ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1797/2019

Ședința publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția I civilă la data de 07.09.2018, petenta A. a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 86/2008 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2007 în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Tribunalul Hunedoara, Curtea de Apel Alba Iulia și CNCD București, în sensul că majorările salariale recunoscute și stabilite prin această sentință au fost și rămân incluse în indemnizația brută lunară de încadrare.

Prin sentința civilă nr. 38/2019 din 24 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă a fost admisă cererea formulată de petenta A., de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 86/30.10.2008, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2008 în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Tribunalul Hunedoara, Curtea de Apel Alba Iulia, în sensul că indexarea salarială de 5% stabilită prin această sentință a fost și rămâne inclusă în indemnizația brută lunară de încadrare până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.

În motivarea soluției Curtea a reținut că prin sentința civilă nr. 86/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în fond, în dosarul nr. x/2007, au fost obligați intimații Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara să plătească reclamantei A., dar și altor reclamanți, drepturile salariale indexate cu procentul de 5% începând cu data de 01.01.2007 și până la data plății efective, suma restantă urmând a fi actualizată cu rata inflației începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective.

Practica neunitară a instanțelor judecătorești investite cu astfel de cereri de lămurire a generat mecanismul de unificare reglementat de art. 517 C. proc. civ., motiv pentru care instanța supremă-completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a pronunțat decizia nr. 7/2019.

Prin această decizie, ÎCCJ a statuat că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, majorările prevăzute în art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, au fost și rămân incluse în indemnizația brută de încadrare și după data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009".

Împotriva sentinței civile nr. 38/2019 din 24 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă, au formulat recurs CURTEA DE APEL ALBA IULIA și MINISTERUL JUSTIȚIEI.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul din 17 octombrie 2019, examinând cu prioritate, în baza art. 316, raportat la art. 298 și la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței sale materiale, Înalta Curte reține următoarele:

Petenții și-au întemeiat cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 86/2008 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2007 în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Tribunalul Hunedoara, Curtea de Apel Alba Iulia și CNCD București, pe dispozițiile art. 281

1

din C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit normei legale evocate, "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cerere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice."

Înalta Curte reține că art. 281

3

alin. (1) din același Cod statuează că "încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și 281

1

, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281

2

sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea."

Astfel, textul legal precitat statuează asupra regimului juridic al căilor de atac, hotărârea dată asupra îndreptării/lămuririi/înlăturării dispozițiilor potrivnice sau completării unei hotărâri fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea lămurită, îndreptată sau completată.

Pentru identitate de rațiune, regimul juridic care guvernează căile de atac declarate împotriva hotărârilor a căror lămurire, îndreptare sau completare se cere se impune și în ceea ce privește competența de soluționare a cererilor de lămurire, îndreptare sau completare.

Astfel, hotărârea de lămurire, îndreptare sau completare este susceptibilă de a fi cenzurată de aceleași instanțe competente să soluționeze căile de atac îndreptate împotriva hotărârilor a căror lămurire, îndreptare sau completare s-a cerut.

În speță, litigiul dedus judecății, soluționat prin sentința a cărei lămurire s-a cerut, este un litigiu guvernat de legislația muncii, situația de discriminare invocată de reclamanți vizând drepturile salariale ce le revin în baza contractului de muncă de la ordonatorii de credite pârâți.

Se constată că atât hotărârea de primă instanță, cât și hotărârea pronunțată în temeiul art. 281

1

C. proc. civ. au fost soluționate de către curtea de apel, competența de la data soluționării în primă instanță, stabilită potrivit dispozițiilor art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2008 păstrându-se și în cazul cererii de lămurire de dispozitiv.

Se mai constată că, urmare a abrogării art. II din O.U.G. nr. 75/2008 prin Legea nr. 76/2009, recursurile formulate împotriva hotărârii de primă instanță au fost soluționate tot de curtea de apel, în complet format din trei judecători.

Identitatea de rațiune care se desprinde din examinarea dispozițiilor art. 281

1

și art. 281

3

C. proc. civ. impune, așadar, ca și în cazul recursurilor îndreptate împotriva hotărârii de lămurire a dispozitivului competența de soluționare a cauzei să se determine similar și să revină tot curții de apel, în complet format din trei judecători.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 și la art. 137, cu referire la art. 97, la art. 281

1

și la art. 281

3

C. proc. civ., văzând și articolul unic pct. 1 și pct. 2 din Legea nr. 76/2009, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel ALBA IULIA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată din oficiu.

Declină în favoarea CURȚII DE APEL ALBA IULIA competența de soluționare a recursurilor formulate de CURTEA DE APEL ALBA IULIA și de MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 38/2019 din 24 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2019.