ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2117/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 11 decembrie 2007 reclamanta I.A.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea

hotărârii nr. 21487 din 27 iunie 2007, emisă de pârâtă și obligarea acesteia

să-i recunoască calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute în O.G. nr. 105/1999,

aprobată de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 22 din 10

ianuarie 2008 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamanta I.A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și în

consecință a dispus anularea hotărârii nr. 21487 din 27 iunie 2007 emisă de

pârâtă. A obligat pârâta să-i plătească reclamantei drepturile de persoană

refugiată din motive etnice, pentru perioada 15 octombrie 1943 – 6 martie 1945,

potrivit O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2006.

În motivarea soluției s-a

reținut că, reclamanta a făcut dovada că familia sa, s-a refugiat din cauza persecuțiilor

etnice din toamna anului 1940 până în primăvara anului 1945, ca urmare a

instaurării în localitatea de domiciliu a familiei reclamantei a unei stări de

teroare, urmare Dictatului de la Viena.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o

pentru nelegalitate, susținând în esență că, reclamanta nu a dovedit calitatea

de persoană refugiată din motive etnice, declarațiile martorilor fiind contradictorii.

Examinând sentința atacată,

față de critica formulată în recurs, dovezile administrate în cauză, actele

normative aplicabile în materie, precum și potrivit art. 3041 C. proc. civ., se

constată că, recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, beneficiază de prevederile acestui act normativ,

persoana - cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se

în una din situațiile enumerate în art. 1.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în

perioada arătată, din motive etnice.

Din declarațiile martorilor

audiați în instanță: B.I. (beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000)

și A.A. rezultă că, reclamanta I.A., născută Rostaș la 3 iulie 1942, din

părinții R.I. și L.L., în localitatea Unguraș, raionul Dej, minoră fiind la

data refugiului a fost nevoită împreună cu familia să-și schimbe domiciliul din

localitatea Batin, județul Cluj în localitatea Geaca, județul Cluj, din cauza

persecuțiilor etnice.

În consecință, soluția

instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul declarat de pârâtă

urmează a fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 22 din 10

ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 mai 2008.