ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2381/2015

Decizia nr. 2381/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

A.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., să se aprecieze asupra calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

1.2. Soluția instanței de fond;

Prin sentința civilă nr. 3376 din 4 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B.

1.3. Cererea de recurs;

Împotriva sentinței civile nr. 407 din 7 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul A., solicitând casarea acesteia, cu consecința admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a argumentat, în esență, că hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) N.C.P.C., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 30 septembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) N.C.P.C.

Părțile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului privind admisibilitatea în principiu a recursurilor.

Prin încheierea din 31 martie 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul declarat de

reclamantul

A., în temeiul art. 493 alin. (7) N.C.P.C., și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la cererea de recurs.

Soluția și considerentele instanței de control judiciar;

Analizând sentința atacată prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și criticilor înfățișate de recurentul-reclamant, raportat la cadrul normativ aplicabil, Înalta Curte constată că recursul este fondat și îl va admite, pentru considerentele în continuare arătate.

Reclamantul A. a sesizat instanța de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008, privind constatarea calității pârâtului B. de lucrător al Securității.

Instanța de fond, analizând materialul probator depus de către reclamantul A., a concluzionat în sensul că nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât reclamantul nu ar fi probat faptul că, în calitate de ofițer de securitate, pârâtul ar fi desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Reevaluând probele administrate de către prima instanță, prin prisma criticilor recurentului, Înalta Curte constată însă că, în speță, s-a dovedit îndeplinirea tuturor condițiilor legale necesare pentru constatarea calității pârâtului-intimat de lucrător al Securității.

Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 „lucrător al securității” este orice persoană care, având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Intimatul-reclamant B. îndeplinește prima din aceste condiții, deoarece a avut

gradul de căpitan și funcția de Șef Birou Contrainformații din cadrul Direcției a IV-a U.M. ... Ploiești.

În această calitate, intimatul a propus

o serie de măsuri informativ - operative în dosarul de urmărire informativă deschis cu privire la un soldat de etnie maghiară din cadrul U.M. ... Ploiești, care încercase să părăsească fraudulos țara, fiind și avertizat din acest motiv.

Înscrisurile depuse la dosar dovedesc,

fără echivoc, imixtiunile intimatului în viața privată a numitului C., în condițiile în care intimatul a coordonat supravegherea acestuia și a propus măsuri care, în mod evident, au fost de natură a îngrădi drepturi și libertăți fundamentale ale persoanei urmărite, anume dreptul la viață privată, recunoscut și garantat, atât de Constituția României din 1965, cât și de Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 10 decembrie 1948 și semnată și de România la 14 decembrie 1955.

Acțiunile întreprinse și obiectivele urmărite de intimat excedează, prin consecințele și modul de aducere la îndeplinire, scopului declarat de siguranță națională, constituindu-se într-o serie de ingerințe de natură a încălca efectiv drepturi și libertăți fundamentale consacrate legislativ în epocă.

Prin urmare, instanța de fond a considerat greșit că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru admiterea acțiunii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, astfel că, în baza art. 496 alin. (2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acesta va fi admis, sentința primei instanțe va fi casată, iar acțiunea formulată de reclamantul A. va fi admisă, cu consecința constatării calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul B., din mun. București, sectorul 5.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 3376 din 4 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Admite cererea formulată de reclamantul A.

Constată calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe B., din mun. București, sectorul 5.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 iunie 2015.