ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5195/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 49 din 23 februarie

2010 a Curții de Apel Suceava s-a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de

petentul D.C. împotriva Încheierii nr. 28 din 25 ianuarie 2010 a Tribunalului

Suceava, prin care s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a completului

de judecată C3R, compus din judecătorii M.M.C., V.O.D. și I.G.

Împotriva acestei

decizii au formulat contestație în anulare D.C. și D.N., invocând necercetarea

fondului cauzei și arătând că la dosar au fost depuse chitanțele din care rezultă

că taxa de timbru aferentă recursului a fost achitată.

Prin Decizia nr. 187

din 13 iulie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins, ca nefondată, contestația în anulare.

Instanța a reținut că

aspectele invocate de contestatori nu constituie greșeli materiale evidente,

având în vedere că, chitanțele cu care s-a făcut dovada plății taxei de timbru

s-au depus la dosar după terminarea ședinței de judecată, așa încât contestația

apare ca nefondată, urmând a fi respinsă ca atare în temeiul art. 317 și urm.

C. proc. civ.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs contestatorii D.C. și D.N., invocând dreptul la un

proces echitabil, în baza art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și dreptul la un recurs efectiv, în baza art. 13 și art. 14

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

La termenul din data

de 14 iunie 2011, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform

prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au

prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

Măsura suspendării a

fost menținută prin încheierea de ședință din data de 17 ianuarie 2012,

constatându-se că părțile au lipsit la strigarea cauzei și că prin cererea de

repunere pe rol formulată de recurentul-contestator D.C. nu s-a solicitat

judecarea în lipsă, nefiind îndeplinite cerințele pentru reînceperea judecății,

cerute de dispozițiile art. 249 C. proc. civ., potrivit cărora "perimarea

se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării

procesului de către partea care justifică un interes.".

Cauza a fost repusă

din oficiu pe rol la data de 5 aprilie 2013, în vederea discutării perimării

cererii de recurs.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare

a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Drept urmare,

perimarea operează cu condiția ca, timp de un an să nu se fi săvârșit niciun

act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de

diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

În speță, părțile,

deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 14

iunie 2011, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea

pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă.

Măsura suspendării a

fost menținută și prin încheierea de ședință din data de 17 ianuarie 2012, ce

nu s-a constituit într-un act întrerupător al cursului perimării, în

conformitate cu prevederile art. 249 C. proc. civ.

În raport de aceste

considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la

data suspendării judecății pricinii, timp în care nici una dintre părțile

litigante nu a solicitat continuarea judecății recursului și că în această

perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului

de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1)

C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de contestatorii D.C. și D.N. împotriva Deciziei nr. 187 din

data de 13 iulie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2013

Procesat de GGC - GV