ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1355/2015

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

7 mai 2013, sub nr. 3267/2/2013, reclamanta R.N.P. - ROMSILVA, în

contradictoriu cu pârâta C.C.R., a formulat contestație împotriva

Procesului-verbal de constatare, încheiat în iulie 2012 de către C.C.R.,

Departamentul IX, Direcția 2 și împotriva Deciziei nr. 22/2012, punctul 10,

solicitând nominalizarea R.N.P. - ROMSILVA, ca entitate controlată, în

Procesul-verbal din iulie 2012, anularea punctului 4 din Procesul-verbal de

constatare din iulie 2012, anularea punctului 10 din Decizia nr. 22/2012 și

suspendarea efectelor punctului 10 din Decizia nr. 22/2012.

Soluția instanței de

fond

Prin Sentința nr.

2.225 din data de 3 iulie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția lipsei de

interes; s-a respins acțiunea formulată de reclamanta R.N.P. - ROMSILVA, în

contradictoriu cu pârâta C.C.R., ca fiind lipsită de interes.

Recursul

Împotriva Sentinței

nr. 2.225 din data de 3 iulie 2013, a formulat recurs reclamanta R.N.P. -

ROMSILVA, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, în esență reclamanta R.N.P. - ROMSILVA a arătat următoarele:

Hotărârea este greșit

motivată, iar potrivit prevederilor art. 488, pct. 6, noul C. proc. civ. -

constituie motiv de admitere a recursului și de modificare a hotărârii nu numai

inexistența motivării ci și atunci când o motivare este insuficientă sau

greșită. O motivare insuficientă sau greșită echivalează cu lipsa motivării.

Se arată că între

actele contestate și vătămarea invocată de recurentă există o strânsă legătură.

Astfel, în perioada 2

mai - 25 iulie 2012 o echipă de auditori de la C.C.R. au efectuat un audit

financiar la M.M.P., perioada auditată fiind 1 ianuarie - 31 decembrie 2011.

Întrucât în urma

verificării s-au constatat o serie de deficiențe, în vederea clarificării lor,

în temeiul punctului 125, lit. d) din H.G. nr. 130/2010 pentru aprobarea

Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice

Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste

activități, s-a decis continuarea verificării la R.N.P. - ROMSILVA. În urma

verificărilor a fost încheiată Nota de constatare, înregistrată la R.N.P. - ROMSILVA

sub nr. 9.885 din 12 iulie 2012.

Aspectele constatate

la R.N.P. - ROMSILVA au fost trecute în cele două acte contestate: în

Procesul-verbal de constatare din iulie 2012 și în Decizia nr. 22/2012.

Se arată, prin

Decizia nr. 22/2012 nu au fost dispuse explicit măsuri în sarcina R.N.P. -

ROMSILVA, însă, la punctul 10 din Decizia nr. 22/2012 (punct a cărui suspendare

și anulare au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată), C.C.

precizează "Abaterea este prezentată în procesul-verbal de constatare".

De asemenea, se arată

de recurentă că justifică și un interes, care este născut, legitim și actual.

Având în vedere că

prin Decizia nr. 22/2012 s-a pus în vedere M.M.P., recuperarea diferenței de

TVA de la agenții economici(iar ministerul a dispus această măsură în sarcina

recurentei), diferență care depășește 10 milioane de lei, aceasta va duce la

numeroase procese în instanță cu aproximativ 100 de agenți economici.

În mod cu totul

eronat își motivează instanța de fond soluția considerând că reclamanta poate

ataca numai eventualul act prin care i se stabilesc obligații/sancțiuni, ocazie

cu care poate valorifica și aspectele de netemeinicie sau nelegalitate invocate

cu privire la C.C.".

Recurenta arată că a

depus la dosarul instanței de fond Adresa din 8 decembrie 2012 a M.M.S.C., prin

care se stabileau în sarcina acesteia măsurile dispuse de C.C. prin Decizia nr.

22/2012. Atunci recurenta a luat la cunoștință despre Procesul-verbal de

constatare încheiat în iulie 2012 și despre Decizia nr. 22/2012, ocazie cu care

aceasta le-a contestat. Precizează recurenta că nu putea ataca Adresa din 8

decembrie 2012 a M.M.S.C., întrucât nu este un act administrativ în înțelesul

art. 2, lit. c) din Legea 554/2004.

În drept, au fost

invocate art. 488, pct. 6 noul C. Proc. Civ.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente, Înalta Curte constată că

nu este fondată pentru următoarele considerente:

În fapt, prin Decizia

nr. 22/2012, pct. 10, emisă de C.C. pentru valorificarea constatărilor din

Procesul-verbal de constatare din 25 iulie 2012 încheiat în urma efectuării

acțiunii de audit financiar asupra contului de execuție bugetară în anul 2011

la instituția M.M.P. se prevede: "Luarea măsurilor legale, precum și

efectuarea tuturor demersurilor în vederea corectării, acolo unde se impune, a

valorii actualizate a obiectivelor de investiții, majorată nejustificat prin

aplicarea eronată a procentului de 5% (reprezentând diferența dintre 24%

valoarea noului TVA și 19% valoarea vechiului TVA) la valoarea rămasă de

executat".

