ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1547/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Administrativ și Fiscal la data de12.06.2017 sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara, cu citarea, în cauză, în calitate de expert, a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat următoarele:

I. În principal sa ne fie stabilite salariile de bază în temeiul Legii 284/2010 prin înmulțirea valorii de referință de 600 RON cu indicele corespunzător nivelului studiilor, gradului profesional, gradației și clasei de salarizare potrivit tabelului din Anexa nr. VI la Legea 284/2010, să li se aplice sporurile prevăzute prin hotărâri judecătorești și în continuare să li se aplice toate majorările anuale prevăzute de legile anuale de salarizare și să li se plătească diferențele dintre drepturile achitate efectiv și cele la care sunt îndreptățite potrivit legii de salarizare unitară potrivit calculului de mai sus.

II. În subsidiar au solicitat:

a) - Modificarea anexelor I-IV menționate în Decizia nr. 27/RU/09.02.2017. în sensul recalculării salariilor personalului auxiliar și conex, conform grilei unice de salarizare aplicate la nivelul parchetelor și în consecință modificarea fișelor de salarizare comunicate în data de 10.03.2017. prin raportarea la modul de calcul anexat (Anexa nr. 8).

b) - Recalcularea și plata diferențelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referința sectorială aflată în plată la nivel național, respectiv VRS - 405 Iei și venitul efectiv plătit, ce s-a raportat la un VRS - 305 RON, retroactiv, pe perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaționale "JUSTIȚIE" pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție și specialitate, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

c) - Recalcularea și plata diferențelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială, VRS - 445,5 RON și venitul efectiv plătit, ce s-a raportat la un VRS - 305 RON, retroactiv, începând cu data de 1 decembrie 2015, la zi și în continuare, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaționale "JUSTIȚIE" pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție și specialitate, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

d) - Recalcularea și plata diferențelor dintre venitul calculat prin raportare la sporurile de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și cel de păstrarea confidențialității de 15 % și venitul efectiv plătit, ce nu a inclus aceste sporuri, retroactiv, începând cu data de 9 aprilie 2015, la zi și în continuare, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaționale "JUSTIȚIE", pentru fiecare funcție, gradație și vechime în funcție specialitate, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, pentru personalul conex al Judecătoriei Hunedoara.

e) - emiterea unei decizii de reîncadrare pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Judecătoriei Hunedoara în vederea reparării prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea deciziei solicitate, conform punctelor a)-d) din prezenta acțiune.

4.obligarea pârâților nr. 2 și 3 la repararea prejudiciului creat prin plata, către reclamanți, despăgubirilor actualizate în raport cu indicele de inflație până la data plății efective și a dobânzilor legale penalizatorii, aferente sumelor datorate începând cu data de la care ar fi trebuit acordate și în continuare, pentru viitor, până la data plății efective.

5.obligarea pârâților nr. 2 și 3 în principal, la plata despăgubirilor/diferențelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială VRS - 405 RON și venitul efectiv plătit, ce s-a raportat la un VRS - 305 RON, începând cu data de 1 octombrie 2007 până la data de 30 noiembrie 2015 și în subsidiar, la plata despăgubirilor/diferențelor de indemnizații anterior menționate începând cu data de 1 mai 2014 până la data de 30 noiembrie 2015, raportat la VRS 405 și la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.

Prin sentința civilă nr. 5044 din data de 19.12.2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul Justiției, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și a respins cererea ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

A respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Hunedoara și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Curtea de Apel Alba-Iulia.

A respins ca neîntemeiate excepția privind prescripția dreptului material la acțiune, excepția lipsei de interes și excepția lipsei de obiect a cererii.

A admis în parte cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara.

