ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2845/2021

Ședința publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25.04.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY. și ZZ., în nume propriu și în calitate de mandatar pentru ceilalți reclamanți, au formulat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu, plângere împotriva Hotărârii nr. 17/17.03.2017 și a Hotărârii nr. 20/17.03.2017 ale Colegiului de Conducere al Curții de Apel Alba Iulia, solicitând:

- completarea art. 1 al Deciziei nr. 21/3.02.2017 a Președintelui Curții de Apel Alba Iulia, în sensul că, începând cu data de 1 octombrie 2016, pentru personalul auxiliar de specialitate și personalul conex din cadrul Judecătoriei Sibiu să se stabilească modalitatea de calcul a drepturilor salariate conform grilei unice de salarizare aplicate la nivelul parchetelor, grile puse deja în plată, la acea dată, la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, al parchetelor de pe lângă curțile de apel și al parchetelor subordonate acestora, și

- obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia să emită o nouă decizie prin care să stabilească drepturile salariale rezultate în urma aplicării grilei unice de salarizare aplicate la nivelul parchetelor, grile puse deja în plată, începând cu data de 1 octombrie 2016.

La 28.06.2017, reclamanții și-au modificat cererea inițială arătând faptul că, motivat de emiterea deciziei nr. 29/C/16.06.2017 prin care Vicepreședintele Curții de Apel Alba Iulia a decis calcularea drepturilor salariale ale întregului personal de specialitate și conex începând cu data de 1.06.2017 conform algoritmului grilei unice de salarizare aplicate la nivelul Ministerului Public, cu menținerea sporurilor acordate prin decizia nr. 21/3.02.2017, solicită obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia să modifice art. 1 alin. (1) din Decizia nr. 29/C/16.06.2017 în sensul calculării drepturilor salariale ale întregului personal auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel Alba Iulia și al instanțelor judecătorești din raza de competență a acesteia, începând cu data de 1.10.2016, conform algoritmului grilei unice de salarizare aplicate la nivelul Ministerului Public, cu menținerea sporurilor acordate prin decizia nr. 21/3.02.2017.

Cererea a fost completată de reclamanți la data de 08.05.2017, aceștia solicitând:

- anularea în parte a modului de calcul al salarizării stabilit prin Decizia nr. 21/03.02.2017 în ceea ce privește valoare de referință sectorială de 405 RON, precum și data de la care se aplică valoarea de referință sectorială majorată în ceea ce privește cuantumul acesteia;

- emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Judecătoriei Sibiu, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 445,5 RON, corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație și vechime în funcție, începând cu data de 09.04.2015, respectiv 09.12.2015 pentru reclamanta II.;

- emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar si conex din cadrul Judecătoriei Sibiu, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 conform Legii nr. 71/2015, plus 10% începând cu 1 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015, respectiv 09.12.2015 pentru reclamanta II.;

- obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 445,5 RON, corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație și vechime în funcție, începând cu data de 9 aprilie 2015, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON începând cu 09.04.2015 + 10% începând cu 01.12.2015) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY. și ZZ., în nume propriu și în calitate de mandatar pentru ceilalți reclamanți, au solicitat:

- anularea în parte a modului de calcul a salarizării stabilit prin Decizia nr. 21/03.02.2017 în ceea ce privește valoare de referință sectorială de 405 RON, precum și data de la care se aplică valoarea de referință sectorială majorată în ceea ce privește cuantumul acesteia;

- emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Judecătoriei Sibiu, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 445,5 RON corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație și vechime în funcție, începând cu data de 09.04.2015, respectiv 09.12.2015 pentru reclamanta II.;

- emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Judecătoriei Sibiu, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 conform Legii nr. 71/2015 plus 10% începând cu 1 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015, respectiv 09.12.2015 pentru reclamanta II.;

- obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 445,5 RON, corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional gradație și vechime în funcție, începând cu data de 16 ianuarie 2014, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON începând cu 09.04.2015 + 10% începând cu 01.12.2015) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin încheierea din 20.11.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția de conexitate și s-a dispus atașarea dosarului nr. x/2017 la dosarul x/2017 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 3161 din 2 iulie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

De asemenea, a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia;

A admis în parte cererea completată, modificată și precizată, ce face obiectul dosarelor nr. x/2017 și nr. y/2017, formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY. și ZZ., în nume propriu și în calitate de mandatar pentru ceilalți reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu și a anulat în parte Decizia nr. 21/3.02.2017, emisă de Președintele Curții de Apel Alba Iulia, și Hotărârile nr. 17/17.03.2017 și nr. 20/17.03.2017, emise de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Alba Iulia, doar în ceea ce îi privește pe reclamanți;

