ÎCCJ, Decizia nr. 188/2023

Asupra cauzei, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, contestatoarea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare executării silite efectuate în dosarul nr. x/2013 de BEJ A., prin care a fost înființată poprirea asupra sumei de 796.120,7 RON, în temeiul Dispozițiilor nr. 63710/2006 și nr. 15749/2010 emise de Primăria Municipiului Craiova și a raportului de evaluare întocmit de S.C. B. S.R.L..

Prin sentința civilă nr. 8511/30.09.2020, Judecătoria Sectorului 3 București a admis cererea de întoarcere a executării silite formulate de contestatoarea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a dispus întoarcerea executării, obligând intimatele să restituie contestatoarei suma de 796.120,7 RON, executată silit în Dosarul nr. x/2013 al BEJ A.

Totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea intimatelor de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Decizia supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 2033 din 14 iulie 2021, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de apelantele pârâte C. și D. și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 722, art. 723 și art. 724 din C. proc. civ., forma în vigoare la data de 15.02.2013 și a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 63/2018, în raport cu prevederile art. 11 alin. (1), art. 20 și art. 44 alin. (1) din Constituția României.

Totodată, a respins apelul formulat de apelantele-pârâte împotriva sentinței civile nr. 8511 din 30 septembrie 2020, pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București, ca nefondat.

Cererea de revizuire

Împotriva acestei hotărâri, apelantele pârâte D. și C. au formulat cerere de revizuire, invocând prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea cererii de revizuire, revizuentele au susținut că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2381/2015 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal și este potrivnică atât deciziei civile nr. 291A/2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, cât și Deciziei nr. 368A/2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 508 din 2 februarie 2023, Înalta Curte de Casație, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuentele D. și C. împotriva Deciziei nr. 2033 din 14 iulie 2021 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, ca inadmisibilă.

În motivare, s-a arătat că cererea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu întrunește cerința triplei identități: de cauză, de obiect și de părți.

S-a reținut că, prin decizia atacată cu revizuire, s-a respins ca nefondat apelul pe care C. și D. l-au declarat împotriva sentinței civile nr. 8511/30.09.2020 a Judecătoriei Sector 3 București.

Obiectul acestui dosar vizează întoarcerea executării silite, iar cauza sau temeiul juridic îl reprezintă anularea executării silite prin sentința civilă nr. 1565/05.02.2014, definitivă, ca efect al admiterii contestației la executare formulate de ANRP.

Din parcursul dosarului, instanța a constatat că toate celelalte decizii, în raport cu care revizuentele afirmă că această soluție este potrivnică au alt obiect și altă cauză juridică, sens în care s-a apreciat că cererea de revizuire de față este inadmisibilă.

Mai mult, admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în procesul finalizat cu hotărârea supusă revizuirii sau, dacă o atare excepție a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra ei.

Or, după cum rezultă din expunerea rezumativă a considerentelor Deciziei nr. 2033/14.07.2021 (pct. 3), Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a pronunțat asupra "contrarietății sentinței atacate (...) cu soluțiile pronunțate de instanțele indicate în motivele de apel", statuând că acestea din urmă privesc aspecte de fond, specifice procedurii speciale prin care se stabilește calitatea de persoană îndreptățită și cuantumul măsurilor compensatorii prin echivalent.

Recursul

Împotriva acestei decizii, revizuenta C. a formulat recurs.

În cuprinsul motivelor, a susținut nelegalitatea deciziei din perspectiva pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., deoarece instanța de revizuire i-a comunicat întâmpinarea părții adverse, act de procedură prin care a fost invocată excepția inadmisibilității cererii de revizuire, la 6 februarie 2023, în condițiile în care procesul s-a judecat la 2 februarie 2023, situație în care nu a fost în măsură să își pregătească apărarea.

Împrejurarea că la termenul de judecată instanța nu a pus în discuția părților excepția inadmisibilității cererii de revizuire, deși prin dispozitiv a admis această excepție, a dus la încălcarea principiilor oralității și contradictorialității, sancțiunea fiind nulitatea hotărârii judecătorești.

Apreciază că i-a fost încălcat și dreptul la un proces echitabil, pentru că nu a fost în măsură să își pregătească apărarea.

A făcut referire și la pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., pentru că, potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ., nu mai este necesar pentru invocarea pct. 8 al art. 509 C. proc. civ., ca hotărârile judecătorești să întrunească cerința triplei identități, făcând referire la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recurenta a criticat decizia prin care i-a fost respinsă cererea de revizuire, ca inadmisibilă, atât din perspectiva incidenței pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., cât și a pct. 8 al aceluiași text de lege.

