ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2182/2021

Ședința publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC. și DDD., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Hunedoara, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării au solicitat:

- anularea Hotărârilor Colegiului de Conducere a Curții de Apel Alba Iulia având nr. 17, 19, 20 din data de 17 martie 2017 și, în consecință:

- modificarea parțială a Deciziilor nr. 52/C/22.12.2016, nr. 21/03.02.2017 și nr. 27/RU/09.02.2017 emise președintele Curții de Apel Alba Iulia, în sensul aplicării dispozițiilor Legii nr. 71/2015, a O.U.G. - urilor nr. 57/2015, nr. 20/2016 și nr. 43/2016, cu privire la modificarea datei stabilite pentru recalcularea indemnizațiilor de încadrare brute lunare și a valorii de referință sectoriale utilizate în calculul salarial, după cum urmează:

a) modificarea anexelor I-IV menționate în Decizia nr. 27/RU/09.02.2017, în sensul recalculării salariilor personalului auxiliar și conex, conform grilei unice de salarizare aplicate la nivelul parchetelor și în consecință modificarea fișelor de salarizare comunicate în data de 10.03.2017, prin raportarea la modul de calcul anexat (Anexa nr. 14),

b) recalcularea și plata diferențelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială aflată în plată la nivel național, respectiv VRS - 405 RON și venitul efectiv plătit, ce s-a raportat la un VRS - 305 RON, retroactiv, pe perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaționale "JUSTIȚIE" pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție și specialitate, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții,

c) recalcularea și plata diferențelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială, VRS - 445,5 RON și venitul efectiv plătit, ce s-a raportat la un VRS - 305 RON, retroactiv, începând cu data de 1 decembrie 2015, la zi și în continuare, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaționale "JUSTIȚIE" pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție și specialitate, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

d) recalcularea și plata diferențelor dintre venitul calculat prin raportare la sporurile de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și cel de păstrarea confidențialității de 15 % și venitul efectiv plătit, ce nu a inclus aceste sporuri, retroactiv, începând cu data de 9 aprilie 2015, la zi și în continuare, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaționale "JUSTIȚIE", pentru fiecare funcție, gradație și vechime în funcție și specialitate, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, pentru personalul conex al Tribunalului Hunedoara;

e) emiterea unei decizii de reîncadrare pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Tribunalului Hunedoara în vederea reparării prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea deciziei solicitate, conform punctelor a)-d) din prezenta plângere.

- constatarea discriminării cu ocazia încadrării într-o altă tranșă de vechime, raportat la colegii care, anterior datei de 31.12.2010, au îndeplinit aceeași condiție de vechime și repararea discriminării prin plata, către reclamanții care se află în astfel de situații, a despăgubirilor constând în contravaloarea diferențelor dintre indemnizația rezultată ca urmare a trecerii într-o altă tranșă de vechime (în muncă sau în funcție) și indemnizația efectiv acordată colegilor noștri care, anterior datei de 31.12.2010, au îndeplinit aceeași condiție de vechime, începând cu data reîncadrării și în continuare, pentru viitor, precum și diferențele dintre cuantumul sporurilor pentru risc și confidențialitate și pentru condiții deosebite de muncă primite în prezent și cel care ar fi trebuit să fie acordat

- obligarea pârâților nr. 2 și 3 la repararea prejudiciului creat prin plata, către reclamanți, despăgubirilor actualizate în raport cu indicele de inflație până la data plății efective și a dobânzilor legale penalizatorii, aferente sumelor datorate începând cu data de la care ar fi trebuit acordate și în continuare, pentru viitor, până la data plății efective.

- obligarea pârâților nr. 2 și 3 în principal, la plata despăgubirilor/diferențelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială VRS - 405 RON și venitul efectiv plătit, ce s-a raportat la un VRS - 305 RON, începând cu data de 1 octombrie 2007 până la data de 30 noiembrie 2015, și în subsidiar, la plata despăgubirilor/diferențelor de indemnizații anterior menționate începând cu data de 1 mai 2014 până la data de 30 noiembrie 2015, raportat la VRS 405 și la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.

