ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2221/2013

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1035 din 4 octombrie 2012 a Curții de Apel Iași au fost respinse ca inadmisibile recursurile formulate de recurenții O.Ș. și Z.E., împotriva sentinței penale nr. 1381/2012 a Judecătoriei Iași.

Au fost obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța de recurs a reținut:

Prin sentința penală nr. 1381 din 10 mai 2012 a Judecătoriei Iași s-au dispus următoarele:

A respins plângerea formulată de petentul O.Ș. împotriva ordonanței din data de 10 noiembrie 2011 dată în Dosarul penal nr. 3840/P/2010 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, pe care a menținut-o, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

În baza dispozițiilor art. 189 și art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul O.Ș. să achite suma de 50 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza dispozițiilor art. 189 și art. 193 alin. (6) C. proc. pen. a obligat petentul O.Ș. să achite intimatului Z.V. suma de 500 RON reprezentând cheltuieli judiciare făcute de părți (onorariu apărător ales).

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Prin plângerea adresată acestei instanțe și înregistrată din 27 februarie 2012 petentul, O.Ș. a contestat ordonanța din data de 10 noiembrie 2011 din Dosarul penal nr. 3840/P/2010 al Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, nemotivând-o, ci doar indicând în finalul acesteia că „la primul termen de judecată va prezenta plângerea pentru elucidarea adevărului”.

Pentru soluționarea plângerii instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen. privind plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, precum și dispozițiile art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., ce face parte din dreptul intern, conform art. 11 alin. (2) din Constituția României („Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială instituită în de lege…. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public….”) De asemenea instanța a dispus atașarea dosarului penal în care a fost dată rezoluția atacată – nr. 3840/P/2010 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, conform art. 278

1

alin. (3) C. proc. pen., precum și introducerea în cauză și citarea persoanei față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale – Z.V., conform art. 278

1

alin. (4) C. proc. pen.

Deoarece singurul mijloc de dovadă admis a fi administrat în procedura plângerii împotriva ordonanțelor procurorului este reprezentat de înscrisuri, conform art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. petentul O.Ș. s-a folosit de acesta, depunând înscrisuri la dosar.

Din materialul probatoriu administrat pe parcursul procesului penal (plângere și declarație Z.V.; certificat medico-legal din 26 aprilie 2010, emis intimatului Z.V. ce a concluzionat că Z.V. a prezentat excoriații și comoție cerebrală anamnestică, leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri și obiecte contondente, pot data din 02 martie 2010 și sunt necesare 4-5 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, iar restul leziunilor au caracter patologic sau sunt în observație nu se pot reține ca fiind traumatice și pentru validarea afecțiunii psihice este necesară o expertiză medico-legală psihiatrică, bilete de ieșire din spital eliberate lui Z.V.; declarații martori; procese-verbale de confruntare între martori, declarații intimat) s-a reținut aceea că:

Numita Z.Z. s-a adresat cu o plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, prin care reclama faptul că, în ziua de 02 martie 2010, a fost împinsă de numitul Z.V., ce i-a provocat vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal din 03 martie 2010.

Z.V. s-a adresat cu o plângere la Postul de Poliție L., prin care reclama faptul că, în ziua de 02.03.2010, a fost lovit cu un băț la nivelul capului de către numitul O.Ș., ce i-a provocat vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile îngrijiri medicale.

În urma cercetărilor efectuate s-a constatat faptul că, în ziua de 02 martie 2010, în jurul orei 10:30, a avut loc o neînțelegere între membrii familiei lui Z.V., pe de o parte și O.Ș. și Z.Z., pe de altă parte, iar în altercație numita Z.Z. s-a împiedicat și a căzut la pământ lovindu-se cu pieptul de o piatră aflată pe sol, nefiind lovită sau împinsă de Z.V.

De asemenea în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că, în ziua de 02 martie 2010, în jurul orei 16:00, în timp ce Z.V. și O.Ș. se aflau pe același teren unde avusese loc prima altercație, pe fondul unor discuții contradictorii între Z.V. și O.Ș., acesta din urmă a luat de jos o creangă cu care i-a aplicat mai multe lovituri numitului Z.V., cauzându-i vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal din 26 aprilie 2010.

Față de aceste aspecte fundamentate pe declarațiile martorilor audiați în cauză, au condus instanța în a aprecia ca fiind întemeiată ordonanța din data de 10 noiermbrie 2011 a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, sens în care, în drept, s-a respins această plângere, obligând petentul O.Ș. la plata onorariului apărătorului ales al intimatului și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petenții

O.Ș. și Z.Z., care

au criticat-o cu privire la motive de nelegalitate ce vizează fondul pricinii.

În conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 201/2010 „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă”.

Dispozițiile art. 416 pct. 1 C. proc. pen. prevăd că hotărârile primei instanțe rămân definitive la data pronunțării, când hotărârea nu este supusă apelului și nici recursului.

Cum, hotărârile pronunțate în urma soluționării plângerilor promovate împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată sunt excluse de la atacarea lor cu recurs, un recurs declarat împotriva unei hotărâri nesupuse recursului (act procesual lipsit de bază legală), este inadmisibil.

Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins ca inadmisibile recursurile declarate de petenți.

Împotriva deciziei instanței de recurs a formulat contestație în anulare petentul O.Ș. cu motivarea că instanța de recurs nu a permis aflarea adevărului, că fapta de lovire în care victimă a fost mama contestatorului există, că este nevinovat, că se impune audierea martorului V.C.

Prin decizia penală nr. 10 din 8 ianuarie 2013, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul O.Ș. împotriva sentinței penale nr. 1035 din 4 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 6582/245/2012.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat că motivele invocate de contestator nu se regăsesc între cele enumerate expres și limitativ de dispozițiile art. 386 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii, contestatorul O.Ș. a formulat recurs.

Examinând decizia penală atacată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestației formulate.

Motivele invocate în cererea de contestație nu se încadrează în dispozițiile art. 386 C. proc. pen.

Pe de altă parte, potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile prevăzute expres de legiuitor la literele a-e din același text.

Din economia textului de lege susmenționat rezultă că această cale de atac trebuie să aibă ca obiect o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei, iar nu o hotărâre pronunțată de o instanță de recurs, în cadrul procedurii reglementate de art. 278

1

C. proc. pen., prin care se verifică doar legalitatea și temeinicia unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale.

Așa fiind, în mod corect s-a constatat că este inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestator și, pe cale de consecință, recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a constatat acest fapt este, de asemenea, inadmisibil.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul O.Ș., în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul O.Ș. împotriva deciziei penale nr. 10 din 08 ianuarie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 21 iunie 2013.