ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7147/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7147/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

acțiunea civilă precizată și completată, înregistrată la tribunal la nr. 1867/97

din 14 aprilie 2008 contestatorii B.G. și S.M.M. au solicitat anularea disp. emisă

de către intimatul Primarul Municipiului Deva și soluționarea notificării transmise

de către antecesoarea lor B.L.M. în sensul restituirii în natură sau prin echivalent

a imobilului compus din teren intravilan + casă înscris în CF C1. Deva nr. T1.,

T2. expropriat de stat.

În

motivarea acțiunii astfel precizate s-a arătat că față de

cererea notificată de către antecesoarea lor, intimatul avea obligația de a se pronunța

prin decizie motivată în termen de 60 de zile.

Că, eludând acest termen imperativ, intimatul

a emis decizia nr. 2117/2008, în cursul procesului, și fără să facă vreo referire

la posibilitatea restituirii în natură a imobilului notificat, a propus măsuri reparatorii

în echivalentul acestuia, sub forma despăgubirilor.

Au arătat că din raportul de expertiză

judiciară efectuat în cauză rezultă că pot fi restituite pe vechiul amplasament,

2 suprafețe de teren,- respectiv, de 137 mp și de 46 mp -, astfel că pentru diferența

de teren și pentru casa expropriată - care nu se pot restitui în natură sunt îndreptățiți

la măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile în care atribuirea de teren în

zona de sud a localității Archia, este incertă.

S-a arătat că restituirea în natură a terenului

identificat de expert presupune în prealabil, unele operațiuni de carte funciară

-respectiv parcelarea și dezmembrarea nr. T3./x/b/2/4 înscris la A+123 în CF C2.

Deva precum și întabularea în CF a dreptului de proprietate a reclamantului.

S-au cerut cheltuieli de judecată.

În

drept s-au invocat disp. Legii nr. 10/2001, respectiv principiile

instituite de prev. de art. 11 din acest act normativ și disp. Legii nr.

247/2001.

Prin sentința civilă nr. 308/2009 Tribunalul

Hunedoara a admis în parte contestația precizată și completată de către contestatorii

B.G. și S.M.M., împotriva dispoziției emisă de intimatul Primarul municipiului Deva

și în consecință:

A fost anulată dispoziția atacată.

A fost obligat intimatul să emită o nouă

dispoziție de soluționare a notificării - transmise cu nr. 226/2001 prin BEJ B.A.

din

Deva - prin care să constate

calitatea ambilor contestatori de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii

în echivalent, prin despăgubiri, în condițiile Titlului VII a Legii 247/2005, modificată

și completată, pentru imobilul compus din casă și teren, situat în Deva, str. M.K.,

înscris în CF C1. Deva, nr. T1., T2. expropriat prin Decretul nr. 167/1977, a cărui

restituire, în natură, nu este posibilă.

S-a dispus restituirea în natură pe vechiul

amplasament a suprafețelor de teren identificate de expertul judiciar C.M. prin

raportul de expertiză judiciară și anexele la acesta - parte integrantă a hotărârii

- respectiv, suprafața de 137 mp - înscrisă în CF C2. Deva la A+123 nr. T3./x/b/2/4

reprezentată grafic ca circumscrisă poligonului punctelor: 9,14,15,16,17,18,19,20,21,9

și suprafața de 46 mp înscrisă în CF C2. Deva la A+123 cu nr. T3./x/b/2/4 reprezentat

grafic ca circumscris poligonului punctelor 9, 24, 38, 39, 40, 41, 21.

S-a dispus întabularea dreptului de proprietate

al contestatorilor în cartea funciară cu privire la aceste suprafețe de teren pe

numerele topografice noi, propuse de expertul judiciar.

S-a respins în rest contestația precizată.

A fost obligat intimatul la plata sumei

de 1200 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut și motivat următoarele:

Prin dispoziția nr. 2117/2008, intimatul

Primarul municipiului Deva - în exercițiul atribuțiunilor conferite de Legea

nr. 10/2001-, a soluționat notificarea transmisă cu nr. 226/2001, prin BEJ B.A.

din Deva, prin care B.L.M. a solicitat în calitate de proprietar tabular și moștenitor

al proprietarului tabular, - respectiv, a tatălui său P.A. -, acordarea de reparațiuni

în echivalentul imobilului situat în Deva, înscris în CF nr. C1. Deva, nr. T1. și

T2. compus din casă și teren intravilan intrat în proprietatea statului prin expropriere).