- obligarea pârâtului nr. 1, în calitate de ordonator principal de credite, la comunicarea către instanța de judecată învestită cu judecarea prezentei cauze și către Curtea de Apel Alba Iulia, a nivelului maxim (la nivelul autorității judecătorești) al indemnizației de încadrare și nivelul maxim al sporurilor pe categorii de personal, pe condiții îndeplinite, ce a rezultat în urma constituirii Comisiei la nivelul Ministerului Justiției, în scopul stabilirii nivelului maxim al indemnizațiilor de încadrare brută lunară, așa cum rezultă din adresa nr. x/04.10.2016 (Anexa nr. 15) și în consecință la stabilirea unei grile unice de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate juridică și conex din cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Alba Iulia, la nivelul maxim aflat în plată pentru fiecare funcție din familia ocupațională "JUSTIȚIE", cu luarea în considerare a grilelor de salarizare, stabilite în baza acelorași acte normativ, pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Parchetelor și din cadrul Curților de Apel care au achiesat la aceste grile.

- obligarea pârâților nr. 1 și 4 la alocarea de fonduri necesare plății drepturilor cuvenite personalul auxiliar de specialitate juridică și conex din cadrul Tribunalului Hunedoara, respectiv din cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Alba Iulia.

Prin sentința civilă nr. 1166 din 13 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

"Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și lipsei calității procesuale pasive a MJ și Curtea de Apel Alba Iulia.

Respinge excepția de necompetență materială în ceea ce privește capetele 3 și 5 din cererea de chemare în judecată, invocată de reclamante.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a MFP, cu sediul în Sector 5, București, str. x, și respinge acțiunea formulată împotriva acestui pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.

Admite excepția prescripției dreptului la acțiune și respinge pretențiile formulate prin capetele 3 și 5 de cerere, pentru perioada 01.10.2007-17.05.2014, ca fiind prescris dreptul material la acțiune. Respinge aceste capete de cerere, pentru perioada 17.06.2014-09.04.2015, ca neîntemeiate.

Admite în parte acțiunea formulată de către reclamanții A., B., C., D., E.,F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW.,XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC. și DDD., toți cu adresa de corespondență la Tribunalul Hunedoara, cu sediul în Deva, Jud. Hunedoara, persoană însărcinată cu primirea corespondenței A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în Sector 5, București, Curtea De Apel Alba Iulia cu sediul în Alba Iulia, Județ Alba, Tribunalul Hunedoara cu sediul în DEVA, Județ HUNEDOARA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în Sector 1, București, Piața Valter Mărăcineanu nr. 1-3.

Anulează parțial Decizia nr. 52/C/22.12.2016, Decizia nr. 21/DE/03.02.2017 și Decizia nr. 27/RU/09.02.2017 emise de Curtea de Apel Alba Iulia și Hotărârile nr. 17, 19 și 20/17.03.2017 emise de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Alba Iulia, în ceea ce privește pe reclamanți.

Obligă pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să procedeze la emiterea unor noi decizii de salarizare reclamanților, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, prin care să aibă în vedere o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016, precum și, începând cu data de 09.04.2015, sporurile de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, respectiv de 15% pentru păstrarea confidențialității.

Obligă pârâtul Tribunalul Hunedoara la plata către fiecare reclamant a diferenței de drepturi salariale dintre suma încasată, cu titlu de indemnizație și suma ce ar fi obținut-o prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 până la 30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016, precum și pentru sporurile de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, respectiv de 15% pentru păstrarea confidențialității, actualizate cu indicele de inflație în ziua plății efective, la care se va adăuga dobânda legală, calculată de la data de 09.04.2015 și până la data plății efective.

Obligă pârâtul MJ să aloce fondurile necesare plății drepturilor reclamanților."

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara.

3.1. Prin recursul formulat, neîncadrat în drept, recurentul - pârât Tribunalul Hunedoara a susținut că, deși reclamanții se referă la recalcularea retroactivă a unor drepturi salariale, în realitate nu reclamă o calculare greșită a unor drepturi salariale stabilite corect, ci solicită stabilirea drepturilor anterioare în alt cuantum decât cel în care le-au fost stabilite prin deciziile de salarizare anterioare.

