ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1355/2015

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 7 mai 2013, sub nr. 3267/2/2013, reclamanta R.N.P. - ROMSILVA, în contradictoriu cu pârâta C.C.R., a formulat contestație împotriva Procesului-verbal de constatare, încheiat în iulie 2012 de către C.C.R., Departamentul IX, Direcția 2 și împotriva Deciziei nr. 22/2012, punctul 10, solicitând nominalizarea R.N.P. - ROMSILVA, ca entitate controlată, în Procesul-verbal din iulie 2012, anularea punctului 4 din Procesul-verbal de constatare din iulie 2012, anularea punctului 10 din Decizia nr. 22/2012 și suspendarea efectelor punctului 10 din Decizia nr. 22/2012.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 2.225 din data de 3 iulie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția lipsei de interes; s-a respins acțiunea formulată de reclamanta R.N.P. - ROMSILVA, în contradictoriu cu pârâta C.C.R., ca fiind lipsită de interes. Recursul Împotriva Sentinței nr. 2.225 din data de 3 iulie 2013, a formulat recurs reclamanta R.N.P. - ROMSILVA, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, în esență reclamanta R.N.P. - ROMSILVA a arătat următoarele: Hotărârea este greșit motivată, iar potrivit prevederilor art. 488, pct. 6, noul C. proc. civ. - constituie motiv de admitere a recursului și de modificare a hotărârii nu numai inexistența motivării ci și atunci când o motivare este insuficientă sau greșită.

O motivare insuficientă sau greșită echivalează cu lipsa motivării. Se arată că între actele contestate și vătămarea invocată de recurentă există o strânsă legătură. Astfel, în perioada 2 mai - 25 iulie 2012 o echipă de auditori de la C.C.R. au efectuat un audit financiar la M.M.P., perioada auditată fiind 1 ianuarie - 31 decembrie 2011. Întrucât în urma verificării s-au constatat o serie de deficiențe, în vederea clarificării lor, în temeiul punctului 125, lit. d) din H.G. nr. 130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, s-a decis continuarea verificării la R.N.P.

- ROMSILVA. În urma verificărilor a fost încheiată Nota de constatare, înregistrată la R.N.P. - ROMSILVA sub nr. 9.885 din 12 iulie 2012. Aspectele constatate la R.N.P. - ROMSILVA au fost trecute în cele două acte contestate: în Procesul-verbal de constatare din iulie 2012 și în Decizia nr. 22/2012. Se arată, prin Decizia nr. 22/2012 nu au fost dispuse explicit măsuri în sarcina R.N.P. - ROMSILVA, însă, la punctul 10 din Decizia nr. 22/2012 (punct a cărui suspendare și anulare au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată), C.C. precizează "Abaterea este prezentată în procesul-verbal de constatare". De asemenea, se arată de recurentă că justifică și un interes, care este născut, legitim și actual.

Având în vedere că prin Decizia nr. 22/2012 s-a pus în vedere M.M.P., recuperarea diferenței de TVA de la agenții economici(iar ministerul a dispus această măsură în sarcina recurentei), diferență care depășește 10 milioane de lei, aceasta va duce la numeroase procese în instanță cu aproximativ 100 de agenți economici. În mod cu totul eronat își motivează instanța de fond soluția considerând că reclamanta poate ataca numai eventualul act prin care i se stabilesc obligații/sancțiuni, ocazie cu care poate valorifica și aspectele de netemeinicie sau nelegalitate invocate cu privire la C.C.". Recurenta arată că a depus la dosarul instanței de fond Adresa din 8 decembrie 2012 a M.M.S.C., prin care se stabileau în sarcina acesteia măsurile dispuse de C.C.

prin Decizia nr. 22/2012. Atunci recurenta a luat la cunoștință despre Procesul-verbal de constatare încheiat în iulie 2012 și despre Decizia nr. 22/2012, ocazie cu care aceasta le-a contestat. Precizează recurenta că nu putea ataca Adresa din 8 decembrie 2012 a M.M.S.C., întrucât nu este un act administrativ în înțelesul art. 2, lit. c) din Legea 554/2004. În drept, au fost invocate art. 488, pct. 6 noul C. Proc. Civ. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente, Înalta Curte constată că nu este fondată pentru următoarele considerente: În fapt, prin Decizia nr. 22/2012, pct. 10, emisă de C.C. pentru valorificarea constatărilor din Procesul-verbal de constatare din 25 iulie 2012 încheiat în urma efectuării acțiunii de audit financiar asupra contului de execuție bugetară în anul 2011 la instituția M.M.P.

