ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 65/2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub număr de dosar x/2007, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. și AA. au chemat în judecată pe pârâții Curtea de Apel Alba Iulia, Ministerul Justiției, Tribunalul Alba și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărâre judecătorească: să fie obligați pârâții retroactiv începând cu data de 1.01.2007 și în continuare, la plata drepturilor salariale indexate, în cuantum actualizat la rata inflației de la data plății efective, cu următoarele procente de indexare: cu 5% începând cu data de 1.01.2007; cu 2% începând cu data de 1.04.2007; cu 11% începând cu data de 1.10.2007; obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților.

În motivarea cererii, reclamanții, în calitate de judecători și asistenți judiciari la Tribunalul Alba, au susținut că au fost și continuă să fie discriminați de pârâtul Statul Român, în raport cu judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, ai Curții Constituționale, funcționarii publici, demnitarii și chiar în raport de personalul auxiliar de specialitate.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, întrucât se tinde la modificarea actelor normative și acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege, în condițiile în care drepturile la care reclamanții fac trimitere sunt majorări salariale ce se acordă personalului bugetar în temeiul legilor speciale de salarizare.

Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Prin încheierea nr. 18/F/CC/29.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2007, s-au admis cererile de abținere formulate de judecătorii Tribunalului Alba și s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Sibiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, iar, prin încheierea din 23 iulie 2008 pronunțată de această instanță, s-a dispus, în temeiul art. II alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Curtea de Apel Alba Iulia, competentă să judece pe fond pricina.

Pricina a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, sub număr de dosar x/2007

Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Prin sentința civilă nr. 97 din 3 noiembrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte acțiunea reclamanților, a obligat pârâții în solidar la plata în favoarea fiecărui reclamant, corespondent raportului de serviciu, a drepturilor salariale indexate, cu procentul de 5% începând cu data de 01.01.2007 și în continuare, suma restantă urmând a fi actualizată cu rata inflației până la data plății efective.

A obligat pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant, conform prezentei și a respins celelalte pretenții.

Prin decizia civilă nr. 625 din 25 mai 2009 pronunțată în dosarul nr. x/2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a respins recursurile declarate de pârâții Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești București împotriva sentinței civile nr. 97/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2007.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă sub număr de dosar x/2007, petenții B., J., G., X., O., H. în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Alba și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării au solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 97/3.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2007, în sensul de a se preciza neechivoc că pârâții datorează procentul de creștere salarială de 5 % începând cu data pronunțării acesteia și pentru viitor, respectiv că această indexare/creștere salarială procentuală trebuia inclusă/cuprinsă în indemnizația individuală de încadrare brută lunară a fiecărui reclamant și păstrată/menținută în aceasta.

Prin încheierea nr. 33 din 3 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 97/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2007, formulată de reclamanții B., G., O., J., X., H.. A lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 97/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2007, în sensul că drepturile salariale indexate, cu procentul de 5% au fost și rămân incluse în indemnizația brută de încadrare.

Invocând în drept dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., MINISTERUL JUSTIȚIEI BUCUREȘTI a declarat recurs împotriva încheierii civile nr. 33/2019 din 3 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2007.

A solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii recurate, în sensul respingerii cererii de lămurire, ca nefondată.

Examinând cu prioritate, în baza art. 316, raportat la art. 298 și la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței sale materiale, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Petenții și-au întemeiat cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 97 din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2007, pe dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit art. 281

1

C. proc. civ. de la 1865:

"în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cerere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice."

Totodată, art. 281

3

alin. (1) din același cod statuează că:

"încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și 281

1

, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281

2

sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea."

Astfel, textul legal precitat statuează asupra regimului juridic al căilor de atac, hotărârea dată asupra îndreptării/lămuririi/înlăturării dispozițiilor potrivnice sau completării unei hotărâri fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea lămurită, îndreptată sau completată.

Pentru identitate de rațiune, regimul juridic care guvernează căile de atac declarate împotriva hotărârilor a căror lămurire, îndreptare sau completare se cere se impune și în ceea ce privește competența de soluționare a cererilor de lămurire, îndreptare sau completare.

Astfel, hotărârea de lămurire, îndreptare sau completare este susceptibilă de a fi cenzurată de aceleași instanțe competente să soluționeze căile de atac îndreptate împotriva hotărârilor a căror lămurire, îndreptare sau completare s-a cerut.

În speță, litigiul dedus judecății, soluționat prin sentința a cărei lămurire s-a cerut, este un litigiu guvernat de legislația muncii, situația de discriminare invocată de reclamanți vizând drepturile salariale ce le revin în baza contractului de muncă de la ordonatorii de credite pârâți.

Se constată că atât hotărârea de primă instanță, cât și hotărârea pronunțată în temeiul art. 281

1

C. proc. civ. au fost soluționate de către curtea de apel, competența de la data soluționării în primă instanță, stabilită potrivit dispozițiilor art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2008 păstrându-se și în cazul cererii de lămurire de dispozitiv.

De asemenea, potrivit art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008:

"recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție".

Prin decizia nr. 104/2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală și a constatat că dispozițiile art. I și II din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției sunt neconstituționale.

Astfel, art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, prin care s-a stabilit competența de soluționare a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel în cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost declarat neconstituțional prin decizia mai sus precizată, iar prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 76/2009 a fost abrogat.

În urma abrogării art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008 prin Legea nr. 76/2009, recursul declarat împotriva hotărârii în primă instanță de curtea de apel a fost soluționat tot de curtea de apel, în complet format din trei judecători.

Identitatea de rațiune care se desprinde din examinarea dispozițiilor art. 281

1

și art. 281

3

C. proc. civ. impune, așadar, ca și în cazul recursului exercitat împotriva hotărârii de lămurire a dispozitivului competența de soluționare a acestei căi de atac să se determine similar și să revină tot curții de apel, care a soluționat și recursul declarat împotriva hotărârii de fond.

Prin urmare, regimul juridic care guvernează căile de atac declarate împotriva unei hotărâri care a făcut obiectul unei cereri de lămurire guvernează, pentru identitate de rațiune, și competența materială de soluționare a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate cu privire la cererea de lămurire.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 și art. 137, cu referire la art. 97, la art. 281

1

și art. 281

3

C. proc. civ., văzând și articolul unic pct. 1 și pct. 2 din Legea nr. 76/2009, Înalta Curte va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină în favoarea Curții de Apel Alba Iulia recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva încheierii civile nr. 33/2019 din 3 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2007.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2020.