Câtă vreme, stabilirea drepturilor de salariale brute a personalului auxiliar al instanțelor judecătorești este o atribuție a ordonatorului secundar de credite (în speță Curtea de Apel Alba Iulia), iar reclamanții contestă tocmai modul de stabilire al drepturilor salariale brute, fără a pretinde că Tribunalul Hunedoara ar fi calculat și plătit eronat drepturi salariale nete, recurentul a susținut că în raport de obiectul principal al cauzei Tribunalul Hunedoara nu are calitate procesuală pasivă.

În măsura în care, prin decizii de salarizare emise pe numele reclamanților, s-ar stabili că acestora li se cuvin drepturi salariale suplimentare, Tribunalul Hunedoara, în virtutea atribuțiilor de ordonator terțiar de credite, va efectua plățile cuvenite conform drepturilor stabilite în favoarea reclamanților.

Pe fondul cauzei, a considerat că nu se poate reține nicio culpă în sarcina Tribunalului Hunedoara cu privire la modul de calcul al drepturilor salariale brute cuvenite reclamanților. Tribunalul Hunedoara după determinarea drepturilor salariale nete cuvenite reclamanților, în raport de deciziile de salarizare emise de Curtea de Apel Alba Iulia și de prevederile legale aplicabile în materie salarială, a plătit reclamanților efectiv sumele de bani cuvenite în raport de salariile brute stabilite în deciziile de salarizare.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea și a pârâtului Tribunalul Hunedoara la plata unor diferențe salariale, în măsura în care, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, se va decide prin hotărâre judecătorească (sau Curtea de Apel Alba Iulia va emite decizie de salarizare pentru drepturi salariale suplimentare pe perioada solicitată de către reclamanți) că reclamanților li se cuvin diferențe salariale, Tribunalul Hunedoara, potrivit competențelor legale ce îi revin în calitate de ordonator terțiar de credite, va calcula și plăti efectiv reclamanților drepturile salariale cuvenite, în condițiile legii și în limita fondurilor bugetare alocate.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

3.2. Prin recursul formulat, recurenta - pârâtă Curtea de Apel Alba Iulia, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond sau, rejudecând, respingerea acțiunii, în principal ca lipsită de interes și obiect, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că dispoziția din sentință privind obligarea Curții de Apel Alba Iulia la emiterea unor noi decizii de salarizare reclamanților prin care să se aibă în vedere începând cu data de 09.04.2015 sporurile de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 %, respectiv de 15 % pentru păstrarea confidențialității nu este motivată; mai mult, instanța de fond a acordat aceste sporuri tuturor reclamanților din prezenta cauză, care sunt atât personal auxiliar cât și personal conex, pronunțând de fapt o soluție plus petita în condițiile în care solicitările de acordare a acestor sporuri sunt formulate în contestație la pct. 2 lit. d) doar pentru personalul conex al Tribunalului Hunedoara.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că obligația stabilirii și acordării maximului aflat în plată prin raportare la ordonatorul principal de credite și prin definirea noțiunii de funcție similară, este reglementată legal doar de la data de 01.08.2016, prin art. 1 alin. (2)

2

și 3 din O.U.G. nr. 57/2015, astfel încât s-a procedat:

- începând cu data de 01.08.2016 la acordarea respectivelor drepturi (cuantum aferent sporurilor de 50% și 15 %, prin raportare Ia maximul aflat în plată în cadrul Curții de Apel Tg Mureș, adresa nr. x/02.09.2016 - anexată) personalului conex din cadrul Curții de Apel Alba Iulia (prin decizia nr. 21/C/03.02.2017), și

- începând cu data de 09.04.2015 la acordarea respectivelor drepturi (cuantum aferent sporului de 50%) tuturor funcțiilor de aprod din cadrul Curții de Apel Alba Iulia (prin decizia nr. 14/C/24.04.2017, anexată).

Salariul de bază al numitei EEE., ce includea cuantumul acestui spor de 50 %, a constituit maximul în plată la care s-a raportat Curtea de Apel Alba Iulia la stabilirea drepturilor tuturor funcțiilor de aprod din cadrul Curții de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 14/C/24.04.2017, începând cu 09.04.2015.

Datorită identificării în cadrul autorității judecătorești, mai exact în cadrul Curții de Apel Tg. Mureș a maximului salariului de bază pentru tot personalul conex ce include cuantumul aferent sporurilor de 50% și 15 %, s-a procedat la acordarea acestuia tuturor funcțiilor din categoria personalului conex din cadrul Curții de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 21/C/03.02.2017, începând cu 01.08.2016.