M.M.P. în calitate de

entitate controlată conform Legii nr. 94/1992 a formulat Contestația din 22

octombrie 2012 împotriva măsurii nr. 10 dispuse prin Decizia nr. 22/2012, iar

prin Încheierea din 15 ianuarie 2013 pronunțată de C.C. s-a respins contestația

formulată de M.M.P. împotriva măsurii nr. 10 - entitatea verificată putând

sesiza instanței de contencios administrativ și fiscal în 15 zile

calendaristice de la primirea comunicării.

În ceea ce privește

primul motiv de recurs - între actele contestate și vătămarea invocată este o

strânsă legătură.

Se reține că misiunea

de audit financiar a C.C. a avut ca obiect verificarea Contului de execuție

bugetară încheiat la data de 13 decembrie 2011 la M.M.P., fiind finalizat cu

Procesul-verbal de constatare din 25 iulie 2012.

Potrivit pct. 260 din

Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea activității specifice Curții de

Conturi "În cazul efectuării acțiunilor de audit financiar la ordonatorii

principali/secundari de credite vor fi supuse auditării și transferurile de

fonduri publice către entitățile din subordinea acestora ...

Dacă cu această

ocazie auditorii publici externi constată deficiențe în utilizarea creditelor

de către entitățile din subordinea ordonatorului de credite verificat, acestea

se consemnează într-o notă de constatare ... precum și în procesul-verbal de

constatare și în raportul de audit financiar încheiate la nivelul autorității

auditate".

Având în vedere că

actele contestate au fost emise în sarcina entității verificate și anume

M.M.P., pretinsa vătămare a recurentei putea fi verificată numai în cadrul

contestației M.M.P. - împotriva Procesului-verbal din 2012 și a Deciziei nr.

22/2012, deci numai prin intermediul ordonatorului de credite principal

(ierarhic superior).

În ceea ce privește

interesul născut legitim și actual

În jurisprudență s-a

consacrat faptul că stabilirea existenței unei vătămări aduse unui drept ori a

unui interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de

fond a litigiului administrativ.

Interesul legitim

privat este o noțiune premergătoare noțiunii de drept subiectiv în sensul că

interesul legitim conferă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în

considerarea dreptului subiectiv ce se va naște ulterior dreptul subiectiv

fiind unul viitor, prefigurat, previzibil.

Recurenta recunoaște

că prin Decizia nr. 22/2012 nu au fost dispuse explicit măsuri în sarcina sa,

acest act administrativ emis de C.C. dă naștere la raporturi juridice între

C.C. și M.M.P. ca autoritate verificată.

La pct. 10 din

Decizia nr. 22/2012, se precizează așa cum s-a arătat mai sus "luarea

măsurilor legale precum și efectuarea tuturor demersurilor în vederea

corectării, acolo unde se impune a valorii actualizate a obiectivelor de

investiții ...".

Din probele

administrate nu rezultă, în mod concret, cert și actual, ce măsuri a luat

M.M.P. împotriva recurentei-reclamante pentru îndeplinirea obligațiilor care îi

revin în calitate de entitate publică verificată (respectiv pentru pct. 10 din

Decizia nr. 22/2012) și dacă au fost contestate de recurentă.

Decizia nr. 22/2012,

Procesul-verbal de constatare din 2012, nu au stabilit măsuri în sarcina

recurentei direct, nu au fost comunicate recurentei.

Deși recurenta a

formulat contestație administrativă la C.C. împotriva celor două acte

administrative, cu aceeași solicitare să fie nominalizată, C.C. neavând cadrul

legal pentru o asemenea solicitare, i-a răspuns cu precizări complete prin

Adresa din 8 aprilie 2013: în sensul că toate apărările, contestațiile trebuiau

făcute prin intermediul ordonatorului de credite ierarhic superior, respectiv

M.M.P.

Nu are relevanță că

cele două acte administrative nu au fost comunicate reclamantei-recurente -

deoarece aceasta a cunoscut despre verificările efectuate la M.M.P. - și

continuate la Regie, Nota de constatare din iulie 2012 care a fost semnată și

comunicată reprezentanților recurentei și este transpusă în integralitate în

Procesul-verbal de constatare din iulie 2012 și care face parte integrantă din

Decizia nr. 22/2012 emisă de C.C. în sarcina M.M.P.

Concluzionând, se

reține că recurenta-reclamantă nu are un interes legitim în accepțiunea art. 2

alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004.

Temeiul legal al

soluției pronunțate de instanța de fond

Față de cele arătate

mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și

temeinică în conformitate cu prevederile art. 496 noul C. Proc. Civ., se va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de R.N.P. - ROMSILVA împotriva Sentinței nr. 2.225 din 3 iulie 2013 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 martie 2015.

Procesat de GGC - N