A dispus anularea în parte, în privința reclamanților, a Hotărârii nr. 19/17.03.2017 a Colegiului de Conducere a Curții de Apel Alba-Iulia și, pe cale de consecință, a constatat nulitatea în parte, în privința reclamanților, a Deciziilor nr. 52/C/22.12.2016, nr. 21/3.02.2017 și nr. 27/9.02.2017 emise de către Președintele Curții de Apel Alba-Iulia, în ceea ce privește data de la care se recunosc drepturile salariale.

A dispus obligarea pârâtului Președintele Curții de Apel Alba-Iulia să emită decizii prin care drepturile salariale cuvenite reclamanților să fie recalculate prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, și prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu data de 01.12.2015 și până la data de 1.08.2016.

A obligat pe pârâtul Tribunalul Hunedoara să plătească fiecărui reclamant diferențele dintre drepturile salariale recalculate potrivit prezentei hotărâri și drepturile salariale efectiv plătite reclamanților.

A respins, în rest, cererea ca neîntemeiată și ca inadmisibilă, în ce privește pretențiile care nu au făcut obiectul Hotărârii nr. 19/17.03.2017 a Colegiului de Conducere a Curții de Apel Alba-Iulia.

Împotriva sentinței civile nr. 5044 din data de 19.12.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara.

În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, recurentul-pârât Tribunalul Hunedoara a arătat că în raport de obiectul principal al cauzei Tribunalul Hunedoara nu are calitate procesuală pasivă, câtă vreme, stabilirea drepturilor de salariale brute a personalului auxiliar al instanțelor judecătorești este o atribuție a ordonatorului secundar de credite (în speță Curtea de Apel Alba Iulia).

Intimații-reclamanți au contestat modul de stabilire al drepturilor salariale brute, fără a pretinde că Tribunalul Hunedoara ar fi calculat și plătit eronat drepturi salariale nete, iar în măsura în care, prin decizii de salarizare emise pe numele acestora, s-ar stabili că li se cuvin drepturi salariale suplimentare cu siguranță Tribunalul Hunedoara, în virtutea atribuțiilor de ordonator terțiar de credite, va efectua plățile cuvenite conform drepturilor stabilite în favoarea reclamanților.

Pe fondul cauzei, arată că nu se poate reține nicio culpă în sarcina Tribunalului Hunedoara cu privire la modul de calcul al drepturilor salariale brute cuvenite reclamanților, Tribunalul Hunedoara după determinarea drepturilor salariale nete cuvenite, în raport de deciziile de salarizare emise de Curtea de Apel Alba Iulia și de prevederile legale aplicabile în materie salarială, a plătit reclamanților efectiv sumele de bani cuvenite în raport de salariile brute stabilite în deciziile de salarizare.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea și a pârâtului Tribunalul Hunedoara la plata unor diferențe salariale, în măsura în care, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, se va decide prin hotărâre judecătorească (sau Curtea de Apel Alba Iulia va emite decizie de salarizare pentru drepturi salariale suplimentare pe perioada solicitată de către reclamanți) reclamanților li se cuvin diferențe salariale, Tribunalul Hunedoara, potrivit competențelor legale ce îi revin în calitate de ordonator terțiar de credite, va calcula și plăti efectiv reclamanților drepturile salariale cuvenite, în condițiile legii și în limita fondurilor bugetare alocate.

Prin motivele de recurs formulate, recurenta-pârâtă Curtea de Apel Alba Iulia a arătat că, contrar celor reținute de instanța de fond prin sentința recurată Curtea de Apel Alba Iulia a făcut aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 57/2015, modificată prin O.U.G. nr. 20/2016, conform prevederilor DCC nr. 794/2016, prin emiterea deciziilor nr. 52/C/22.12.2016, nr. 21/06.02.2017 și 27/2017 și ulterior prin deciziile nr. 30/C/21.06.2017 și nr. 143/RU/21.06.2017, astfel încât solicitările din prezentul dosar sunt parțial lipsite de obiect și de interes.