Nu se poate aprecia că acest drept sub formă de cuantum poate fi acordat și categoriei profesionale a personalului auxiliar, așa cum rezultă din dispoziția nemotivată a instanței de fond în acest sens.

Personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor nu a beneficiat de sporurile de risc și suprasolicitare neuropsihică și de confidențialitate în baza hotărârilor judecătorești, ci în baza Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (în anul 2010), respectiv a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și a legilor anuale tranzitorii de salarizare (în anii 2011 -2017).

Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază și sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază, recunoscute prin hotărârile judecătorești emise în aplicarea legislației anterioare datei de 1 ianuarie 2010, mai exact până la 12.11.2009-data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, au fost luate în considerare la punerea în aplicare a acestei legi-cadru și incluse parțial în salariul de bază sub formă de adaos (25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și 10% pentru asigurarea confidențialității). Diferența până la 50 % și respectiv până la 15 % a fost inclusă în salariul brut, sub formă de cuantum sporuri, conform art. 4 și 5 din Anexa nr. VI - Reglementări specifice personalului din sistemul justiției din Legea nr. 330/2009.

Prevederile legale de aplicare anuală etapizată a Legii nr. 284/2010, din perioada 2010-2017, mențin în fiecare an cuantumul salariului de bază și al sporurilor avute la data de 31 decembrie a anului anterior, iar în situația în care, prin aplicarea art. 38, alin. (3) și (6) din Legea nr. 153/2017 și majorarea cu 25 % a salariului de bază nu se ajunge la valoarea din grila din 2022, se acordă în continuare cuantumul sporurilor deținute la 31.12.2017, majorat cu 25 %.

Câtă vreme aceste drepturi s-au menținut în această formă de acordare, mai exact ca și cuantum, în salariile brute acordate în perioada 2010 - 2017, pretenția contestatorilor de a se acorda aceste sporuri în procent, în forma prevăzută de hotărârile judecătorești invocate, deși ele pot fi și au fost luate în considerare și incluse în venitul brut doar în forma descrisă mai sus anterior Legii nr. 330/2009, raportat și la modalitatea concretă de luare a acestora în considerare ca similar în plată de către Curtea de Apel Alba Iulia, este nefondată.

În ceea ce privește VRS 405 RON și 445 RON, recurenta a susținut că a emis deciziile de salarizare prin care Valoarea de referință sectorială a fost acordată începând cu data de 09.04.2015, inclusiv reclamantelor din prezentul dosar, la o valoare superioară decât cea de 405 RON, care este solicitată în prezentul dosar, astfel încât acțiunea introductivă de instanță este lipsită de obiect și de interes, începând cu această dată.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursurilor

Înalta Curte reține că părțile reclamante funcționează ca personal auxiliar de specialitate și personal conex în cadrul Tribunalului Hunedoara, calitatea de ordonator de credite și eventual debitor al plății drepturilor salariale invocate de acestea se găsește la nivelul tribunalului menționat, față de care părțile reclamante se află în raport de serviciu, potrivit art. 36 alin. (1) și art. 44 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, texte potrivit cărora "Tribunalele sunt instanțe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui județ și al municipiului București, (…)." (art. 36), respectiv "(…), iar președinții tribunalelor au calitatea de ordonator terțiar de credite." (art. 44).

Astfel, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentului-pârât Tribunalul Hunedoara referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Referitor la argumentul rămânerii fără obiect și lipsei de interes a cererii de chemare în judecată, Înalta Curte îl apreciază a fi neîntemeiat.

Obiectul acțiunii civile de față este reprezentat de pretenția reclamanților de a le fi recunoscute, calculate și achitate drepturile salariale, având în vedere refuzul pârâtului de a răspunde solicitării de emitere a unui nou ordin de salarizare, în conformitate cu textele de lege indicate. Prin urmare, obiectul acțiunii exista atât la data introducerii cererii, cât și la data pronunțării hotărârii de fond, iar emiterea ordinului și a deciziei anterior indicate, după soluționarea cauzei în primă instanță, cu consecința recalculării cuantumului indemnizației de încadrare cuvenită reclamanților, nu reprezintă o împrejurare de natură a lipsi de obiect acțiunea, ci reprezintă o punere în executare a dispozițiilor instanței de fond, având efectul unei recunoașteri a pretențiilor reclamanților. Cel mult, se poate susține că această împrejurare vizează interesul procesual al susținerii recursului, dar nu afectează obiectul cererii, care privește analizarea caracterului nejustificat al refuzului pârâtei de a da curs solicitării reclamanților și, pe cale de consecință, obligarea acesteia să acționeze conform dispozițiilor legale.

