ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Legal citat (fila 32), petentul nu s-a

prezentat la Înalta Curte, trimițând prin serviciul poștal un înscris (fila 33)

în care arată că mai are un dosar identic pe rolul Înaltei Curți: Dosar nr. 305/1/2010

cu termen de judecată la 22 februarie 2010, completul 6, situație confirmată de

datele arhivei instanței (filele 38-40).

Prealabil examinării

îndeplinirii condițiilor de reunire a prezentei plângeri cu cea care formează

obiectul Dosarului nr. 305/1/2010 cu termen la 22 februarie 2010 la Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția penală (care conform susținerilor petentului are

același obiect - filele 38-40 d.u.), se impune examinarea unor condiții

prealabile care fac lipsite de utilitate orice alte examinări pe fondul cauzei.

Sub acest ultim

aspect, verificarea respectării condiției termenului în care, potrivit legii,

se poate formula plângere la instanța competentă are prioritate.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că petentul a adresat, în cursul soluționării

plângerii penale, memorii, plângeri, petiții către diferite autorități

(Consiliul Superior al Magistraturii, Parlamentul României - Senat și Camera

Deputaților, Ministerul Justiției).

Din actele și

lucrările dosarului mai rezultă că ultima „petiție” a petentului a fost

înregistrată, prin trimiterea acesteia de către Parlamentul României - Camera

Deputaților, la Cabinetul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție la data de 12 octombrie 2009 (fila 193), fiind

soluționată ca plângere împotriva rezoluției de netrimitere în judecată prin

rezoluția nr. 10873/5415/II/2/2009 din 23 octombrie 2009 a procurorului șef Secție urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Parcurgerea

procedurii de examinare și soluționare a plângerii penale și, respectiv, a

plângerii împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată (după caz, de

procurorul ierarhic superior sau de către instanță), presupune însă observarea

dispozițiilor legale în materie (art. 275-278, art. 278

1

C. proc.

pen.), atât sub aspectul termenelor, cât și sub aspectul organelor judiciare

cărora - potrivit competenței stabilite expres de legiuitor - li se adresează

plângerea împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată.

În cauză este incidentă

decizia nr. 15 din 6 aprilie 2009 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție (M. Of., Partea I nr. 735 din 29 octombrie 2009) potrivit

căreia, interpretându-se dispozițiile art. 278 alin. (3) și art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen. sub aspectul naturii juridice a termenelor, s-a

stabilit că acestea sunt termene de decădere.

În cadrul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., prin care este reglementată plângerea în fața

judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere

în judecată, se menționează că o asemenea plângere se poate face „în termen de

20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare,

potrivit art. 277 și 278 …”, pentru ca în alin. (2) al aceluiași articol să se

precizeze că în cazul în care procurorul ierarhic superior „nu a soluționat

plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. (1)

curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile”.

Or, în aceste

condiții, fiind evident că termenele reglementate în cuprinsul art. 278 alin.

(3) și în art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen., pentru exercitarea căii

de atac a plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de

netrimitere în judecată, nu pot fi decât termene procedurale peremptorii, se

impune concluzia că nerespectarea lor atrage decăderea din dreptul la acea cale

de atac și respingerea ei ca tardivă.

Așa fiind,

neexercitarea dreptului procesual de a formula plângere împotriva actelor

procurorului în termenele stabilite în art. 278 alin. (3) și art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen. duce la decăderea din acest drept, determinând

nulitatea plângerii depuse cu depășirea termenului prevăzut de lege, astfel

încât calea de atac declarată în astfel de condiții devine tardivă.

Plângerea la instanță

a fost trimisă la data de 21 decembrie 2009, adică la peste 40 de zile de la

data înregistrării la organul judiciar competent a plângerii împotriva soluției

de netrimitere în judecată (rezoluția nr. 1221/P/2009 a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție).

În consecință,

potrivit art. 278

1

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge ca tardivă plângerea petentului.

În conformitate cu art.

192 alin. (2) C. proc. pen. și Decizia nr. 82/2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei

Curți de Casație și Justiție, petentul va fi obligat la plata către stat a

cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca tardivă,

plângerea formulată de petentul M.I. împotriva rezoluției nr. 1221/P/2009

din 12 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, rezoluție pe care o menține.

Obligă petentul să

plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

februarie 2010.