Prin dispoziția respectivă intimatul a

constatat calitatea contestatoarei S.M.M., de persoană îndreptățită la reparațiunile

reglementate de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Deva, str. M.K., înscris

în CF C1. Deva nr. T1., 115 compus din teren în suprafață de 939 mp și construcții

în suprafață de 227,54 mp și a propus măsuri reparatorii în echivalent, prin despăgubiri

în condițiile legii speciale cu mențiunea ca la calculul acestora să fie avute în

vedere despăgubirile în sumă de 40.497 RON, achitate proprietarilor la momentul

exproprierii.

Așadar, sub aspectul calității contestatoarei

de persoană îndreptățită la reparațiunile reglementate de Legea nr. 10/2001 în calitate

de moștenitoare a autorului notificării, ca și în ce privește situația imobilului

notificat de a intra în categoria celor preluate abuziv de stat în perioada regimului

său comunist, cauza nu impune lămuriri.

În calitate de moștenitori ai autorului

notificării-ambii contestatori - B.G. (soț supraviețuitor) și S.M.M. (fiică) - au

vocație la aceste reparațiuni, iar procura specială nu poate echivala cu act de

transmitere a acestei vocații de la tată la fiică.

Prin Legea nr. 10/2001 legiuitorul a impus

ca regulă reparatorie, de principiu, restituirea în natură a imobilelor preluate

de stat în perioada regimului său comunist, reglementând diferențiat prin art. 10-11,

situația celor expropriate.

Pentru elucidarea deplină a circumstanțelor

cauzei, precum și în ce privește respectarea acestui principiu, instanța a ordonat,

la cererea contestatorilor, o expertiză topografică, ce s-a executat de către expertul

judiciar C.M.

Prin expertiza efectuată, acesta a identificat

imobilul expropriat, stabilind posibilitatea restituirii parțiale a terenului, pe

vechiul amplasament, respectiv suprafața de 137 mp - înscrisă în CF C2. Deva la

A+123 nr. T3./x/b/2/4 - reprezentată grafic ca circumscrisă poligonului punctelor:

9,14,15,16,17,18,19,20,21,9 -precum și suprafața de 46 mp înscris în CF C2. Deva

la A+123 cu nr. T3./x/b/2/4 reprezentat grafic ca circumscris poligonului punctelor

24,9,21,41,40,39,38,24.

Așadar în raport cu principiul enunțat,

aceste suprafețe de teren se vor restitui contestatorilor ca persoane îndreptățite

în condițiile art. 3-4 din Legea nr. 10/2001.

Cum terenul este concesionat unei societăți

comerciale, modul de soluționare a situației este cel reglementat de art. 14 din

Legea nr. 10/2001 în sensul substituirii contestatorilor concesionarului de teren.

În fine, văzând că reclamanții în cauză

nu au mai susținut cererea sub aspectul restituirii în echivalent, prin compensație,

a imobilului notificat, cu altă suprafață de teren pe un alt amplasament, nu s-a

mai analizat.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Primarul Municipiului Deva a arătat, în

esență, că instanța de fond nu a lămurit posibilitatea restituirii în natură a celor

două parcele identificate în raportul de expertiză, de 137 mp și 46 mp.

Primarul Municipiului Deva a mai susținut

că nejustificat instanța a dispus obligarea pârâtului la plata onorariului de expertiză

la valoarea sa integrală, în condițiile în care contestatorul nu și-a mai susținut

capătul de cerere subsidiar, vizând restituirea prin echivalent în compensare cu

un alt teren.

Or, prin raportul de expertiză și răspunsul

la obiecțiuni s-au impus din partea expertului verificări și pentru soluționarea

acestui capăt de cerere.

În

expunerea de motive, reclamanta S.M.M. a arătat că solicită

admiterea în totalitate a contestației, astfel cum a fost precizată. Astfel, pentru

cele două suprafețe de teren identificate de expert că se pot restitui în natură,

se impune efectuarea de operațiuni de carte funciară, respectiv parcelări și dezmembrarea

în 3 corpuri funciare noi, cu consecința admiterii petitelor 2, 3 și 4 din precizarea

contestației.

