ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2350/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă la 17.09.2007 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. și AA. au chemat în judecată pârâții Curtea de Apel Alba Iulia, Ministerul Justiției, Tribunalul Alba și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâții, începând cu data de 01.01.2007 și în continuare, la plata drepturilor salariale indexate, în cuantum actualizat la rata inflației de la data plății efective, cu următoarele procente de indexare: 5% începând cu data de 01.01.2007; 2% începând cu data de 01.04.2007; 11% începând cu data de 01.10.2007; să oblige pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților.

În motivarea cererii, reclamanții, în calitate de judecători și asistenți judiciari la Tribunalul Alba, au susținut că au fost și continuă să fie discriminați de pârâtul Statul Român în raport cu judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, ai Curții Constituționale, cu funcționarii publici, demnitarii și cu personalul auxiliar de specialitate.

S-a arătat că, la data de 31.01.2007, Guvernul României a emis un număr de 3 ordonanțe simple prin care a dispus majorarea salariului (începând cu 01.01.2007) tuturor demnitarilor, funcționarilor publici și salariaților contractuali ai statului cu excepția magistraților judecători de la curțile de apel, tribunale și judecătorii și a procurilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de la parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii.

Prin art. 1 - 4 din O.G. nr. 10 din 31.01.2007 au fost majorate salariile tuturor salariaților statului (demnitari, funcționari publici, salariați contractuali, inclusiv judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncții săi) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2007; cu 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 iar cu 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007. Prin O.G. nr. 16/31.01.2007 Guvernul a dispus și majorarea drepturilor bănești cu începere de la 01.01.2007 pentru persoanele din Ministerul Afacerilor Externe. La 31.01.2007 Guvernul a emis și Ordonanța nr. 27 prin care a majorat și salariile controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, cu aceleași procente în aceleași tranșe și tot cu începere de la 01.01.2007.

Legea nr. 232/2007 pentru aprobarea O.G. nr. 6/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 474/16.07.2007 a prevăzut majorări salariale în cotă de 7% aplicată la salariul din 2006 și de 11% cu începere de la 1 octombrie aplicată la salariul din luna septembrie pentru toți funcționarii publici exceptați și de această dată fiind magistrații judecători și procurori.

Reclamanții au arătat că, astfel, fost încălcate dispozițiile art. 1 alin. (2) lit. e) pct. 1 din O.G. nr. 137/2000, art. 5 Codul muncii și dispozițiile Protocolului 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, invocând art. 16 - 20 din O.G. nr. 137/2000, republicată.

Prin Încheierea nr. 18/F/CC/29.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2007, s-au admis cererile de abținere formulate de judecătorii Tribunalului Alba și s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Sibiu.

Tribunalul Sibiu, prin încheierea din 23.07.2008, a dispus în temeiul art. II alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Curtea de Apel Alba Iulia, competentă să judece pe fond pricina.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 97 din 3 noiembrie 2008, a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. și AA.. A obligat pârâții în solidar la plata în favoarea fiecărui reclamant, corespondent raportului de serviciu, a drepturilor salariale indexate, cu procentul de 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 și în continuare, suma restantă urmând a fi actualizată cu rata inflației până la data plății efective. A obligat pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant și a respins celelalte pretenții.

În fundamentarea acestei soluții instanța a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, că potrivit prevederilor art. 27 din O.G. nr. 137/2000 Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.

Pe fond, s-a constatat că reclamanții beneficiază de prevederile O.U.G. nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 45/2007 care a fost adoptată în vederea asigurării salarizării adecvate și nediscriminatorii a judecătorilor și procurorilor prevăzută la capitolul VI pct. 3. 3 din Planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007, aprobată prin H.G. nr. 232/2005.

S-a reținut că prin H.G. nr. 232/2005 se prevede faptul că aspectele economice-financiare se reflectă și asupra salarizării personalului din sistemul judiciar iar garantarea independenței puterii judecătorești se realizează și prin asigurarea remunerației adecvate a magistraților, că potrivit art. 3 din O.G. nr. 27/2006 judecătorii beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare iar art. 35 din același act normativ prevede actualizarea prin aplicarea indexărilor, acordate în conformitate cu prevederile legale privind indemnizațiile brute.

S-a apreciat că, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, valoarea de referință sectorială se actualizează prin indexări stabilite periodic, acoperind astfel indicele de inflație și s-a avut în vedere că în luna ianuarie 2007 dispoziția legală privind actualizarea prin indexare era în vigoare.

Instanța a statuat și în considerarea art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, completat prin Protocolul nr. 12, intrat în vigoare la data de 1 aprilie 2005, asupra faptului că eliminarea doar a magistraților de la această indexare, în condițiile în care toate categoriile de salariați bugetari au beneficiat de aceste indexări în anul 2007, constituie un tratament discriminatoriu care contravine principiului egalității în drepturi instituit prin art. 16 din Constituția României și o nerespectare a prevederilor legale instituite prin art. 35 din O.U.G. nr. 27/2006.

Instanța a respins ca neîntemeiate cererile privind indexarea salarială în procent de 2% începând cu 1 aprilie 2007 și 11% începând cu 1 octombrie 2007, față de dispoziția expresă de abrogare a art. 35 din O.U.G. nr. 27/2006 cuprinsă în Legea nr. 45/2007.