Lipsa de obiect a acțiunii a fost susținută de recurenta-pârâtă prin raportare la emiterea Ordinului 2066/C/2018 și a Deciziei nr. 38/C/13.06.2018, prin care a fost recunoscut dreptul întregului personal auxiliar și conex din cadrul Curții de Apel Alba Iulia și din instanțele din circumscripția acesteia, inclusiv personalul auxiliar și conex din cadrul Tribunalului Hunedoara la calcularea salariului de bază brut lunar prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,63 RON, pe perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv de 463,50 RON, pe perioada 01.12.2015 - 31.12.2017.

Înalta Curte constată că Ordinul 2066/C/2018 și Decizia nr. 38/C/13.06.2018 sunt ulterioare pronunțării sentinței recurate.

Prin emiterea Ordinului nr. 2066/C/24.05.2018 (la nivelul tuturor instanțelor), Ministerul Justiției a recunoscut beneficiul unei indemnizații de încadrare brute lunare stabilite prin raportare la o VRS chiar mai mare decât cea pretinsă prin cererea introductivă, respectiv de 421,36 RON până la 01.12.2015 și de 463,5 RON după această dată.

Prin Decizia nr. 38/C/13.06.2018, pârâta a stabilit un salariu brut lunar aplicabil întregului personal auxiliar și conex din cadrul Curții de Apel Alba Iulia și din instanțele din circumscripția acesteia, la o valoare mai mare decât cea solicitată prin cererea de chemare în judecată.

Socotind Decizia nr. 38/C/13.06.2018 menționată o punere în executare parțială a sentinței recurate, sentință care nu se referă numai la recunoașterea beneficiului unei indemnizații de încadrare brute lunare stabilite prin raportare la o anumită VRS, ci și la emiterea unor noi ordine de salarizare și la plata diferențelor salariale, Înalta Curte nu poate primi excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată.

Mai mult, din cuprinsul deciziei depuse la dosar nu rezultă că reclamanților le-ar fi fost achitate drepturile salariale restante, actualizate cu rata inflației și dobânda legală, astfel cum au solicitat prin acțiune.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, argumentele recurentei-pârâte referitoare la lipsa de obiect a cererii de chemare în judecată.

Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte constată că intimații-reclamanți aveau dreptul la stabilirea drepturilor salariale, prin luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, de la data intrării în vigoare a Legii mnr. 293/2015.

Relevant în cauza de față este faptul că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014:

"(1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

(2) În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Ca atare, articolul 1 din O.U.G. nr. 83/2014 reglementează, principial, că, în cursul anului 2015, cuantumul salariilor, sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor etc. de care beneficiază personalul plătit din fondurile publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014.

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, și prin care s-a introdus alin. (1) la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, care prevede că "Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Rezultă, așadar, din cuprinsul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 71/2015 că legiuitorul a aprobat O.U.G. nr. 83/2014, stabilind că în cursul anului 2015 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu excepția personalului din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, care va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituțiile și autoritățile publice care avea un nivel al salariului de bază și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, să fie salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această prevedere se aplică și în cadrul stabilirii cuantumului gradațiilor de care a beneficiat personalul care a avansat în gradație după anul 2010.

Or, în contextul în care autoritatea legiuitoare a înțeles să aprobe cu modificări O.U.G. nr. 83/2014, în scopul eliminării discriminărilor existente între persoane care ocupă aceleași funcții, în aceleași condiții de studii și vechime, aceasta fiind motivarea amendamentului ce a condus la adoptarea art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, este greu de susținut și mai mult decât discutabil din punct de vedere al respectării prevederilor art. 16 din Constituția României că eliminarea unor atare discriminări a avut în vedere doar anumite categorii de salariați și nu toți destinatarii actului normativ în discuție, aflați în aceeași situație, respectiv cei care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație.