Asupra problemei de fond în privința acordării majorărilor salariale de 5%,2%, 11% s-a pronunțat ÎCCJ prin decizia nr. 25/2011, statuându-se faptul că aceste drepturi nu puteau fi acordate magistraților sau personalului salarizat din Ministerul Justiției, ci doar personalului contractual din sectorul bugetar. Dispozițiile deciziei nr. 25/2011 RIL care tranșează această problemă sunt în continuare obligatorii de aplicat, considerentele de drept și starea de fapt în baza cărora s-a emis această interpretare fiind în continuare valabile.

O.U.G. nr. 20/2016 care modifică O.U.G. nr. 57/2015 nu stabilește un nou mod de calcul al salariului sau o nouă salarizare, ci doar obligația acordării maximului aflat în plată și aducerea la acest maxim a tuturor salariilor de bază pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, care au o valoare mai mică, aspect reținut și în cuprinsul DCC nr. 794/2016 care face referire la necesitatea egalizării indemnizațiilor prin raportare la nivelul celor aflate în plată prin luarea în considerare a drepturilor salariate acordate de hotărâri judecătorești (pct. 18,25,30,31,33).

Astfel, decizia Curții Constituționale nr. 794/2016 se referă la neconstituționalitatea prevederilor art. 3 ind.l alin. (1)

2

din O.U.G. nr. 43/2016, aplicabil începând cu luna august 2016, iar această neconstituționalitate nu poate fi extinsă, retroactiv, nici la toate legile anuale de salarizare începând cu anul 2010 și nici Ia legile care au reglementat acordarea de drepturi salariale anterior intrării în vigoare a Legilor unice de salarizare nr. 330/2009 și 284/2010.

Prin art. 1 al Deciziei nr. 52/C/22.12.2016 a Președintelui Curții de apel Alba Iulia, pentru perioada 09.05.2015-31.07.2016, s-a acordat personalului auxiliar și conex din cadrul Curții de Apel Alba Iulia și al instanțelor din raza sa de competență, salarizarea la nivelul maxim identificat în cadrul Curții de Apel Alba Iulia pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție, personalului care își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Conform art. 2 al aceleiași decizii, începând cu data de 1 august 2016, salariile de bază brute lunare ale acestor categorii de personal se recalculează prin raportare la valoarea stabilită la nivelul maxim aflat în plată identificat în conformitate cu dispozițiile art. 3 ind.l alin. (1)

3

din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2015, pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Principiile din cuprinsul Deciziei nr. 52/C/22.12.2016 au fost concretizate prin deciziile nr. 21/03.02.2017 și nr. 27/RU/09.02.2017 ale președintelui Curții de Apel Alba Iulia, drepturile salariale stabilindu-se în funcție de maximul care a fost identificat la momentul emiterii lor ca fiind aflat în plată (în cadrul instituției publice Curtea de Apel Alba Iulia, pentru perioada 09.04.2015-31.07.2016 și în cadrul familiei ocupaționale Justiție, pentru perioada 01.10.2016-31.12.2016).Iar prin decizia 143/RU/21.06.2017 s-a stabilit recalcularea drepturilor salariale cf prev. art. 1 alin. (1) din Decizia nr. 52/2016, pentru perioada 09.04.2015-31.07.2016. Aceste dispoziții ale Președintelui Curții de Apel Alba Iulia au fost menținute prin Hotărârile nr. 17, nr. 19 și nr. 20 din 17.03.2017 ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Alba Iulia care au soluționat contestațiile împotriva deciziilor nr. 52/C/22.12.2016, nr. 21/03.02.2017 și nr. 27/RU/09.02.2017 ale președintelui Curții de Apel Alba Iulia.