Efectuarea de către Curtea de Apel Alba Iulia a mențiunilor în carnetul de muncă al reclamanților a fost dispusă în temeiul art. 6 și art. 7 din Decretul Lege nr. 92/1976 modificat, al Legii nr. 130/1999 și al art. 296 din Legea nr. 53/2003.

Prin cererea adresată Curții de Apel Alba Iulia la 6 septembrie 2018, înregistrată sub nr. x/2007/a1*, petenții BB., R., E., S., T. Maria, DD., P., F., D., Y. Ileana, FF., C., GG., M., Q., HH. și V. au solicitat, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Alba, lămurirea dispozitivului Sentinței civile nr. 97 din 3 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în sensul de a se preciza neechivoc că pârâții datorează procentul de creștere salarială de 5 % începând cu data pronunțării hotărârii și pentru viitor, respectiv că această indexare/creștere salarială procentuală trebuia inclusă/cuprinsă în indemnizația individuală de încadrare brută lunară a fiecărui reclamant și păstrată/menținută în aceasta.

În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că deși din dispozitivul hotărârii rezultă cu claritate momentul de la care se acordă creșterile salariale, precum și dreptul și pe viitor la aceste majorări salariale, ele nu au fost acordate, deși nicio dispoziție legală nu le-a înlăturat, astfel că se impune lămurirea acestui aspect.

Petenții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 400 C. proc. civ. care reglementează condițiile generale referitoare la contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu.

Intimații Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia au depus întâmpinare solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, prin Încheierea nr. 17 din 4 iunie 2019, a admis cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței civile nr. 97 din 3 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a lămurit dispozitivul evocatei sentințe, statuând în sensul că drepturile salariale indexate, cu procentul de 5% au fost și rămân incluse în indemnizația brută de încadrare.

În pronunțarea acestei hotărâri instanța a avut în vedere Decizia nr. 7/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii prin care s-a reținut că, "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, majorările prevăzute în art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, au fost și rămân incluse în indemnizația brută de încadrare și după data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009".

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs recurenții Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Justiției.

Analizând în temeiul art. 137 din C. proc. civ. de la 1865 excepția de necompetență materială invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de lămurire privește Sentința nr. 97 din 3 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.

Sentința menționată a fost pronunțată, în primă instanță, de către curtea de apel în baza atribuirii de competență, dispusă prin art. I și II din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare din sistemul justiției, în dosarele având ca obiect cereri privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, precum și potrivit O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007.

Dispozițiile art. I din O.U.G. nr. 75/2008 statuează că:" (1) cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit Ordonanței Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel. (2) Recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție."

Prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr. 73 din 6 februarie 2009, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casație și Justiție și au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. I și II din O.U.G. nr. 75/2008 care, printre altele, atribuiseră în competența Înaltei Curți soluționarea recursurilor declarate împotriva acestor hotărâri.

În fundamentarea acestei decizii, Curtea a constatat că dispozițiile art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008, reglementând modificarea competenței de soluționare a litigiilor având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sistemul justiției, înfrâng prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece afectează regimul unei instituții fundamentale a statului, Înalta Curte de Casație și Justiție, al cărei statut constituțional este prevăzut de prevederile art. 126 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora "Compunerea Înaltei Curți de Casație și Justiție și regulile de funcționare a acesteia se stabilesc prin lege organică".

Instanța de contencios constituțional a reținut și că stabilirea în competența instanței supreme a soluționării recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel în primă instanță are ca efect extinderea sferei sale de competență și supradimensionarea activității acesteia, în condițiile în care, potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu funcționează în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție o secție specializată în soluționarea conflictelor și litigiilor de muncă.

A apreciat și asupra faptului că dispozițiile ordonanței de urgență deduse controlului nu satisfac nici exigențele art. 21 alin. (3) din Constituție în ceea ce privește soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, întrucât supradimensionarea activității instanței supreme are repercusiuni asupra judecării cu celeritate a cauzelor, afectând grav calitatea actului de justiție.

Ulterior, textele de lege declarate neconstituționale au fost abrogate prin Legea nr. 76 din 1 aprilie 2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției.

Ca efect al controlului de constituționalitate și modificărilor legislative intervenite competența de soluționare a recursurilor în cauza dedusă judecății revine curții de apel.

Înalta Curte nu are competență în soluționarea căilor de atac împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel, în materia litigiilor de muncă în care este implicat personalul din justiție, competența în această situație revenind curților de apel la nivelul cărora funcționează secții specializate în judecarea acestui tip de litigii, indiferent cărei instanțe îi aparținea sentința recurată.

Cât privește cauza de față, se constată că sentința a cărei lămurire se solicită a fost pronunțată în primă instanță de Curtea de Apel Alba Iulia. Același regim juridic al competenței materiale de soluționare în calea de atac a recursului, pentru identitate de rațiune, este valabil și în ceea ce privește lămurirea dispozitivului, astfel că și soluționarea recursului declarat împotriva încheierii de lămurire a dispozitivului sentinței antereferite aparține aceleiași instanțe - Curtea de Apel Alba Iulia.

În consecință, neexistând o dispoziție legală derogatorie de la dreptul comun, în această situație, care să atragă competența materială de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, va fi admisă excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și, în temeiul art. 158 alin. (1) și (3) C. proc. civ. de la 1865, se va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină în favoarea Curții de Apel Alba Iulia competența de soluționare a recursurilor declarate de recurenții Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Justiției, împotriva Încheierii civile nr. 17 din 4 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă în dosarul nr. x/2007.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2019.

GGC - MM