A obligat pe pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să emită decizii de încadrare prin care drepturile salariale cuvenite reclamanților să fie stabilite, în ceea ce privește perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, iar în ceea ce privește perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015;

A modificat în parte art. 1 din Decizia nr. 29/C/19.06.2017, emisă de Președintele Curții de Apel Alba Iulia doar în ceea ce îi privește pe reclamanți, în sensul că se va face calcularea drepturilor salariale ale acestora, începând cu data de 01.10.2016;

A obligat pe pârâții Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu să plătească reclamanților diferențele dintre, pe de o parte, drepturile salariale recalculate potrivit prezentei hotărâri, iar pe de altă parte, drepturile salariale efectiv plătite reclamanților în perioada 09.04.2015 - 31.05.2017, diferențe actualizate cu indicele de inflație, și dobândă legală penalizatoare calculată de la data scadenței diferențelor salariale până la plata efectivă a acestora.

Împotriva sentinței civile nr. 3161 din 2 iulie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii, ca lipsită de interes și de obiect și ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată că plata efectivă a eventualelor drepturi salariale se poate face doar de către Tribunalul Sibiu, ordonator terțiar de credite, care face plata acestor drepturi pentru judecătoriile din circumscripția în cadrul căreia funcționează reclamanții din prezentul dosar și care, conform art. 71 și 73 din HCSM nr. 1375/2015, prin Departamentul Economic, Financiar și Administrativ asigura calculul și plata drepturilor bănești pentru personalul care funcționează în cadrul instanțelor arondate Tribunalului Sibiu. Astfel, Curtea de Apel Alba Iulia nu poate fi obligată la plata diferențelor salariale, ci doar la emiterea de noi decizii de salarizare.

Pe fond, susține că prin Decizia nr. 38/C/13.06.2018, Președintele Curții de Apel Alba Iulia a pus în aplicare prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, ce prevede acordarea nivelului maxim al salariului de bază din cadrul aceleiași familii ocupaționale, acordând VRS de 421,36 RON pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015 și de 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015-31.12.2015 întregului personal auxiliar și conex din cadrul Curții de Apel Alba Iulia și instanțelor din circumscripția acesteia, urmând ca diferențele să se acorde după alocarea fondurilor necesare.

Arată că nivelul maxim al valorii de referință sectorială este dat de Ordinul nr. 75/15.03.2018, emis de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce prevede pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, VRS de 421,36 RON, respectiv 405 RON, la care se adaugă 4%, conform O.G. nr. 13/2008, iar pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017, VRS de 463,5 RON, respectiv prin includerea a 4%, conform O.G. nr. 13/2008, și 10 %, conform Legii nr. 293/2015.

Astfel, având în vedere faptul că valoarea de referință sectorială a fost acordată începând cu data de 09.04.2015, la o valoare superioară celei de 405 RON, solicitată în prezentul dosar, apreciază că acțiunea este lipsită de obiect începând cu această dată.

În privința grilelor Parchetului, arată că acordarea drepturilor salariale nu a fost stabilită în acord cu acestea, prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Alba Iulia nr. 17/17.03.2017, prin care s-au soluționat contestațiile personalului auxiliar, formulate împotriva Deciziei nr. 21/.03.02.2017, s-a reținut că O.U.G. nr. 20/2016 nu stabilește un nou mod de calcul al salarialului, ci doar identificarea și acordarea salariului maxim în plată, iar pe de altă parte, s-a reținut că până la data de 31.12.2016, nu rezultă că au fost puse în plată salarii mai mari.

Consideră că, astfel, prin Deciziile nr. 52/C/22.12.2016 și nr. 21/2017 ale Președintelui Curții de Apel Alba Iulia s-a acordat mai mult, întrucât s-a stabilit o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, mai mare decât cea acordată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de 398 RON, majorată cu 10%.

Mai arată că prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Alba Iulia nr. 20/17.03.2017 s-au soluționat contestațiile formulate de personalul auxiliar de pe raza de competență a Curții de Apel Alba Iulia, reținându-se că: algoritmul de calcul al parchetelor a fost adoptat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în data de 07.12.2016, fiind pus în plată în ianuarie 2017, retroactiv pentru anul 2016 și nu a rezultat că aceste grile și algoritmul lor de calcul erau puse în plată la data de 01.10.2016.

În privința dobânzilor solicitate pentru drepturile salariale în discuție, susține că în cauză nu poate fi aplicată Decizia nr. 2/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, deoarece aceasta se referă la acordarea dobânzii legale pentru prejudiciul provocat creditorului prin întârzierea executării obligației de către debitori, prin eșalonarea la plată prevăzută de O.U.G. nr. 71/2009, aspecte ce nu pot fi extinse prezentei cauze, având în vedere că nu este vorba de o eșalonare legală a unei obligații de plată stabilite printr-un act normativ.

