ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5474/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: La data de 8 octombrie 2010, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost înregistrat recursul declarat de petentul D.P., prin mandatar D.C. împotriva încheierii din 28 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 4494/86/2010. Prin încheierea din data de 21 decembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea Dosarului nr. 4494/86/2010 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc.

civ. Prin încheierea din data de 21 septembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a menținut măsura suspendării judecății cauzei, constatând că subzistă temeiurile pentru care s-a dispus suspendarea. Împotriva acestei din urmă încheieri a declarat recurs petentul D.P., prin mandatar D.C., considerând-o nelegală. La termenul din data de 11 septembrie 2012, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă. Cauza a fost repusă din oficiu pe rol, în vederea discutării perimării cererii de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu. Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Ca urmare, perimarea operează cu condiția ca, timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 11 septembrie 2012, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă. În raport de aceste considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii, timp în care nici una dintre părțile litigante nu a solicitat continuarea judecății recursului și că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de recurentul D.P. prin mandatar D.C. împotriva încheierii de ședință din data de 21 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2013.