Pentru soluționarea corectă a prezentei cauze, prima instanță a avut în vedere situația ordonatorului principal de credite Consiliul Superior al Magistraturii, care, deși acesta a emis diverse hotărâri de principiu privind punctul său de vedere asupra nivelului valorii de referință sectorială ce ar trebui aplicat pentru uniformizarea drepturilor salariale cuvenite judecătorilor, totuși personalul său a fost nevoit să îl acționeze în justiție pentru recunoașterea unei valori de referință sectorială de 405 RON.

Altfel spus, ordonatorul de credite menționat nu utiliza, raportat la data de 09.04.2015, o valoare de referință sectorială de 405 RON pentru calculul drepturilor salariale, ci doar o afirma principial.

În urma acestui demers juridic, prin sentința nr. 48/13.01.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia din data de 22.06.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a fost obligat să emită dispoziții de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015.

În consecință, la data pronunțării hotărârii de față, sentința Curții de Apel București nr. 48/13.01.2017, definitivă prin respingerea recursului, a produs efecte juridice, atestând în familia ocupațională "Justiție", la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 (09.04.2015), o valoare maximă de referință sectorială în cuantum de 405 RON.

Înalta Curte reține că, hotărârea judecătorească reprezintă un act de aplicare a legii pentru soluționarea unui conflict de drepturi sau interese, constituind un mijloc eficient de restabilire a ordinii de drept democratice și de eficientizare a normelor de drept substanțial. Datorită acestui fapt, hotărârea judecătorească - desemnând tocmai rezultatul activității judiciare - reprezintă, fără îndoială, cel mai important act al justiției. Hotărârea judecătorească, având autoritate de lucru judecat, răspunde nevoii de securitate juridică, părțile având obligația să se supună efectelor obligatorii ale actului jurisdicțional, fără posibilitatea de a mai pune în discuție ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecății. Prin urmare, hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă se situează în sfera actelor de autoritate publică, fiind învestită cu o eficiență specifică de către ordinea normativă constituțională.

Chiar dacă are efecte inter partes, hotărârea judecătorească interpretează norme de lege cu aplicabilitate generală. În procesul de aplicare a legii, scopul interpretării unei norme juridice constă în a stabili care este sfera situațiilor de fapt concrete, la care norma juridică respectivă se referă, și în a se asigura astfel corecta aplicare a acelei norme, interpretarea fiind necesară pentru a clarifica și a limpezi sensul exact al normei, și pentru a defini, cu toată precizia, voința legiuitorului.

În ceea ce privește obligarea Curții de Apel Alba Iulia la emiterea unor noi decizii de salarizare reclamanților prin care să se aibă în vedere începând cu data de 09.04.2015 sporurile de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 %, respectiv de 15 % pentru păstrarea confidențialității, dispusă prin sentința recurată, recurenta - pârâtă Curtea de Apel Alba Iulia a invocat o pretinsă nemotivare a hotărârii, lipsind argumentele referitoare la dreptul reclamanților la aceste sporuri, motiv de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază a fi nefondată această critică de nelegalitate, constatând că prima instanță a respectat rigorile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., sentința recurată cuprinzând argumente care demonstrează că judecătorul fondului a analizat argumentele expuse de părți, precum și elementele de fapt și de drept ale cauzei, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut că cererea cu soluționarea căreia a fost învestit, este întemeiată.

În ceea ce privește însă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este întemeiat, prima instanță obligând în mod greșit pârâții la emiterea unor noi decizii de salarizare reclamanților, prin care să aibă în vedere sporurile de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, respectiv de 15% pentru păstrarea confidențialității, respectiv plata către fiecare reclamant a diferențelor dintre venitul calculat prin raportare la sporurile de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și cel de păstrarea confidențialității de 15 % și venitul efectiv plătit.

În primul rând, instanța de control judiciar că instanța de fond a acordat aceste sporuri tuturor reclamanților din prezenta cauză, care sunt atât personal auxiliar cât și personal conex, în condițiile în care solicitările de acordare a acestor sporuri sunt formulate în acțiune la pct. 2 lit. d) doar pentru personalul conex al Tribunalului Hunedoara.