De asemenea, învederează că la acest moment, în aplicarea prevederilor art. 1 alin. (2) din Decizia nr. 52/22.12.2016 a Președintelui Curții de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 30/C/21.06.2017 a Președintelui Curții de Apel Alba Iulia, pentru perioada 01.08.2016-30.09.2016, salariul de bază brut al personalului auxiliar și conex din Curtea de Apel Alba Iulia și din instanțele din circumscripția acesteia, s-a recalculat prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include și majorarea de 10 %, pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Aceasta deoarece valoarea maximă de referință sectorială aflată în plată la data de 01.08.2016, identificată până la acest moment în cadrul autorității judecătorești este de 381,823 RON, valoare care include majorarea cu 10% aplicată conform prevederilor Legii nr. 293/2015, aspect ce rezultă din OMJ 4680/C/21.12.2016 și din adresa Ministerului Justiției nr. 52691/14.06.2017 referitoare la rectificarea bugetului aprobat pe anul 2017, depusă la fondul cauzei.

Valoarea de Referință Sectorială în cuantum de 405 RON, majorată cu 10 % a fost acordată, de la data 01.10.2016, de către toți ordonatorii principali de credite din cadrul familiei ocupaționale "Justiție", inclusiv în cadrul Curții de Apel Alba Iulia - deoarece această valoare s-a constatat ca fiind maximul ei aflat în plată, ca valoare existentă în indemnizația de încadrare brută lunară/salariul de bază brut lunar la nivelul întregii familii ocupaționale "Justiție", valoare relevată din conținutul adreselor nr. x/02.02.2017 și nr. y/14.02.2017 ale ÎCCJ, depuse la fondul cauzei.

Contrar susținerilor instanței de fond, simplul fapt că există o serie de hotărâri judecătorești care au acordat majorările salariale de 5%,2%,11% unor persoane din cadrul familiei ocupaționale Justiție, nu conduc la cuantumul valorii de referință sectorială de 405 RON (deoarece majorările de 5%,2%,11% aplicate la VRS 305 RON conduc la VRS 381.823 Iei, valoare acordată în cadrul Curții de Apel Alba Iulia începând cu data de 01.08.2016) și nici nu face dovada faptului că aceste majorări erau cuprinse indemnizația de încadrare/salariul de bază al a vreunei persoane din familia ocupațională Justiție și după data de 12.11.2009, data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, când a fost stabilită o altă structură a indemnizației/salariului, acele diferențe de drepturi salariale fiind eșalonate la plată până în 18.11.2015.

Faptul că prin sentința civilă nr. 46/2017 din dosar x/2016, Curtea de Apel București a admis acțiunea și a obligat pârâtul CSM la emiterea ordinelor de salarizare cu luarea în calcul a unei VRS 405 Iei începând cu data de 09.04.2015 nu are relevanță în aprecierea maximului aflat în plată tocmai datorită faptului că ea este ulterioară perioadei de raportare stabilită prin lege conform art. 3 ind.l alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 - 01.08.2016-31.12.2016 - fiind pronunțată în 2017, chiar dacă are aplicabilitate începând cu 09.04.2015.

Așadar contrar celor reținute de către instanța de fond, VRS 405 RON consacrată de această sentință pronunțată la 13.01.2017, nici nu avea cum să fie cuprinsă în indemnizația brută anterior datei când aceasta a fost pronunțată, astfel încât ea nu poate constitui reper de acordare.

Raportarea pentru acordarea unei salarizări la nivel maxim s-a făcut, pentru perioada 09.05.2015- 31.07.2016, la nivelul maxim din cadrul Curții de Apel Alba Iulia și al instanțelor din raza sa de competență, prin emiterea deciziei nr. 52/C/22.12.2016, cu luarea în considerare a prevederilor art. 1 alin. (5) ind.l din O.U.G. nr. 83/2014 actualizată, raportat la Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ: nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice.

Prin prevederile Deciziei nr. 23/2016 a ÎCCJ, dată în interpretarea și aplicarea art. 1 alin. (5) ind.l din O.U.G. nr. 83/2014 actualizată, se specifică sfera de aplicare a acestui articol, statuându-se că salarizarea de la minim la maxim se aplică personalului din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalului din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate la art. 2 alin. din Legea nr. 284/2014, adică mai tot personalului salarizat din fonduri bugetare.

