ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5432/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5432/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara sub nr. 4484/97/2007, contestatoarea A.Z. a solicitat

ca, în echivalentul imobilului (casă, curte și grădina) notificat în condițiile

Legii nr. 10/2001, să-i fie acordat teren în compensare, pe raza municipiului

Deva.

În motivarea cererii,

s-a arătat că imobilul notificat a aparținut părinților săi - A.A. și A.M. -

fiind preluat de stat, prin expropriere și că, deși a formulat notificare

solicitând reparațiuni în temeiul Legii nr. 10/2001, pârâtul Primarul

municipiului Deva, în mod nejustificat nu a emis dispoziția de soluționare a

acesteia.

A mai arătat

reclamanta că, întrucât imobilul respectiv, situat pe adresa Deva, str. D., nu

mai poate fi restituit în natură deoarece construcțiile au fost demolate, iar

terenul este ocupat de elemente de sistematizare, solicită ca, prin compensare

în natură, să-i fie atribuit un alt imobil de valoare echivalentă.

Prin Sentința civilă

nr. 56/2010 Tribunalul Hunedoara a constatat calitatea contestatoarei de

persoană îndreptățită la reparațiunile reglementate de Legea nr. 10/2001,

pentru imobilul notificat cu nr. X și nr. Y (având profil de casă, curte și

grădină, înscris în CF nr. X Deva, nr. top X, situat pe adresa veche din Deva,

str. A.), precum și imposibilitatea restituirii în natură a acestuia.

S-a atribuit

reclamantei, în echivalentul acestui imobil, prin compensare în natură,

suprafața de 137 mp teren, în Deva, str. D.Z., înscris în CF nr. Y Deva, nr.

top Y, precum și suprafața de 8.013 mp teren extravilan (pășune), situat la

locul numit zonal „D.M.C.”.

S-a dispus intabularea

dreptului de proprietate al reclamantei în evidențele cadastrale pe numerele

topografice noi propuse de expertul judiciar desemnat în cauză, respectiv la

nr. A pentru terenul intravilan și la nr. B, pentru parcela situată în

extravilan.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut că imobilul în litigiu a fost expropriat

de stat în perioada regimului comunist, iar prin notificarea formulată în

termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, s-a solicitat restituirea terenului în

natură și acordarea de despăgubiri pentru construcții.

Tribunalul a reținut

că reclamanta are calitate de soră a autorului notificării A.A., ambii fiind

moștenitori legali ai proprietarilor tabulari expropriați, A.A. și A.M.

S-a considerat

lămurită calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei la reparațiunile

reglementate de Legea nr. 10/2001, în condițiile în care jurisprudența în

materie a calificat notificările în temeiul Legii nr. 10/2001 ca fiind acte de

conservare, în vederea redobândirii patrimoniului de familie care nu implică

cerința formei autentice a împuternicirii și care se justifică pe principiul

potrivit căruia coindivizarii se reprezintă unii pe alții în privința

îndeplinirii unor asemenea acte de conservare.

Raportându-se și la

expertiza efectuată în cauză, în vederea lămuririi situației imobilului

expropriat, precum și a posibilității restituirii acestuia în natură, instanța

a admis acțiunea și a dispus atribuirea terenului astfel cum a fost identificat

de către expert, în compensarea terenului expropriat și care nu mai poate fi

restituit în natură.

Împotriva sentinței a

declarat apel pârâtul Primarul municipiului Deva, care a solicitat respingerea

cererii contestatoarei de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent

pentru imobilul imposibil de restituit.

S-a arătat că în mod

greșit a fost reținută calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei și

împrejurarea că imobilul ar fi fost preluat abuziv de către stat în sensul art.

2 din Legea nr. 10/2001.

Cu privire la

măsurile reparatorii acordate prin echivalent s-a susținut că terenul

intravilan de 137 mp nu putea fi atribuit în compensare întrucât este afectat

de amenajări de utilitate publică, fiind solicitat și de către fostul

proprietar, cererea acestuia fiind respinsă prin dispoziția primarului, iar în

ceea ce privește suprafața de 8.013 mp teren situat în extravilan, acesta nu

poate fi atribuit reclamantei în baza Legii nr. 10/2001, deoarece face parte

din rezerva constituită în temeiul Legii nr. 18/1991.