Mai susține că sumele solicitate cu titlu de drepturi salariale se actualizează cu indicele prețurilor de consum, la care se acordă dobânda legală remuneratorie, conform art. 6 din O.U.G. nr. 90/2017.

De asemenea, susține că, în raport cu cererea intimaților-reclamanți de acordare a drepturilor salariale în raport cu o anumită valoare de referință sectorială, solicitarea acestora este lipsită de obiect și de interes, iar în ceea ce privește cererea de modificare a art. 1 din Decizia nr. 29/C/19.06.2017 emisă de Președintele Curții de Apel Alba Iulia, este neîntemeiată.

Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și respingerea acțiunii ca rămase fără obiect.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte constată că prin cererile de chemare în judecată, în esență, reclamanții au solicitat:

- anularea Hotărârilor nr. 17/17.03.2017 și nr. 20/17.03.2017 emise de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Alba Iulia;

- anularea Deciziei nr. 21/3.02.2017;

- modificarea art. 1 din Decizia nr. 29/C/19.06.2017 emisă de Președintele Curții de Apel Alba Iulia;

- obligarea Curții de Apel Alba Iulia la emiterea unor noi decizii de încadrare;

- obligarea pârâților Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu la plata diferențelor salariale, actualizate cu indicele de inflație, și la plata dobânzii legale penalizatoare.

Prima instanță a admis în parte cererea completată, modificată și precizată, ce face obiectul dosarelor nr. x/2017 și nr. y/2017, formulată de reclamanți; a anulat în parte Decizia nr. 21/3.02.2017 emisă de Președintele Curții de Apel Alba Iulia și Hotărârile nr. 17/17.03.2017 și nr. 20/17.03.2017 emise de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Alba Iulia, doar în ceea ce îi privește pe reclamanți; a obligat pe pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să emită decizii de încadrare prin care drepturile salariale cuvenite reclamanților să fie stabilite, în ceea ce privește perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, iar în ceea ce privește perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015; a modificat, în parte, art. 1 din Decizia nr. 29/C/19.06.2017 emisă de Președintele Curții de Apel Alba Iulia, în ceea ce îi privește pe reclamanți, în sensul că se va face calcularea drepturilor salariale ale acestora, începând cu data de 1.10.2016; a obligat pe pârâții Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu să plătească reclamanților diferențele salariale rezultate dintre drepturile salariale recalculate potrivit sentinței, și drepturile salariale efectiv plătite reclamanților în perioada 09.04.2015 - 31.05.2017, diferențe actualizate cu indicele de inflație, și dobândă legală penalizatoare calculată de la data scadenței diferențelor salariale până la plata efectivă a acestora.

2.1.1. Cu titlu preliminar, se observă că, în ceea ce privește soluția de modificare în parte a art. 1 din Decizia nr. 29/C/19.06.2017 emisă de Președintele Curții de Apel Alba Iulia, în sensul că drepturile salariale ale reclamanților urmează a fi recalculate începând cu data de 1.10.2016, prin cererea de recurs nu au fost formulate critici cu privire la acest aspect, astfel, că din această perspectivă, soluția instanței de fond a intrat în puterea de lucru judecat.

Astfel, deși recurenta-pârâtă a arătat că cererea reclamanților este neîntemeiată, nu a adus niciun argument care să-i susțină afirmația.

2.1.2. În ceea ce privește cuantumul valorii de referință sectorială la care se raportează drepturile salariale ale intimaților-reclamanți, Înalta Curte constată că acesta a rămas fără obiect.

Astfel, prin cererile de chemare în judecată conexate, astfel cum au fost modificate, reclamanții au solicitat ca drepturile salariale să le fie calculate în raport cu o valoare de referință sectorială de 405 RON începând cu 09.04.2015, majorată cu 10% începând cu 01.12.2015.

Potrivit documentelor depuse la dosar de către Curtea de Apel Alba Iulia, pentru stabilirea drepturilor salariale ale intimaților - reclamanți, în calitate de personal auxiliar de specialitate juridică și conex din cadrul Judecătoriei Sibiu, s-a emis de către Președintele Curții de Apel Alba Iulia, Decizia nr. 38/C din 13.06.2018, prin care s-a stabilit că: în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, personalul auxiliar de specialitate și personalul conex din cadrul Curții de Apel Alba Iulia și al instanțelor judecătorești din raza de competență a acesteia, beneficiază de un salariu de bază brut lunar stabilit prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON (art. 1 alin. (1), iar pentru perioada 01.12.2015 - 30.09.2017 drepturile salariale lunare se calculează în raport cu o valoare de referință sectorială de 463,5 RON (art. 1 alin. (2). Totodată, la alin. (3) se arată că începând cu data de 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii cadru nr. 153/2017, drepturile salariale pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel Alba Iulia și al instanțelor judecătorești din raza de competență a acesteia, se recalculează având în vedere cele menționate la alin. (2).

