ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2429/2018

CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2429/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul instanței sub Dosar nr. x/2007, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. și V. i-au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Sibiu și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării București, solicitând ca prin hotărâre judecătorească:

- să fie obligați pârâții, retroactiv, începând cu data de 1.01.2007 și în continuare, la plata drepturilor salariate indexate, în cuantum actualizat la rata inflației de la data plății efective, cu următoarele procente de indexare: cu 5% începând cu data de 1.01.2007; cu 2% începând cu data de 1.04.2007; cu 11% începând cu data de 1.10.2007.

- obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților.

Prin sentința nr. 72 din 23 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia. S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. S-a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu cu sediul în Sibiu și în consecință au fost obligați pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamanților, corespondent raportului de muncă avut de fiecare dintre reclamanți, a drepturilor salariale indexate cu procentul de 5% începând cu data de 01.01.2007 și până la data plății efective, sumă care urmează a fi actualizată cu rata inflației începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății.

Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantei T., a drepturilor salariale indexate cu procentul de 5% începând cu data de 26.03.2007 și până la data plății efective, sumă care urmează a fi actualizată cu rata inflației începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății. Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantului V., a drepturilor salariale indexate cu procentul de 5% începând cu data de 01.09.2007 și până la data plății efective, sumă care urmează a fi actualizată cu rata inflației începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății A fost obligată pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.

S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanți împotriva pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și s-a respins în rest, acțiunea.

Prin Decizia nr. 236 din 2 martie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertății Cetățenești și Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr. 72 din 23.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.

La data de 33 martie 2018, petenta G. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul sentinței civile nr. 72 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în sensul ca la alin. (4) să se menționeze "începând cu data de 01.01.2007 și în continuare" în loc de "începând cu data de 01.01.2007 și până la data efectuării plății".

Prin încheierea nr. 4 din 15 martie 2018, Curtea de Apel Alba Mia, secția I civilă a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de petenta G. în Dosar nr. x/2007 al Curții de Apel Alba Iulia.

Împotriva acestei încheieri, petenta G. a declarat recurs.

Prin criticile formulate, petenta a susținut că, prin sentința pronunțată, care este nelegală, în mod greșit instanța ar fi reținut că reclamanta nu ar fi solicitat obligarea pârâților retroactiv, începând cu data de 1 ianuarie 2007 și în continuare.

De altfel, și instanța a reținut în considerentele încheierii recurate, că reclamanta a solicitat prin acțiune obligarea pârâților, retroactiv, începând cu data de 3 ianuarie 2007 și în continuarea la plata drepturilor salariale indexate.

Recurenta petenta a apreciat că eroarea materială este evidentă, pentru că instanța a acordat actualizarea sumei până la data plății efective.

A mai arătat și că instanța de fond a respins cererea de acordare a indexării de 2% și 11 %, restul pretențiilor fiind admise, în sensul acordării indexării și în continuare.

Cererea a fost întemeiată în drept pe art. 3041 și art. 281 C. proc. civ.

La termenul din 14 iunie 2018, văzând dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, pe cele ale art. 402 alin. (3) C. proc. civ., precum și Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea Constituțională, Înalta Curte a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului, asupra căreia reține următoarele:

Sentința civilă nr. 72 din 23 octombrie 2008, a fost pronunțată în primă instanță de Curtea de Apel Alba Iulia, în condițiile reglementate de art. 1 din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției.

Dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 75/2008 prevedeau că:

"(1) cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel.

(2) Recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de cuțite de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție."

Art. 11 din același act normativ prevedea că:

"(1) Dispozițiile art. 1 se aplică și proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariate formulate de personalul din sistemul justiției, începute sub legea anterioară.

(2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență vor fi trimise de îndată spre soluționare curților de apel, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

(3) Recursurile împotriva hotărârilor pronunțate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit de îndată la Înalta Curte de Casație si Justiție, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac".

Dispozițiile art. 1 și art. 2 din O.U.G. nr. 75/2008, prin care a fost instituită o competență specială derogatorie de la jurisdicția reglementată de Codul muncii, au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr. 73 din 6 februarie 2009, constatându-se neconstituționalitatea acestora.

Astfel, Curtea Constituțională a statuat că "stabilirea în competența instanței supreme a soluționării recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel în primă instanță are ca efect extinderea sferei sale de competență și supradimensionarea activității acesteia, în condițiile în care potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu funcționează în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție o secție specializată în soluționarea conflictelor și litigiilor de muncă".

Urmare deciziei Curții Constituționale, competența de soluționare a conflictelor de muncă a revenit în primă instanță tribunalelor, potrivit art. 2 lit. c) C. proc. civ. soluționarea căii de atac a recursului în aceste litigii a revenit curților de apel în condițiile reglementate de art. 3 pct. 3 C. proc. civ.

Ulterior, dispozițiile legale sus redate au fost abrogate prin articolul unic pct. 1 și 2 din Legea nr. 76/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției.

Din perspectiva celor expuse, urmare deciziei Curții Constituționale susmenționate și abrogării dispozițiilor legale evocate, recursul declarat de petenta G. împotriva sentinței nr. 72 din 23 octombrie 2008, pronunțată, în primă instanță, de Curtea de Apel Alba Iulia, a fost soluționat tot de Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 236 din 2 martie 2009.

Prin urmare, odată cu abrogarea dispozițiilor art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 75/2008 s-a revenit la competențele anterioare edictării acestora, astfel că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speță (în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012), competența de soluționare în primă instanță a conflictelor de muncă aparține tribunalelor, iar conform art. 3 pct. 3 C. proc. civ., recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în soluționarea conflictelor de muncă sunt de competența curților de apel.

Față de considerentele arătate și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 158 alin. (1) și art. 159 pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, urmează a declina competența de soluționare a recursului declarat de petenta G. împotriva încheierii nr. 4 din 15 martie 2018 a Curții de Apel Alba lulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2007, în favoarea Curții de Apel Alba lulia.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de petenta G. împotriva încheierii nr. 4 din 15 martie 2018 a Curții de Apel Alba lulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2007, în favoarea Curții de Apel Alba lulia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.06.2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-10-10
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1702/2019
Ședința publică din data de 10 octombrie 2019 Asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, ca urmare a declinării de
ÎCCJ 2020-01-28
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 187/2020
, competentă să soluționeze pe fond pricina. Pricina a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, sub număr de dosar x/2007 Prin încheierea nr. 264/F/CC/03.11.2008 pronunțată
ÎCCJ 2020-01-17
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 65/2020
întrucât se tinde la modificarea actelor normative și acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege, în condițiile în care drepturile la care reclamanții fac trimitere sunt majorări salariale ce se acordă personalului bugetar în t
ÎCCJ 2019-10-15
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1733/2019
Ședința publică din data de 15 octombrie 2019 Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. x/2008 la 20 octombrie 2008, reclamanții A., B. și C. au chema
ÎCCJ 2019-12-11
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2350/2019
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă la 17.09.2007 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N.,
Sursă