Pe fondul solicitărilor de acordare a cuantumului sporurilor de 50% și 15% personalului conex din prezentul dosar (agenți procedurali: VV. și WW.; șoferi: XX., YY., ZZ., AAA., aprozi: BBB., CCC., DDD.) începând cu 09.04.2015, se constată că prin Decizia nr. 14/C/24.04.2017 s-a procedat la acordarea respectivelor drepturi (cuantum aferent sporului de 50%) tuturor funcțiilor de aprod din cadrul Curții de Apel Alba Iulia.

De asemenea, datorită identificării în cadrul autorității judecătorești, mai exact în cadrul Curții de Apel Tg. Mureș a maximului salariului de bază pentru tot personalul conex ce include cuantumul aferent sporurilor de 50% și 15 %, s-a procedat la acordarea acestuia tuturor funcțiilor din categoria personalului conex din cadrul Curții de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 21/C/03.02.2017, începând cu 01.08.2016.

Aceasta întrucât prin decizia civilă nr. 92/20.01.2011 a Curții de Apel Alba Iulia, dată în dosar nr. x/2010, invocată de către reclamanții contestatori, a fost acordat doar sporul de 15% personalului auxiliar și conex din cadrul Judecătoriei Hațeg și cu precizarea expresă a perioadei de acordare: 11.10.2004-12.11.2009, momentul intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009.

În mod similar s-a acordat și sporul de 50 % prin decizia civilă nr. 1292/2009 dată în dosar nr. x/2009, cu precizarea perioadei de acordare: 01.02.2007-12.11.2009, data intrării în vigoare a Legii 330/2009, și doar pentru numita EEE. - aprod în cadrul Judecătoriei Hațeg.

Ulterior intrării în vigoare a legii nr. 330/2009, acest spor nu a mai fost acordat niciunei persoane din cadrul Curții de Apel Alba Iulia, singura care a câștigat în instanță încă o dată, prin contestarea deciziei de reîncadrare conform Legii nr. 330/2009 (Sc. nr. 4928/07.09.2011 a Curții de Apel București), fiind un aprod - EEE. și căreia i-a fost astfel menținut acest drept în salariul de bază brut și ulterior Legii nr. 284/2010.

Personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor nu a beneficiat de sporurile de risc și suprasolicitare neuropsihică și de confidențialitate în baza hotărârilor judecătorești, ci în baza Legii - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (în anul 2010), respectiv a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și a legilor anuale tranzitorii de salarizare (în anii 2011 -2017).

Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază și sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază, recunoscute prin hotărârile judecătorești emise în aplicarea legislației anterioare datei de 1 ianuarie 2010, mai exact până la 12.11.2009-data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, au fost luate în considerare la punerea în aplicare a acestei legi-cadru și incluse parțial în salariul de bază sub formă de adaos (25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și 10% pentru asigurarea confidențialității). Diferența până la 50 % și respectiv până la 15 % a fost inclusă în salariul brut, sub formă de cuantum sporuri, conform art. 4 și 5 din Anexa nr. VI - Reglementări specifice personalului din sistemul justiției din Legea nr. 330/2009.

Prevederile legale de aplicare anuală etapizată a Legii nr. 284/2010, din perioada 2010-2017, mențin în fiecare an cuantumul salariului de bază și al sporurilor avute la data de 31 decembrie a anului anterior, iar în situația în care, prin aplicarea art. 38, alin. (3) și (6) din Legea nr. 153/2017 și majorarea cu 25 % a salariului de bază nu se ajunge la valoarea din grila din 2022, se acordă în continuare cuantumul sporurilor deținute la 31.12.2017, majorat cu 25 %.

Prin urmare, solicitarea reclamanților de a se acorda aceste sporuri în procent, în forma prevăzută de hotărârile judecătorești invocate, este nefondată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va admite recursurile, va casa în parte sentința recurată și, rejudecând, va înlătura obligarea pârâților la emiterea unor decizii de salarizare și la plata aferentă în ceea ce privește sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și sporul pentru păstrarea confidențialității de 15%, păstrând celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de recurenții-pârâți Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 1166 din 13 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:

Înlătură obligarea pârâților la emiterea unor decizii de salarizare și la plata aferentă în ceea ce privește sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și sporul pentru păstrarea confidențialității de 15%.

Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 aprilie 2021.