În același timp, se clarifică nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme - art. 1 alin. (5) ind.l - (adică aducerea salariului de bază brut de la minim la maxim,) care este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice, noțiune care nu este echivalentă cu cea de autoritate judecătorească.

Mai exact "nivelul de salarizare ce va fi comparat, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice în aceleași condiții, este nivelul de salarizare din luna decembrie a anului 2014, care prin efectul art. 1 alin. (1) șt 2 din OXJG nr. 83/2014, s-a menținut la același nivel și în anul 2015 (a se vedea considerentele Deciziei 23/2016 paragr.l pag. 34 și paragr. 2, 3 și 4 din pag. 34) Așadar, Decizia nr. 23/2016 face referire în mod expres că nivelul de salarizare ce trebuie luat în considerare, aflat în plată pentru personalul care își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice în aceleași condiții, este nivelul maxim al salariului de bază și al sporurilor (de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice) din luna decembrie 2014, care în mod evident, conform celor dezvoltate mai sus, nu avea în vedere VRS 405 RON.

Așadar, din toate aceste considerente apreciază că prin interpretarea dată prevederilor legale mai sus menționate, conform sentinței recurate, instanța de fond a făcut o aplicare greșită a prevederilor legale în discuție, statuând că există obligația stabilirii salariului de bază al reclamanților la nivelul maxim aflat în plată în cadrul familiei ocupaționale Justiție cu luarea în considerare a valorii de referință sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 și de 445,5 RON începând cu data de 01.12.2015, în condițiile în care această obligație subzistă, conform prevederilor legale aplicabile, începând cu data de 01.08.2016, iar aceste drepturi au fost acordate de către Curtea de Apel Alba Iulia, la nivelul maxim, începând cu această dată reclamanților intimați.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului și rejudecând cauza, respingerea ca fiind lipsită de obiect și de interes (toate în limitele precizate), precum și ca neîntemeiată în rest.

Intimații-reclamanți nu au depus întâmpinare.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 20 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 11 martie 2020.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenții-pârâți, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Controlul jurisdicțional declanșat de către intimații-reclamanți are ca obiect anularea Hotărârii Colegiului de Conducere a Curții de Apel Alba Iulia având nr. 19 din data de 17 martie 2017 și în consecință modificarea parțială a Deciziilor nr. 52/C/22.12.2016, nr. 21/03.02.2017 și nr. 27/RU/09.02.2017 emise de președintele Curții de Apel Alba Iulia, în sensul aplicării dispozițiilor Legii nr. 71/2015, a O.U.G. nr. 57/2015, nr. 20/2016 și nr. 43/2016, cu privire la modificarea datei stabilite pentru recalcularea indemnizațiilor de încadrare brute lunare și a valorii de referință sectoriale utilizate în calculul salarial și, pe cale de consecință, recalcularea și plata diferențelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referința sectorială aflată în plată la nivel național, respectiv VRS - 405 Iei și venitul efectiv plătit, ce s-a raportat la un VRS - 305 RON, retroactiv, pe perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaționale "JUSTIȚIE" pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție și specialitate, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții; recalcularea și plata diferențelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială, VRS - 445,5 RON și venitul efectiv plătit, ce s-a raportat la un VRS - 305 RON, retroactiv, începând cu data de 1 decembrie 2015, la zi și în continuare, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaționale "JUSTIȚIE" pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție și specialitate, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții; recalcularea și plata diferențelor dintre venitul calculat prin raportare la sporurile de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și cel de păstrarea confidențialității de 15 % și venitul efectiv plătit, ce nu a inclus aceste sporuri, retroactiv, începând cu data de 9 aprilie 2015, la zi și în continuare, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaționale "JUSTIȚIE", pentru fiecare funcție, gradație și vechime în funcție specialitate, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, pentru personalul conex al Judecătoriei Hunedoara.

