ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5474/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

La data de 8 octombrie 2010, pe rolul Curții

de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost

înregistrat recursul declarat de petentul D.P., prin mandatar D.C. împotriva

încheierii din 28 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr.

4494/86/2010.

Prin încheierea din

data de 21 decembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a dispus suspendarea judecății cauzei până la

soluționarea Dosarului nr. 4494/86/2010 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

Prin încheierea din

data de 21 septembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a menținut măsura suspendării judecății cauzei,

constatând că subzistă temeiurile pentru care s-a dispus suspendarea.

Împotriva acestei din

urmă încheieri a declarat recurs petentul D.P., prin mandatar D.C.,

considerând-o nelegală.

La termenul din data

de 11 septembrie 2012, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform

prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au

prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

Cauza a fost repusă

din oficiu pe rol, în vederea discutării perimării cererii de recurs.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar,

pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza

procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și

această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Ca

urmare, perimarea operează cu condiția ca, timp de un an să nu se fi săvârșit

niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa

de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

În speță, părțile,

deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 11

septembrie 2012, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea

pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă.

În raport de aceste

considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la

data suspendării judecății pricinii, timp în care nici una dintre părțile

litigante nu a solicitat continuarea judecății recursului și că în această

perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului

de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C.

proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul

declarat de recurentul D.P. prin mandatar D.C. împotriva încheierii de ședință din

data de 21 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2013.