Cu privire la încălcarea regulilor de procedură civilă a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii, Înalta Curte reține că ceea ce se reproșează instanței este că nu a dat posibilitatea părții să ia cunoștință de conținutul întâmpinării depuse de intimată, prin care se invoca excepția inadmisibilității cererii de revizuire, câtă vreme a admis, prin dispozitivul hotărârii, această excepție.

Or, apreciază recurenta, procedând în acest fel, instanța i-ar fi încălcat dreptul la apărare, din perspectiva art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și principiile oralității și contradictorilității, prevăzute de art. 14 și 15 din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că motivul de recurs invocat vizează situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale etc.

Dispozițiile art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură, iar textul vizează o singură ipoteză de nulitate: încălcarea formelor procedurale.

Însă doar în cazul nulităților absolute și necondiționate, în sensul art. 174 alin. (2) și art. 176 C. proc. civ., partea care le invocă nu este obligată să facă dovada vătămării ce i-a fost cauzată prin nerespectarea cerințelor legale. În ipoteza nulităților relative și condiționate, ca în prezenta speță, dimpotrivă, recurenta ar fi trebuit să arate și să dovedească care este vătămarea ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului.

În cauză, împrejurarea că recurentei nu i s-ar fi comunicat întâmpinarea depusă de partea adversă, prin care a fost invocată excepția inadmisibilității, ulterior admisă de instanță, nu are valențele pe care încearcă autoarea căii de atac să i le confere prin memoriul de recurs.

Din motivarea deciziei recurate, reiese că instanța a respins calea extraordinară de atac a revizuirii pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu alte cuvinte a verificat dacă hotărârile potrivnice invocate de revizuentă întrunesc condiția triplei identități, de cauză, obiect și părți.

Ca atare, sunt nefondate criticile recurentei pe aceste aspecte, pentru că instanța nu a admis o excepție, în sensul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei", ci, analizând argumentele aduse de parte, instanța a constatat că susținerile nu pot fi circumscrise motivului de revizuire invocat, lipsind identitatea de obiect și cauză între deciziile despre care s-a susținut că ar fi contrare.

Cu alte cuvinte, respingerea revizuirii nu s-a făcut din perspectiva inadmisibilității căii extraordinare de atac, cu consecința respingerii cererii fără a fi analizat fondul litigiului, pentru ca partea să poate susține o vătămare procesuală ce nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin nulitatea hotărârii.

În realitate, în practica unor instanțe judecătorești, se obișnuiește să se respingă căile de atac extraordinare (revizuirea sau contestația în anulare) ca inadmisibile, fără a se avea în vedere o veritabilă excepție, ci neîncadrarea susținerilor formulate în cuprinsul motivelor expres prevăzute de art. 503 sau de art. 509 C. proc. civ.

De altfel, în cuprinsul întâmpinării depuse de intimată, pe care recurenta susține că a primit-o după soluționarea litigiului, apărările acesteia se referă la fondul cererii de revizuire, din perspectiva neîncadrarii motivelor prezentate în cele stipulate de art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv lipsa triplei identități, în raport de care a invocat inadmisibilitatea căii extraordinare de atac.

În plus, la termenul de judecată la care instanța a rămas în pronunțare, revizuenta a fost reprezentată de mandatar E., care a formulat concluzii orale în susținerea cererii de revizuire, arătând că decizia a cărei revizuire se solicită este potrivnică Deciziei nr. 2381 din 24 iunie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în Dosarul nr. x/2013, Deciziei nr. 291A din 27 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 și Deciziei 368A din 21 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțate în dosarul x/2016

Ca urmare, drepturile procesuale ale revizuentei au fost pe deplin respectate, atât din perspectiva dreptului la un proces echitabil, cât și cu referire la principiile oralității și contradictorialității.

În ceea ce privește fondul litigiului, Înalta Curte reține că recurenta a apreciat că au fost greșit aplicate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ., greșit s-a reținut că trebuie întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză, făcând referire la Legea nr. 287/2009 C. civ., care a abrogat art. 1201 din același act normativ.

Înalta Curte apreciază că motivele invocate de recurentă se impun a fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât se susține că instanța de revizuire a aplicat/interpretat greșit cerințele de admisibilitate a cererii de revizuire privind tripla identitate de părți, obiect și cauză, încălcând astfel normele referitoare la autoritatea de lucru judecat.