Prima instanță a admis, în parte, acțiunea dedusă judecății, a dispus anularea în parte, a Hotărârii nr. 19/17.03.2017 a Colegiului de Conducere a Curții de Apel Alba-Iulia și, pe cale de consecință, a constatat nulitatea în parte, în privința reclamanților, a Deciziilor nr. 52/C/22.12.2016, nr. 21/3.02.2017 și nr. 27/9.02.2017 emise de către Președintele Curții de Apel Alba-Iulia, în ceea ce privește data de la care se recunosc drepturile salariale; a dispus obligarea pârâtului Președintele Curții de Apel Alba-Iulia să emită decizii prin care drepturile salariale cuvenite reclamanților să fie recalculate prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, și prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu data de 01.12.2015 și până la data de 1.08.2016 și a obligat pârâtul Tribunalul Hunedoara să plătească fiecărui reclamant diferențele dintre drepturile salariale recalculate potrivit prezentei hotărâri și drepturile salariale efectiv plătite reclamanților.

Învestită cu soluționarea cererilor de recurs de față, Înalta Curte va răspunde punctual criticilor invocate.

Cu privire la recursul declarat de pârâtul Tribunalul Hunedoara se constată că în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât și a reținut că, părțile reclamante funcționează ca personal auxiliar de specialitate și personal conex în cadrul Tribunalului Hunedoara, calitatea de ordonator de credite și eventual debitor al plății drepturilor salariale invocate de acestea se găsește la nivelul tribunalului menționat, față de care părțile reclamante se află în raport de serviciu, potrivit art. 36 alin. (1) și art. 44 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, texte potrivit cărora "Tribunalele sunt instanțe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui județ și al municipiului București, (…)." (art. 36), respectiv "(…), iar președinții tribunalelor au calitatea de ordonator terțiar de credite." (art. 44).

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentului-pârât sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Cu privire la motivele de recurs formulate de pârâta Curtea de Apel alba Iulia, Înalta Curte constată că o primă critică se referă la faptul că solicitările intimaților-reclamanți sunt parțial lipsite de obiect și de interes deoarece, principiile din cuprinsul Deciziei nr. 52/C/22.12.2016 au fost concretizate prin deciziile nr. 21/03.02.2017 și nr. 27/RU/09.02.2017 ale președintelui Curții de Apel alba Iulia, drepturile salariale stabilite în funcție de maximul care a fost identificat la momentul emiterii lor ca fiind aflat în plată.

Această critică nu poate fi primită deoarece, conform Deciziei nr. 52/C/22.12.2016, pentru perioada 09.05.2015 - 31.07.2016 nu s-a avut în vedere Valoarea de Referință Sectorială de 405, ci așa cum recunoaște chiar recurenta-pârâtă s-a acordat salarizarea la nivelul maxim așa cum s-a statuat și prin Decizia nr. 23/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în care se arată că, nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, este cel ce interesează în aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5

1

) din aceeași ordonanță de urgență, astfel încât personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte constată că intimații-reclamanți aveau dreptul la stabilirea drepturilor salariale, prin luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, de la data intrării în vigoare a Legii mnr. 293/2015.

Relevant în cauza de față este faptul că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014:

"(1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

(2) În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Ca atare, articolul 1 din O.U.G. nr. 83/2014 reglementează, principial, că, în cursul anului 2015, cuantumul salariilor, sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor etc. de care beneficiază personalul plătit din fondurile publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014.

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, și prin care s-a introdus alin. (1) la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, care prevede că "Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Rezultă, așadar, din cuprinsul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 71/2015 că legiuitorul a aprobat O.U.G. nr. 83/2014, stabilind că în cursul anului 2015 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu excepția personalului din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, care va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituțiile și autoritățile publice care avea un nivel al salariului de bază și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, să fie salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această prevedere se aplică și în cadrul stabilirii cuantumului gradațiilor de care a beneficiat personalul care a avansat în gradație după anul 2010.

