ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 938/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 938/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 22 aprilie 2021
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 24.02.2012, sub nr. x/2012, contestatorii A. și B. au formulat, în contradictoriu cu intimații Asociația de proprietari bl. P56 și C., cerere de întoarcere a executării silite, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restabilirea situației anterioare prin restituirea în natură a imobilului situat în București, str. x, imobil ce a făcut obiectul vânzării la licitație în cadrul procedurii de executare silită ale cărei forme au fost anulate de către instanțele competențe și obligarea pârâtului C. de a le lăsa imobilul în deplină proprietate și liniștita posesie, cu cheltuieli de judecată.
Hotărârea pronunțată de prima instanță
Prin sentința civilă nr. 3479/06.05.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2012, Judecătoria Sectorului 5 București a respins ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității și a lipsei obiectului, formulate de intimatul C.; a admis cererea de chemare în judecată formulată de contestatorii A. și B., împotriva intimaților Asociația de proprietari bl. P56 și C.; a dispus întoarcerea executării efectuată în dosarul de executare nr. 216/2008 al BEJ D. și repunerea părților în situația anterioară executării silite și a obligat intimații la plata către contestatori a sumei de 224 RON, cheltuieli de judecată.
Hotărârea pronunțată de instanța de recurs
Prin decizia civilă nr. 498 R/27.12.2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins cererile de repunere pe rol formulate de recurent, ca inadmisibile, a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-intimat C., împotriva încheierii de suspendare a judecății din data de 12.11.2013 pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2012, a respins excepția nulității recursului declarat împotriva sentinței de fond, ca neîntemeiată, a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-intimat C., împotriva sentinței civile nr. 3479/06.05.2016 pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2012 și a obligat recurentul la 1.190 RON cheltuieli de judecată către intimații A. și B..
Prin încheierea din data de 11.12.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2012, a fost amânată pronunțarea la 18.12.2017, pentru formularea de concluzii scrise cu privire la nulitatea recursului împotriva sentinței de fond, lipsa de interes, inadmisibilitatea recursului împotriva încheierii de suspendare, caracterul de ordine publică/sau nu al motivelor invocate de recurent și, în subsidiar pe fondul ambelor recursuri.
Recursul exercitat împotriva hotărârii instanței de recurs și decizia pronunțată
Împotriva încheierii din data de 11.12.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2012, a formulat recurs intimatul C..
Prin încheierea din data de 05.06.2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a suspendat judecata recursului declarat de recurentul-intimat C., conform art. 242 alin. (1) pct. 2 Cod proccedură civilă, față de lipsa nejustificată a părților la termenul de judecată acordat și de împrejurarea că niciuna dintre părți nu a cerut în scris judecarea în lipsă.
Prin decizia nr. 38/20.01.2021, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a constatat perimat recursul declarat de recurentul C. împotriva încheierii din 11 decembrie 2017 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 38/20.01.2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs recurentul C..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, stabilindu-se termen la 22 aprilie 2021.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
La termenul din 22 aprilie 2021, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 din C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele următoare:
În speță, prin decizia recurată, s-a constatat perimat recursul declarat de recurentul C. împotriva încheierii din 11 decembrie 2017 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege ...", iar conform art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod, sunt hotărâri irevocabile "hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".
De asemenea, au acest caracter irevocabil hotărârile date în recurs, când pricina a fost soluționată prin reținerea unui incident procedural, cum este cel al perimării.
Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.
Or, așa cum s-a menționat anterior, cu referire la dispozițiile procedurale care circumstanțiază obiectul recursului, împotriva hotărârilor irevocabile nu mai este deschisă această cale de atac.
Împrejurarea că în art. 253 alin. (2) C. proc. civ. se menționează că "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului", nu poate fi înțeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac și decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării recursului.
Aceasta, întrucât intenția legiuitorului nu a fost aceea de a deschide o nouă cale de atac a recursului după ce hotărârea a devenit irevocabilă, fiind epuizat dreptul de a exercita recurs.
Astfel spus, hotărârea pronunțată asupra incidentului perimării poate fi atacată cu recurs numai dacă și hotărârea care s-ar fi pronunțat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac (după regula conform căreia accesoriul urmează soarta principalului - "accesorium sequitur principale").
La aceeași concluzie conduce și coroborarea dispozițiilor art. 253 alin. (2) cu cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ. și art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., texte care, definind obiectul recursului, stabilesc în mod clar că acesta nu poate fi reprezentat de hotărâri irevocabile.
Mai mult, perimarea reprezintă numai un incident în judecarea cauzei, incident care se rezolvă în cursul judecății pe cale de excepție, astfel că nu se poate admite ca pentru hotărârea prin care se rezolvă acest incident să existe o cale de atac pe care legea nu o îngăduie cu privire la hotărârea asupra fondului.
Prin urmare, decizia recurată, fiind pronunțată într-o cale extraordinară de atac, exercitată, în cele din urmă, împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs, este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ. și nu se încadrează în dispozițiile art. 299 (1) C. proc. civ., care prevede ce hotărâri pot fi atacate cu recurs.
Reținându-se că decizia nr. 38 din 20 ianuarie 2021 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, este irevocabilă, nefiind susceptibilă de reformare pe calea recursului și, față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul C. împotriva deciziei civile nr. 38 din 20 ianuarie 2021 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2021.