Față de aceste aspecte, se constată că pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. este formal indicat, câtă vreme recurenta nu indică ce norme de drept material ar fi aplicat greșit instanța.

Recurenta consideră că instanța de revizuire a aplicat și interpretat greșit normele de procedură civilă, fiindcă decizia a cărei anulare s-a solicitat încalcă autoritatea de lucru judecat a mai multor decizii definitive, nefiind necesar să se întrunească tripla identitate de elemente prevăzută de art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte reține că prin reglementarea cuprinsă în art. 431 C. proc. civ., legiuitorul a urmărit să concretizeze și pe plan normativ efectul pozitiv al lucrului judecat în sensul că o chestiune dezlegată în cadrul unui proces, indiferent dacă această dezlegare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi contrazisă într-un litigiu ulterior.

Examinând prin prisma acestor considerații teoretice speța, se constată, contrar susținerilor recurentei, că instanța de revizuire, analizând această apărare, în mod corect a reținut că în considerentele Deciziei nr. 2033/14.07.2021, Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a pronunțat asupra "contrarietății sentinței atacate (...) cu soluțiile pronunțate de instanțele indicate în motivele de apel", statuând că acestea din urmă privesc aspecte de fond, specifice procedurii speciale prin care se stabilește calitatea de persoană îndreptățită și cuantumul măsurilor compensatorii prin echivalent".

Astfel fiind, în deplin acord cu argumentele instanței de revizuire, Înalta Curte reține, la rândul său, că prin Decizia nr. 2033 din 14 iulie 2021, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de C. și D. împotriva sentinței civile nr. 8511/30.09.2020 a Judecătoriei Sector 3 București.

Acest dosar a avut ca obiect întoarcerea executării silite, respectiv anularea executării silite prin sentința civilă nr. 1565/05.02.2014, definitivă, ca efect al admiterii contestației la executare formulate de ANRP.

Prin Decizia nr. 2381/24.06.2015, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței nr. 94/2015 a Tribunalului Dolj, a admis recursul reclamantelor C. și D. împotriva aceleiași sentințe, care a fost casată în parte; rejudecând, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 și a respins acțiunea reclamantelor împotriva acestei pârâte, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A fost obligată Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită reclamantelor decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, județul Dolj, conform Dispoziției nr. 15749/01.02.2010 emise de Primarul Municipiului Craiova. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței având ca obiect obligarea pârâtelor la emiterea și comunicarea deciziei privind titlul de despăgubire pentru imobilul notificat.

Acest dosar a avut ca obiect obligația de a face, respectiv cererea reclamantelor de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul în cauză, conform Dispoziției nr. 15749/01.02.2010 emise de Primarul Municipiului Craiova.

Prin Decizia nr. 368A/21.04.2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins excepția tardivității declarării apelului și s-a respins ca nefondat apelul formulat de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în contradictoriu cu C. și D., împotriva sentinței civile nr. 1067/16.09.2016 a Tribunalului București, secția a III-a civilă în dosarul având ca obiect anularea Deciziei de compensare nr. 6500 din 10.12.2015 emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și emiterea unei noi decizii reprezentând titlu de despăgubire, conform Dispoziției nr. 1574/01.02.2010 emise de Primarul Municipiului Craiova.

Dosarul de mai sus a avut ca obiect anulare act, respectiv anularea Deciziei de compensare nr. 6500 din 10.12.2015 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și emiterea unei noi decizii, reprezentând titlu de despăgubire, conform Dispoziției nr. 1574/01.02.2010 emise de Primarul Municipiului Craiova.

Prin Decizia nr. 291A/27.03.2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie s-a respins, ca nefondat, apelul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în contradictoriu cu C. și D., împotriva sentinței civile nr. 1357/27.06.2018 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Acest dosar a avut ca obiect anulare act, respectiv anularea titlului de despăgubire nr. 812/13.07.2017 emis de pârâtă și emiterea unui alt titlu pentru imobilul din Craiova, județul Dolj, la valoarea de 796.120,7 RON.

În concluzie, Înalta Curte constată că este legală reținerea instanței de revizuire, în sensul că în speța pendinte nu este întrunită ipoteza unei identități de obiect și cauză.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta C. împotriva Deciziei nr. 508 din 2 februarie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021.1*.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 septembrie 2023.