Or, în contextul în care autoritatea legiuitoare a înțeles să aprobe cu modificări O.U.G. nr. 83/2014, în scopul eliminării discriminărilor existente între persoane care ocupă aceleași funcții, în aceleași condiții de studii și vechime, aceasta fiind motivarea amendamentului ce a condus la adoptarea art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, este greu de susținut și mai mult decât discutabil din punct de vedere al respectării prevederilor art. 16 din Constituția României că eliminarea unor atare discriminări a avut în vedere doar anumite categorii de salariați și nu toți destinatarii actului normativ în discuție, aflați în aceeași situație, respectiv cei care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație.

Pentru soluționarea corectă a prezentei cauze, prima instanță a avut în vedere situația ordonatorului principal de credite Consiliul Superior al Magistraturii, care, deși acesta a emis diverse hotărâri de principiu privind punctul său de vedere asupra nivelului valorii de referință sectorială ce ar trebui aplicat pentru uniformizarea drepturilor salariale cuvenite judecătorilor, totuși personalul său a fost nevoit să îl acționeze în justiție pentru recunoașterea unei valori de referință sectorială de 405 RON.

Altfel spus, ordonatorul de credite menționat nu utiliza, raportat la data de 09.04.2015, o valoare de referință sectorială de 405 RON pentru calculul drepturilor salariale, ci doar o afirma principial.

În urma acestui demers juridic, prin sentința nr. 48/13.01.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia din data de 22.06.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a fost obligat să emită dispoziții de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015.

În consecință, la data pronunțării hotărârii de față, sentința Curții de Apel București nr. 48/13.01.2017, definitivă prin respingerea recursului, a produs efecte juridice, atestând în familia ocupațională "Justiție", la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 (09.04.2015), o valoare maximă de referință sectorială în cuantum de 405 RON.

Înalta Curte reține că, hotărârea judecătorească reprezintă un act de aplicare a legii pentru soluționarea unui conflict de drepturi sau interese, constituind un mijloc eficient de restabilire a ordinii de drept democratice și de eficientizare a normelor de drept substanțial. Datorită acestui fapt, hotărârea judecătorească - desemnând tocmai rezultatul activității judiciare - reprezintă, fără îndoială, cel mai important act al justiției. Hotărârea judecătorească, având autoritate de lucru judecat, răspunde nevoii de securitate juridică, părțile având obligația să se supună efectelor obligatorii ale actului jurisdicțional, fără posibilitatea de a mai pune în discuție ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecății. Prin urmare, hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă se situează în sfera actelor de autoritate publică, fiind învestită cu o eficiență specifică de către ordinea normativă constituțională.

Chiar dacă are efecte inter partes, hotărârea judecătorească interpretează norme de lege cu aplicabilitate generală. În procesul de aplicare a legii, scopul interpretării unei norme juridice constă în a stabili care este sfera situațiilor de fapt concrete, la care norma juridică respectivă se referă, și în a se asigura astfel corecta aplicare a acelei norme, interpretarea fiind necesară pentru a clarifica și a limpezi sensul exact al normei, și pentru a defini, cu toată precizia, voința legiuitorului.

Înalta Curte constată că prezenta cauză și cea soluționată în dosarul nr. x/2016 sunt diferite, însă între acestea există o strânsă legătură din perspectiva dispozițiilor art. 430 alin. (2) din C. proc. civ. potrivit cărora, autoritatea de lucru judecat privește inclusiv considerentele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, iar efectul pozitiv al sentinței nr. 48/13.01.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în care s-a soluționat în mod definitiv cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți cu privire la majorările acordate magistraților și personalului asimilat, se răsfrânge și asupra prezentei cauze.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentei-pârâte sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenții-pârâți Curtea de Apel Alba-Iulia și Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței nr. 5044 din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2020.