În faza apelului a

fost formulată cerere de intervenție în interes propriu de către numitul A.A.

care a solicitat să se constate că și el este moștenitor al defuncților A.A. și

A.M., în calitate de fiu, alături de contestatoarea A.Z.

În fața instanței de

apel s-au efectuat două rapoarte de expertiză, respectiv topometrică și de

evaluare a imobilelor atribuite în compensare și a celui preluat efectiv.

Prin Decizia civilă

nr. 107 din 7 aprilie 2011, Curtea de apel Alba Iulia a admis apelul și a

schimbat în parte sentința, în sensul că a respins cererea de atribuire în

compensare a terenului în suprafață de 137 mp teren, situat în Deva, str. D.Z.

înscris în CF nr. Z Deva, nr. top Y. Au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței atacate. A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată

de A.A. și s-a constatat că acesta are calitatea de moștenitor al defuncților

A.A. și A.M., în calitate de fiu, alături de contestatoarea A.Z.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că, potrivit extrasului de carte funciară, asupra

imobilului înscris în CF nr. A Deva, nr. top X, casă, curte și grădină, în

suprafață de 403 mp au fost proprietari soții A.A. și Maria, imobilul fiind

înscris la data de A februarie 1979 în favoarea Statului Român, după care

conducerea acestei cărți funciare s-a sistat. Deși sub B 4 este înscrisă

mențiunea că se revine asupra operației efectuate sub B 3 și se restabilește

situația anterioară de carte funciară (mențiune efectuată la 20 octombrie

1980), în realitate, imobilul a revenit doar scriptic în proprietatea foștilor

titulari, soții A.A. și M.

S-a constatat că, în

fapt, imobilul a fost preluat de Statul Român, expertul topograf reținând în

lucrarea efectuată că, pe amplasamentul nr. topo X sunt edificate blocul nr. A

care ocupă o suprafață de 27,5 mp din nr. top X, trotuar, zonă verde și str.

D., care ocupă o suprafață de 424,5 mp din CF nr. B Deva.

Prin urmare, imobilul

preluat nu poate fi restituit în natură, aspect necontestat de niciuna din

părți, instanța de fond reținând aceasta în sentința pronunțată (care nu a fost

atacată din acest punct de vedere).

Reținându-se că a

avut loc exproprierea imobilului, în vederea construirii de locuințe, casa

fiind demolată (fără ca Decretul de expropriere să fi fost însă operat în

cartea funciară) s-a constatat că preluarea are caracter abuziv în sensul art.

2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001 și că, fiind în prezent afectat de un

bloc de locuințe, trotuar, zonă verde și str. D., este incident art. 11 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001 referitor la restituirea prin echivalent pentru

întregul imobil.

În ceea ce-i privește

pe moștenitorii proprietarilor de carte funciară, aceștia sunt A.Z., în

calitate de fiică și A.A., în calitate de fiu, astfel încât instanța de apel a

admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de A.A. și a

constatat că acesta are calitatea de moștenitor al defuncților proprietari

tabulari A.A. și A.M.

Criticile apelantului

referitoare la măsurile reparatorii acordate prin echivalent, în sensul

atribuirii în compensare a două terenuri au fost apreciate ca fondate, în ceea

ce privește suprafața de teren de 137 mp situată în intravilan.

Astfel, s-a reținut

că, potrivit suplimentului raportului de expertiză întocmit în faza apelului,

terenul în suprafață de 137 mp este afectat de detalii de sistematizare, pe

această suprafață existând un stâlp electric din beton care folosește la

iluminatul stradal și un panou de telefonie.

De asemenea, faptul

că suprafața de 137 mp este zonă verde a rezultat și din adresa nr. 1509/10

martie 2009 emisă de Serviciul Comunitar pentru Cadastru și Agricultură din

cadrul Consiliului Local al municipiului Deva (adresă potrivit căreia această

suprafață propusă a se atribui în compensare face parte din nr. top C, care a

aparținut numiților S.I. și S.E., de la care imobilul a fost expropriat).

