ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1702/2019

Ședința publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, ca urmare a declinării de competență dispusă de Tribunalul Alba prin încheierea din 25 iunie 2008, sub dosar nr. x/2007, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Alba Iulia, Ministerul Justiției și Tribunalul Hunedoara au solicitat, ca prin hotărâre judecătorească:

- să fie obligați pârâții retroactiv, începând cu 1 ianuarie 2007 și în continuare, la plata drepturilor salariale indexate, în cuantum actualizat la rata inflației de la data plății efective, cu următoarele procente de indexare: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007.

- obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților.

Prin sentința civilă nr. 62/2008 din 20 octombrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții A. și B. împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Hunedoara și, în consecință;

Obligă pârâții în solidar la plata în favoarea fiecărui reclamant a drepturilor salariale indexate cu procentul de 5 % începând cu data de 1 ianuarie 2007 și în continuare, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății.

Respinge acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Respinge în rest acțiunea.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă la 28 septembrie 2018, petentele B. și C., în calitate de moștenitoare ale defunctei A., au solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 62/2008 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale în dosar nr. x/2007, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Tribunalul Hunedoara, Curtea de Apel Alba Iulia și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Prin sentința civilă nr. 40/2019 din 24 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a fost admisă cererea formulată de petentele B. și C., în calitate de moștenitoare a defunctei A., de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 62/2008 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2007 în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Tribunalul Hunedoara, Curtea de Apel Alba Iulia și Consiliul Național de Combatere a Discriminării, în sensul că:

Indexarea salarială de 5% stabilită prin această sentință a fost și rămâne inclusă în indemnizația brută lunară de încadrare.

Împotriva acestei sentințe, recurenta Curtea de Apel Alba Iulia și recurentul Ministerul Justiției au declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 304

1

304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865.

La termenul din 10 octombrie 2019, examinând cu prioritate, în baza art. 316, raportat la art. 298 și la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței sale materiale, Înalta Curte reține următoarele:

Prezentul recurs are ca obiect sentința civilă nr. 40/2019 din 24 iunie 2019, prin care, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a admis cererea formulată de petentele B. și C., în calitate de moștenitoare a defunctei A., de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 62/2008 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2007 în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Tribunalul Hunedoara, Curtea de Apel Alba Iulia și Consiliul Național de Combatere a Discriminării, în sensul că: indexarea salarială de 5% stabilită prin această sentință a fost și rămâne inclusă în indemnizația brută lunară de încadrare.

Petentele și-au întemeiat cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 62/2008 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale în dosar nr. x/2007, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Tribunalul Hunedoara, Curtea de Apel Alba Iulia și CNCD București, pe dispozițiile art. 281

1

din C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit normei legale evocate, "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cerere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice."

Înalta Curte reține că art. 281

3

alin. (1) din același Cod statuează că "încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și 281

1

, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281

2

sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea."

Astfel, textul legal precitat statuează asupra regimului juridic al căilor de atac, hotărârea dată asupra îndreptării/lămuririi/înlăturării dispozițiilor potrivnice sau completării unei hotărâri fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea lămurită, îndreptată sau completată.

Pentru identitate de rațiune, regimul juridic care guvernează căile de atac declarate împotriva hotărârilor a căror lămurire, îndreptare sau completare se cere se impune și în ceea ce privește competența de soluționare a cererilor de lămurire, îndreptare sau completare.

Astfel, hotărârea de lămurire, îndreptare sau completare este susceptibilă de a fi cenzurată de aceleași instanțe competente să soluționeze căile de atac îndreptate împotriva hotărârilor a căror lămurire, îndreptare sau completare s-a cerut.

În speță, litigiul dedus judecății, soluționat prin sentința a cărei lămurire s-a cerut, este un litigiu guvernat de legislația muncii, situația de discriminare invocată de reclamante vizând drepturile salariale ce le revin în baza contractului de muncă de la ordonatorii de credite pârâți.

Se constată că atât hotărârea în primă instanță, cât și hotărârea pronunțată în temeiul art. 281

1

C. proc. civ. au fost soluționate de către curtea de apel, competența de la data soluționării în primă instanță fiind stabilită, potrivit dispozițiilor art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2008, păstrându-se și în cazul cererii de lămurire de dispozitiv.

Se mai constată că, urmare a abrogării art. II din O.U.G. nr. 75/2008 prin Legea nr. 76/2009, recursurile formulate împotriva hotărârii în primă instanță au fost soluționate tot de curtea de apel.

Identitatea de rațiune care se desprinde din examinarea dispozițiilor art. 281

1

și art. 281

3

C. proc. civ. impune, așadar, ca și în cazul recursurilor îndreptate împotriva hotărârii de lămurire a dispozitivului competența de soluționare a cauzei să se determine similar și să revină tot curții de apel.

Tot în același context, se reține că împotriva sentinței civile nr. 62/2008 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale în dosar nr. x/2007 a fost exercitată calea de atac a recursului de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia soluționată în sensul respingerii recursului, prin decizia civilă nr. 970/2009 din 12 octombrie 2009, tot de către Curtea de Apel Alba Iulia.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 și la art. 137, cu referire la art. 97, la art. 281

1

și la art. 281

3

C. proc. civ., văzând și articolul unic pct. 1 și pct. 2 din Legea nr. 76/2009, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Așa fiind, curții de apel îi revine competența soluționării recursului declarat, motiv pentru care, având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale a instanței și în consecință va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, căreia i se va trimite dosarul pentru judecarea recursurilor declarate de recurenta Curtea de Apel Alba Iulia și de recurentul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 40/2019 din 24 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a secției a II-a Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată din oficiu.

Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de recurenta Curtea de Apel Alba Iulia și de recurentul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 40/2019 din 24 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații C. (moștenitoare a defunctei A.), B. (moștenitoare a defunctei A.) și Tribunalul Hunedoara, spre competentă soluționare Curții de Apel Alba Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2019.