se prevede: "Luarea măsurilor legale, precum și efectuarea tuturor demersurilor în vederea corectării, acolo unde se impune, a valorii actualizate a obiectivelor de investiții, majorată nejustificat prin aplicarea eronată a procentului de 5% (reprezentând diferența dintre 24% valoarea noului TVA și 19% valoarea vechiului TVA) la valoarea rămasă de executat". M.M.P. în calitate de entitate controlată conform Legii nr. 94/1992 a formulat Contestația din 22 octombrie 2012 împotriva măsurii nr. 10 dispuse prin Decizia nr. 22/2012, iar prin Încheierea din 15 ianuarie 2013 pronunțată de C.C. s-a respins contestația formulată de M.M.P. împotriva măsurii nr. 10 - entitatea verificată putând sesiza instanței de contencios administrativ și fiscal în 15 zile calendaristice de la primirea comunicării.

În ceea ce privește primul motiv de recurs - între actele contestate și vătămarea invocată este o strânsă legătură. Se reține că misiunea de audit financiar a C.C.

a avut ca obiect verificarea Contului de execuție bugetară încheiat la data de 13 decembrie 2011 la M.M.P., fiind finalizat cu Procesul-verbal de constatare din 25 iulie 2012. Potrivit pct. 260 din Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea activității specifice Curții de Conturi "În cazul efectuării acțiunilor de audit financiar la ordonatorii principali/secundari de credite vor fi supuse auditării și transferurile de fonduri publice către entitățile din subordinea acestora ... Dacă cu această ocazie auditorii publici externi constată deficiențe în utilizarea creditelor de către entitățile din subordinea ordonatorului de credite verificat, acestea se consemnează într-o notă de constatare ... precum și în procesul-verbal de constatare și în raportul de audit financiar încheiate la nivelul autorității auditate". Având în vedere că actele contestate au fost emise în sarcina entității verificate și anume M.M.P., pretinsa vătămare a recurentei putea fi verificată numai în cadrul contestației M.M.P.

- împotriva Procesului-verbal din 2012 și a Deciziei nr. 22/2012, deci numai prin intermediul ordonatorului de credite principal (ierarhic superior). În ceea ce privește interesul născut legitim și actual În jurisprudență s-a consacrat faptul că stabilirea existenței unei vătămări aduse unui drept ori a unui interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond a litigiului administrativ. Interesul legitim privat este o noțiune premergătoare noțiunii de drept subiectiv în sensul că interesul legitim conferă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea dreptului subiectiv ce se va naște ulterior dreptul subiectiv fiind unul viitor, prefigurat, previzibil.

Recurenta recunoaște că prin Decizia nr. 22/2012 nu au fost dispuse explicit măsuri în sarcina sa, acest act administrativ emis de C.C. dă naștere la raporturi juridice între C.C. și M.M.P. ca autoritate verificată. La pct. 10 din Decizia nr. 22/2012, se precizează așa cum s-a arătat mai sus "luarea măsurilor legale precum și efectuarea tuturor demersurilor în vederea corectării, acolo unde se impune a valorii actualizate a obiectivelor de investiții ...". Din probele administrate nu rezultă, în mod concret, cert și actual, ce măsuri a luat M.M.P. împotriva recurentei-reclamante pentru îndeplinirea obligațiilor care îi revin în calitate de entitate publică verificată (respectiv pentru pct. 10 din Decizia nr. 22/2012) și dacă au fost contestate de recurentă.

Decizia nr. 22/2012, Procesul-verbal de constatare din 2012, nu au stabilit măsuri în sarcina recurentei direct, nu au fost comunicate recurentei. Deși recurenta a formulat contestație administrativă la C.C. împotriva celor două acte administrative, cu aceeași solicitare să fie nominalizată, C.C. neavând cadrul legal pentru o asemenea solicitare, i-a răspuns cu precizări complete prin Adresa din 8 aprilie 2013: în sensul că toate apărările, contestațiile trebuiau făcute prin intermediul ordonatorului de credite ierarhic superior, respectiv M.M.P. Nu are relevanță că cele două acte administrative nu au fost comunicate reclamantei-recurente - deoarece aceasta a cunoscut despre verificările efectuate la M.M.P.

- și continuate la Regie, Nota de constatare din iulie 2012 care a fost semnată și comunicată reprezentanților recurentei și este transpusă în integralitate în Procesul-verbal de constatare din iulie 2012 și care face parte integrantă din Decizia nr. 22/2012 emisă de C.C. în sarcina M.M.P. Concluzionând, se reține că recurenta-reclamantă nu are un interes legitim în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004. Temeiul legal al soluției pronunțate de instanța de fond Față de cele arătate mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică în conformitate cu prevederile art. 496 noul C. Proc. Civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.N.P. - ROMSILVA împotriva Sentinței nr. 2.225 din 3 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2015. Procesat de GGC - N