Starea de fapt a fost confirmată de către expert care a precizat ambelor

instanțe de fond că suprafața de 137 mp este o parte din suprafața de 485 mp,

expropriată de la S.I. și S.E., înscrisă inițial în CF nr. C Deva, și trecută

în proprietatea Statului ca urmare a Decretelor de expropriere nr. 164/1977,

214/1978 și 28/1983 (imobilul fiind notificat de moștenitorul foștilor

proprietari, iar notificarea respinsă prin dispoziție a primarului întrucât

întreaga zonă este afectată de detalii de sistematizare).

Ca atare,

împrejurarea că terenul aflat în patrimoniul localității este liber, în sensul

că nu este ocupat efectiv de construcții, nu este de natură să îi confere și

calitatea de teren disponibil, care să permită atribuirea în compensare în

procedurile instituite de Legea nr. 10/2001.

În acest sens,

reținând incidența art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001, precum și a Normelor

Metodologice de aplicare a acesteia aprobate prin H.G. nr. 250/2007, faptul că

terenul în suprafață de 137 mp are destinația de spațiu verde și se încadrează

la excepțiile de la restituirea în natură prevăzute de legea specială, instanța

de apel a concluzionat că nu poate fi atribuit nici în compensare, ca măsură

reparatorie alternativă și că refuzul Primăriei de atribuire nu este unul

discreționar.

Pe acest aspect,

sentința de primă instanță a fost schimbată în parte în sensul respingerii

cererii de atribuire în compensare a terenului în suprafață de 137 mp.

A fost apreciată însă

nefondată critica referitoare la imposibilitatea de atribuire în compensare a

terenului de 8.013 mp situat în extravilan, întrucât ar face parte din rezerva

constituită în baza Legii nr. 18/1991.

Astfel, s-a constatat

că nu există niciun impediment legal ca imobilul pășune, situat în extravilan,

să fie atribuit în compensare, în temeiul art. 11 alin. (4) coroborat cu art.

11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001. Faptul că terenul face parte din rezerva

constituită la Legea nr. 18/1991 este o dovadă în plus că este teren liber și

se află în proprietatea privată a Municipiului Deva, contestatoarea fiind de

acord ca în locul terenului din intravilan să-i fie atribuită o suprafață de

teren situată în extravilan.

Critica referitoare

la stabilirea valorii imobilului expropriat prin raportare la valoarea imobilelor

atribuite în compensare nu a putut fi primită prin raportare la principiul

neagravării situației în propria cale de atac.

Aceasta, în

condițiile în care, potrivit raportului de expertiză efectuat în faza apelului,

a rezultat că valoarea imobilului expropriat (teren și construcții demolate),

situat la adresa veche din Deva, str. A., înscris în CF nr. X Deva, în

suprafață de 403 mp, este de 235.872 RON, iar valoarea terenurilor oferite în

compensare este de 69.277 RON.

Decizia a fost

atacată cu recurs de către reclamanta A.Z. și intervenientul A.A., care au

formulat critici sub următoarele aspecte:

- Hotărârea este

nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea art. 1 alin. (1), art. 7, 9, 10 și 11

din Legea nr. 10/2001 și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia.

Astfel, s-a încălcat

principiul prevalenței restituirii în natură, instanța de apel apreciind greșit

că terenul în suprafață de 137 mp nu poate fi restituit în natură față de

faptul că este afectat de utilități, respectiv este zonă verde.

În realitate,

suprafața de teren în litigiu nu este zonă verde, existând o deosebire netă

între teren verde pentru că este liber de construcții și a crescut iarba pe el

și zonă verde amenajată.

În cauză, a fost

efectuat un raport de expertiză care a stabilit că pe teren se află un stâlp de

beton și panou telefonic dar că „aceste detalii nu influențează suprafața

supusă spre retrocedare”.

Dar, efectuarea

raportului de expertiză de către instanță s-a dispus tocmai în scopul lămuririi

situației terenului solicitat în compensare, astfel încât instanța trebuia să

aibă în vedere concluziile raportului de expertiză.