De asemenea, art. 3 din decizia de mai sus prevede că se vor emite decizii de stabilire a drepturilor salariale individuale, în urma finalizării calculelor necesare.

Astfel, Înalta Curte reține că prin nr. Decizia nr. 38/C din 13.06.2018, emisă de Președintele Curții de Apel Alba Iulia, s-a stabilit modul de calcul al indemnizațiilor reclamanților pentru perioada 09.04.2015 - 01.01.2018 și în continuare.

Potrivit actelor administrative în discuție, începând cu data de 09.04.2015, categoriile de personal din care fac parte și reclamanții beneficiază de indemnizații de încadrare, stabilite în raport cu o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, iar pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 în raport cu o valoare de referință sectorială de 463,5 RON.

Înalta Curte constată că prin decizia de mai sus s-a dispus recalcularea drepturilor salariale ale intimaților-reclamanți în raport cu o valoare de referință sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acțiunea de față.

În consecință, dată fiind emiterea de către recurenta-pârâtă Curtea de Apel Alba Iulia a deciziei de mai sus, Înalta Curte reține că, sub acest aspect, acțiunea reclamanților a rămas fără obiect.

De asemenea, se reține că prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante, stabilite în favoarea personalului din justiție, aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum și plata dobânzilor și a actualizării cu rata inflației.

2.1.3. Dincolo de acest aspect, se constată că o parte însemnată a motivelor de recurs reprezintă o redare fidelă a întâmpinărilor depuse de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia în cele două dosare conexate, acestea regăsindu-se la filele x din vol. I al dosarului de fond nr. x/2017 și în dosarul nr. x/2017, aspectele invocate făcând obiectul analizei primei instanțe, respectiv nu a adus critici concrete și nu a arătat care sunt normele de drept material ce au fost, în opinia sa, încălcate sau aplicate greșit de către prima instanță cu privire la aspectele sesizate și nici argumentele pentru care a apreciat în acest mod.

Cu titlu exemplificativ, paragrafele preluate din întâmpinările de la fond, se regăsesc la pagina 3 a motivelor de recurs, incluzând și primele două paragrafe din pagina 4, acestea din urmă referindu-se la dobânda aplicată sumelor restante.

În acest sens, se reține că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

2.1.4. În ceea ce privește critica vizând respingerea de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale pasive a Curții de Apel Alba Iulia, Înalta Curte constată că este nefondată.

Sub un prim aspect, calitatea procesuală pasivă a recurentei-pârâte Curtea de Apel Alba Iulia este dată de faptul că este emitentul actelor atacate, respectiv al deciziilor de încadrare emise pentru intimații-reclamanți. De asemenea, Curtea de Apel Alba Iulia, prin Colegiul de conducere, este emitentul hotărârii prin care s-a soluționat contestația administrativă, Curtea de Apel Alba Iulia acționând în calitate de angajator al intimaților-reclamanți.

Or, în contenciosul administrativ, emitentul actului administrativ contestat are calitate procesuală pasivă în litigiile ce privesc legalitatea acestor acte.

Recurenta-pârâtă a susținut că nu are calitate procesuală pasivă și pentru motivul că Tribunalul Sibiu, în calitate de ordonator terțiar de credite, trebuie să achite atât drepturile salariale ale intimaților-reclamanți, cât și prejudiciul constând în diferențele dintre venitul încasat și cel la care erau îndreptățiți.

Înalta Curte constată că această critică este nefondată, întrucât Curtea de Apel Alba Iulia are calitate de ordonator secundar de credite, iar în această calitate repartizează creditele bugetare ordonatorilor terțiari de credite și urmărește modul de utilizare a acestora.

2.1.5. Recurenta-reclamantă a mai criticat faptul că prima instanță a obligat-o, împreună cu Tribunalul Sibiu, la plata diferențelor salariale cuvenite intimaților-reclamanți, în condițiile în care putea fi obligată doar la emiterea deciziilor de încadrare.

Argumentul este nefondat, în condițiile în care, este adevărat că în speță drepturile salariale ale intimaților-reclamanți se plătesc de către Tribunalul Sibiu, aceștia având calitatea de personal auxiliar de specialitate și personal conex din cadrul Judecătoriei Sibiu, dar recurentei-pârâte îi incumbă o obligație de a face demersuri, în calitate de ordonator secundar de credite, pentru asigurarea fondurilor pentru plata sumelor restante.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr. 3161 din 2 iulie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr. 3161 din 2 iulie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 12 mai 2021.