Reclamanta a mai criticat hotărârea atacată

sub aspectul cheltuielilor de judecată, susținând că a solicitat 2000 RON onorariu

de avocat, 700 RON cheltuieli de deplasare și onorariul expertului pentru raportul

de expertiză, iar instanța a admis parțial aceste cheltuieli și anume 1200 RON.

La dosar s-a depus chitanță pentru onorariu

apărător, iar în privința cheltuielilor de deplasare, există la dosarul cauzei încheierile

de ședință din care rezultă prezența sa la termenele de judecată.

Prin decizia civilă nr. 117 din 28 aprilie

2011 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate de pârâtul Primarul Municipiului

Deva și de reclamanta S.M.M. în nume propriu și în calitate de moștenitoare a defunctului

B.G. împotriva sentinței civile nr. 308/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara

în Dosar nr. 1867/97/2008 pe care a schimbat-o în parte și în consecință a respins

cererea de restituire în natură a suprafețelor de 137 m.p. și 46 m.p. înscrise în

CF nr. C2. Deva sub nr. T3./x/b/2/4, cererea de întabulare în CF asupra acestor

suprafețe cât și solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată de 1200 RON

reprezentând onorariu de expert, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma

de 2000 RON cheltuieli de judecată la fond, a menținut celelalte dispoziții ale

sentinței și a compensat cheltuielile de judecată efectuate în apel.

Curtea de apel a reținut următoarele:

Prin completările la raportul de expertiză

efectuate în apel, cu privire la suprafața de 137 mp dispusă a se restitui în natură

de către prima instanță, expertul evidențiază că este afectată de o conductă subterană

de alimentare cu gaz - punctele C-B pe sub nr. T3./x/b/2/4/l.

De asemenea, potrivit acelorași completări

la raportul de expertiză și planșelor foto depuse la dosar rezultă că suprafața

de teren evidențiată se află în perimetrul construit, format din blocuri de locuințe,

având categoria de zonă verde.

Pe suprafața de 137 mp se află amplasat

un chioșc, iar suprafața de 47 mp este betonată.

Prin urmare, terenul dispus de prima instanță

a fi restituit în natură nu este liber în sensul Legii nr. 10/2001.

Întrucât suprafața de teren a fost expropriată

de Statul Român prin Decretul Prezidențial nr. 164/1977 în scopul construirii a

1221 apartamente în municipiul Deva și a unei străzi din categoria a

I

-a, iar scopul exproprierii s-a realizat,

în cauză sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001.

Potrivit acestor texte legale, sunt exceptate

de la restituirea în natură nu numai terenurile ocupate integral de construcții,

cât și terenurile afectate de servituti legale și alte amenajări de utilitate publică

ale localităților urbane sau rurale, precum și cele ocupate funcțional de lucrările

pentru care s-a dispus exproprierea.

Cum suprafața de 137 mp este afectată unor

amenajări de utilitate publică, fiind traversată subteran de conducta de gaz - și

poziționarea suprafeței de 47 mp - în continuarea unor clădiri -blocuri de locuințe,

făcând parte integrantă din ansamblurile de locuințe - în vederea realizării cărora

a fost expropriată, restituirea în natură nu este posibilă.

Mai mult, suprafețele de teren au o întindere

redusă, neputând avea o destinație economică independentă.

Măsura restituirii în natură a imobilelor

preluate abuziv are drept scop reparația abuzurilor statului comunist. Această reparație

trebuie să fie efectivă și reală, ceea ce presupune ca suprafețele restituite să

fie apte și proprie scopului urmărit.

Tocmai de aceea, în dispozițiile alineatului

3 și 4 ale art. 11 din Legea nr. 10/2001, legiuitorul a statuat ca o condiție a

restituirii în natură, ca această măsură să privească numai suprafețele de teren

libere.

Ca urmare, aceste suprafețe nu pot fi considerate

teren liber, apte de a fi restituit în natură, astfel că, reclamanta este îndreptățită

la măsuri reparatorii prin echivalent, sens în care hotărârea instanței de fond

se impune a fi reformată.