- În condițiile în

care se reține că, într-adevăr, terenul în suprafață de 137 mp situat în

intravilanul municipiului Deva este afectat de utilități, entitatea deținătoare

putea să ofere, în compensare, terenul în suprafață de 103 mp situat în

Municipiul Deva, str. M.E., pe care A.A. îl deține cu contract de concesiune

din anul 2009.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimatul nu a

formulat întâmpinare în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând criticile

deduse judecății, Înalta Curte constată caracterul lor nefondat, potrivit

următoarelor considerente:

- Deși principiul

restituirii în natură se află într-adevăr, așa cum susțin recurenții, la

fundamentul reglementării vizând reparațiunea pentru imobilele preluate abuziv

de către stat, de la acesta există și excepții.

În acest sens,

instanța de apel a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 11 alin.

(3), cu referire la art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și la Normele

metodologice conținute de H.G. nr. 250/2007, atunci când a constatat, pe baza

situației de fapt determinate de probele administrate, că terenul este afectat

servituților legale și amenajărilor de utilitate publică, ceea ce îl face

nerestituibil în natură.

Aceasta, în

condițiile în care s-a reținut, valorificându-se concluziile raportului de

expertiză, că pe teren se află „un stâlp electric din beton care servește

iluminatului stradal și un panou de telefonie”, constatându-se totodată că

terenul reprezintă și spațiu verde.

Susținerea

recurenților, în sensul că instanța de apel a greșit, deoarece trebuia să dea

eficiență concluziilor expertului potrivit cărora detaliile de sistematizare de

pe teren nu ar împiedica restituirea în natură, nu poate fi primită dintr-un

dublu considerent.

Pe de o parte,

recurenții ignoră faptul că instanța este cea care, în virtutea funcției sale

jurisdicționale, este chemată să spună dreptul (iuris dictio) asupra situației

deduse judecății, expertul neputând să furnizeze decât constatări cu privire la

elementele de fapt iar nu să realizeze încadrarea juridică a acestora.

Pe de altă parte,

deducând judecății în recurs elementele de fapt ale pricinii și modalitatea în

care au fost apreciate de către instanța de apel, recurenții tind, în

realitate, la o devoluare a fondului (pretinzând stabilirea unei alte situații

juridice a imobilului, care să-l facă restituibil în natură).

O asemenea critică

vine să contrazică însă, de o manieră nepermisă procedural, caracterul de cale

extraordinară de atac a recursului, în cadrul căruia se poate realiza doar

controlul de legalitate.

Se va constata

așadar, că situația juridică a imobilului conturată de mijloacele de probă

administrate în cauză și evaluate de instanța anterioară de control judiciar,

ca instanță devolutivă, îl face nesusceptibil restituirii în natură.

De aceea, în

condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001 „măsura reparatorie” nu putea fi a

atribuirii în natură a suprafeței de teren, așa cum s-a pretins.

De altfel, recurenții

au susținut impropriu că ar fi vorba de nesocotirea principiului restituirii în

natură, întrucât prin cererea dedusă judecății s-a arătat că imobilul preluat

de către stat nu mai poate fi restituit (fiind afectat de detalii de

sistematizare), solicitarea acestora vizând acordarea de teren în compensare,

ca măsură reparatorie prin echivalent.

Pentru considerentele

arătate anterior, terenul de 137 mp nu este disponibil și apt să asigure

reparația în forma pretinsă de către recurenți.

- Nu este fondată

nici critica potrivit căreia, constatându-se imposibilitatea atribuirii

terenului de 137 mp, „entitatea deținătoare putea să ofere, în compensare,

terenul în suprafață de 103 mp situat în Deva, str. M.E.” și care face obiectul

unui contract de concesiune încheiat cu recurentul A.A.

O asemenea cerere

este una nouă, formulată direct în faza procesuală a recursului și interzisă de

dispozițiile art. 316 cu referire la art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

Față de argumentele

expuse anterior, criticile formulate au fost găsite nefondate, recursul urmând

să fie respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta A.Z. și de intervenientul A.A.

împotriva Deciziei nr. 107 din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AS