuții sus-numita a fost sinceră și deschisă în relatări, motiv pentru care i-am făcut propunerea de a ne sprijini în rezolvarea unor sarcini. Candidata a acceptat fără rezerve și ne-a promis sprijinul său, dar a menționat că nu cunoaște în ce constă. Când i s-a spus că ajutorul său constă în punerea la dispoziție a unei încăperi ce o deține în satul Fumureni, aceasta a fost de acord. I s-a luat angajament și ne-a predat dublura cheii de la broască, după care a fost instruită privind legătura sa cu organele de securitate, un accent deosebit punând pe păstrarea conspirativității legăturii."

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a fost recrutată în calitate de "gazdă - casă de întâlnire", semnând un angajament la data de 17 martie 1988 prin care și-a dat consimțământul să pună la dispoziția organelor de stat o încăpere din unitatea unde lucra în satul Fumureni, angajându-se, de asemenea, că va păstra secretul colaborării.

Pentru reținerea calității de colaborator al Securității dispozițiile legale menționate reglementează ipoteza punerii la dispoziția Securității a unui spațiu, neavând relevanță reprezentarea juridică pe care persoana o avea asupra faptelor sale, ori dacă angajamentul a fost dat "în joacă", în condițiile în care, potrivit legii, aspectele învederate nu reprezintă o cauză de exonerare în stabilirea calității de colaborator al Securității.

Cu privire la cea de-a doua condiție, pentru reținerea calității de colaborator al securității în sensul legii, era necesar ca înlesnirea activității de culegere de informații de la rețeaua informativă să se facă prin punerea la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu deținut, iar punerea la dispoziția Securității a spațiului respectiv să se facă în mod voluntar.

Înalta Curte reține că în persoana recurentei-pârâte A. sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, având în vedere copiile certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și care atestă faptul că aceasta a fost recrutată și a pus la dispoziția Securității o "cameră" ce poate fi folosită cinci zile pe săptămână fără marți și vineri, când este folosită de recurenta-pârâtă. De asemenea, în raportul cu propunerea de recrutare a recurentei-reclamante se menționează că "se vor purta discuții referitoare la problemele de muncă, starea de spirit a lucrătorilor din cadrul CAP Lungești, după care i se va pune problema colaborării cu organele de securitate". În caz afirmativ i se va lua angajament scris și va fi instruită referitor la păstrarea secretului legăturii cu organele de securitate și cu unele sarcini generale, iar în situația în care "se observă că este reținută, închistată" discuțiile vor fi purtate în așa fel încât să-i lase impresia că discuția a fost obișnuită.

Așa fiind, în mod corect a reținut prima instanță caracterul voluntar al punerii la dispoziția securității a spațiului, aspect dovedit atât de conținutul angajamentului:

"/.../Mă angajez să sprijin organele de stat, sprijinul va consta în punerea la dispoziție a unei încăperi din unitatea unde lucrez, situată în satul Fumureni./.../", cât și de consemnările ofițerului de Securitate:

"Când i s-a spus că ajutorul său constă în punerea la dispoziție a unei încăperi ce o deține în satul Fumureni, aceasta a fost de acord. I s-a luat angajament și ne-a predat dublura cheii de la broască, după care a fost instruită privind legătura sa cu organele de securitate, un accent deosebit punând pe păstrarea conspirativității legăturii".

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că angajamentul semnat de către recurenta-pârâtă la data de 17 martie 1988 nu s-a făcut "în joacă", iar odată cu semnarea angajamentului s-a îndeplinit și condiția caracterului benevol al punerii la dispoziția securității a spațiului respectiv.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentei-pârâte sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă A., împotriva sentinței nr. 1451 din 27 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2019.