Critica pârâtului privitoare la suportarea

cheltuielilor de judecată este fondată față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

și obiectivele expertizei.

Cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor

de judecată reprezentând onorariu expert în sumă de 1200 RON se impune a fi respinsă

întrucât s-a renunțat la capătul subsidiar de acordare a terenului în compensare,

or verificările expertului au avut ca obiect acest aspect.

Criticile formulate de către apelanta reclamantă

referitoare la capetele 2 - 4 de cerere sunt nefondate și fără obiect atât timp

cât suprafețele de teren nu sunt libere în sensul Legii nr. 10/2001 și nu pot fi

restituite în natură.

Însă e fondată în parte critica referitoare

la cheltuielile de judecată reprezentând onorariu apărător de 2000 RON.

La dosarul instanței de fond înaintea încheierii

de amânare a pronunțării este depusă și cusută chitanță nr. 46/2008 ce face dovada

cheltuielilor reprezentând onorariu apărător în cuantum de 2000 RON.

Suma de 700 RON reprezentând cheltuielile

de deplasare nu poate fi acordată întrucât la dosar nu s-a făcut dovada efectuării

acestor cheltuieli, iar prezența la instanță nu face această dovadă în sensul

art. 1169 C. civ., contrar susținerilor apelantei.

Împotriva acestei decizii, în termen legal,

a declarat recurs reclamanta S.M.M., invocând în drept dispozițiile art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a

invocat că în mod greșit instanța a reținut că suprafețele de teren pentru care

s-a solicitat restituirea în natură nu ar fi terenuri libere, în sensul legii, motivat

de faptul că sunt afectate de utilități publice, au dimensiuni reduse și că scopul

exproprierii a fost realizat; în cauză nu s-au administrat probe pentru a stabili

pe deplin modul de afectare al terenului de utilități publice, existența conductelor

de apă și gaz fiind incertă în ce privește amplasamentul.

Recursul nu este fondat pentru următoarele

considerente:

În drept, potrivit art. 304 C. proc.

civ., se poate cere modificarea unei hotărâri când hotărârea pronunțată este lipsită

de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Pentru a fi incident acest motiv de recurs

se cere ca prin hotărârea recurată să se fi produs încălcarea expresă și reală a

legii, anume soluția pronunțată să nu fie cu putință, în raport de fapte, astfel

cum acestea au fost stabilite de judecătorii fondului.

În

analiza acestui motiv, instanța de recurs nu poate verifica

dacă instanțele de fond au făcut o apreciere eronată a probatoriului, adică dacă

s-a comis o gravă greșeală de fapt, știut fiind că o astfel de verificare era permisă

prin dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care însă au fost abrogate prin

O.U.G. nr. 138/2000.

Criteriile de stabilire a măsurilor reparatorii

pentru imobilele expropriate sunt legale, în sensul că ele sunt prevăzute de

art. 11 din Legea nr. 10/2001 și numai nerespectarea acestora pune în discuție o

problemă de încălcarea legii.

Astfel potrivit art. 11, imobilele expropriate

pot fi restituite în natură dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozițiilor

legale; nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea; lucrările

pentru care s-a dispus exproprierea ocupă parțial terenul iar acesta nu este afectat

de servituti legale și alte amenajări publice; lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea nu ocupă funcțional întregul teren afectat.

Or, dacă nerespectarea criteriilor prevăzute

în dispozițiile legale menționate, poate face obiectul unor critici de nelegalitate,

în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aprecierea judecătorilor privind imposibilitatea

restituirii în natură, stabilită în concordanță cu criteriile legale, constituie

o problemă de temeinicie a hotărârii care, pentru considerentele de drept mai sus

arătate, scapă controlului instanței de recurs.

În

speță, sub motivul încălcării dispozițiilor art. 11 din Legea

nr. 10/2001, se constată că reclamanta solicită, în principal, o reevaluare a probatoriului

administrat cu consecința reținerii că suprafețele de teren solicitate a fi restituite

în natură sunt terenuri „libere", în sensul că nu sunt afectate de utilități

publice, și că nu s-a realizat scopul exproprierii, ceea ce nu este permis instanței

de recurs.

Având în vedere aceste considerente, urmează

ca în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.M.M. împotriva deciziei nr. 117 din

28 aprilie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2012.