ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4207/2014

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC A. SRL Galați a chemat în judecată pe pârâta

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare

(C.N.V.M.), solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:

- anularea în totalitate a Ordonanței C.N.V.M. nr. 11 din 24 ianuarie 2012;

- suspendarea executării Ordonanței C.N.V.M. nr. 11 din 24 ianuarie 2012, până la soluționarea acțiunii în anulare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că Ordonanța C.N.V.M. nr. 11 din 24 ianuarie 2012 prevede că acționarii SC B. SA, SC C. SA și SC A. SRL Galați, împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat au obligația să depună la C.N.V.M., în cel mult 15 zile de la emiterea acestei ordonanțe, documentația aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a SC D. SA Târgoviște.

S-a precizat că piața E. este o piață nereglementată și cu privire la aceasta nu este aplicabilă Legea nr. 297/2004, în acest sens s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Decizia C-248/11 din 22 martie 2012.

A arătat că ordonanța contestată nu precizează temeiurile de drept care au condus la concluzia că acționează în mod concertat cu anumite persoane fizice sau juridice, încălcându-se astfel prevederile art. 9 alin. (5) din Statutul C.N.V.M., motiv pentru care ordonanța este lovită de nulitate absolută.

A motivat reclamanta că potrivit Statutului C.N.V.M., aceasta dispune, prin ordonanță, efectuarea de investigații, din oficiu sau la sesizarea prin orice mijloace, privind o posibilă încălcarea a legii și a reglementărilor în domeniul valorilor mobiliare, iar în speță nu există niciun act administrativ prin care C.N.V.M. să dispună începerea investigațiilor privind posibile încălcări ale legislației pieței de capital.

C.N.V.M. nu a respectat cerințele imperative ale art. 7 din Statutul C.N.V.M., care prevedeau obligativitatea publicării ordonanței în Buletinul C.N.V.M. Au fost încălcate astfel principiile constituționale privind transparența administrației publice și dreptul la apărare.

C.N.V.M. trebuia să întocmească un raport în urma operațiunii de investigare a unor eventuale încălcări ale legislației pieței de capital, raport care lipsește în cauză.

Cererea de suspendare a executării integrale a Ordonanței C.N.V.M. nr. 11 din 24 ianuarie 2012 a fost întemeiată în drept pe art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la cazul bine justificat, s-a arătat că se referă la existența unei puternice îndoieli asupra legalității actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată.

Există o îndoială asupra legalității actului administrativ contestat, având în vedere hotărârea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și prevederile legii pieței de capital. Executarea ordonanței este de natură să producă un prejudiciu material și previzibil.

La data de 27 aprilie 2012 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, acțiunea promovată de reclamanta SC C. SA Galați, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., având ca obiect anularea în totalitate a Ordonanței C.N.V.M. nr. 11 din 24 ianuarie 2012 și suspendarea executării acesteia până la soluționarea acțiunii în anulare.

În susținerea acestei acțiuni au fost invocate aceleași motive de fapt și de drept ca cele prezentate de reclamanta SC A. SRL Galați, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2012.

Prin Încheierea din data de 13 septembrie 2012, Curtea a admis excepția de conexitate invocată de pârâta C.N.V.M. și a dispus conexarea Dosarului nr. y/2012 la Dosarul nr. x/2012, în temeiul art. 164 C. proc. civ.

La data de 9 iulie 2012, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, acțiunea promovată de reclamanta SC B. SA Galați, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., având ca obiect anularea în totalitate a Ordonanței C.N.V.M. nr. 11 din 24 ianuarie 2012 și suspendarea executării acesteia până la soluționarea acțiunii în anulare.

Motivele de fapt și de drept invocate de reclamanta SC B. SA Galați sunt aceleași cu cele prezentate de reclamantele SC A. SRL Galați și SC C. SA Galați.

Prin Încheierea din data de 11 octombrie 2012, Curtea a dispus admiterea excepției de conexitate invocată de pârâta C.N.V.M. și conexarea Dosarului nr. z/2012 la Dosarul nr. x/2012, în temeiul art. 164 C. proc. civ.

1.2. Întâmpinarea formulată în cauză

Prin întâmpinarea formulată la data de 12 iunie 2012, pârâta C.N.V.M. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că reclamanta nu a probat îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actelor administrative supuse judecății și că ordonanța contestată a fost emisă de C.N.V.M. în concordanță cu dispozițiile legale speciale în vigoare și în baza prerogativelor cu care această autoritate a fost învestită prin lege.

1.3. Sentința și considerente primei instanțe

Prin Sentința nr. 589 din 7 februarie 2013, Curtea de Apel București a admis în parte acțiunile conexe formulate de SC A. SRL, SC C. SA și SC B. SA Galați, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M. și a dispus anularea Ordonanței C.N.V.M. nr. 11 din 24 ianuarie 2012. Totodată, a respins capătul de cerere din acțiunile conexate privitor la suspendarea executării Ordonanței C.N.V.M. nr. 11 din 24 ianuarie 2012, ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținută că piața E. nu este piață reglementată, în înțelesul Directivei 2004/39, întrucât nu există o decizie de autorizare a acesteia ca piață reglementată.

De asemenea, s-a apreciat că în condițiile în care piața E., pe care sunt tranzacționate acțiunile SC D. SA Târgoviște prin intermediul suportului electronic pus la dispoziție de F. SA, nu este o piață reglementată, nefiind autorizată și declarată ca atare de autoritatea națională competentă (C.N.V.M.), dispozițiile art. 203 din Legea nr. 297/2004 pe care se întemeiază Ordonanța C.N.V.M. nr. 11 din 24 ianuarie 2012 nu sunt aplicabile societății D. SA Târgoviște.

Prima instanță a considerat că potrivit hotărârii pronunțate în cauza C-248/11 a Curții de Justiție a Uniunii Europene, art. 4 alin. (1) pct. 14, acesta trebuie interpretat în sensul că o piață de instrumente financiare care nu îndeplinește cerințele financiare prevăzute de Titlul III din această directivă nu intră în noțiunea de "piață reglementată", astfel cum este definită de dispoziția menționată, chiar dacă operatorul său a fuzionat cu operatorul unei astfel de piețe reglementate.

Considerentele cu caracter decisiv ale hotărârii Curții sunt cele înscrise la pct. 43 - 45, în care se reține că pentru a fi calificată drept "piață reglementată" în sensul art. 4 alin. (1) pct. 14 din Directiva 2004/39, o piață de instrumente financiare trebuie să fie autorizată ca piață reglementată. Funcționarea acestei piețe în conformitate cu cerințele prevăzute de Titlul III din această directivă constituie o condiție esențială pentru obținerea și păstrarea acestei autorizații.

Faptul că operatorul unei piețe a fuzionat cu cel al unei piețe reglementate nu este relevant pentru a stabili dacă această primă piață este o piață reglementată în sensul art. 4 alin. (1) pct. 14 din Directiva 2004/39, iar acțiunile sunt tranzacționate pe piața E. prin intermediul suportului electronic pus la dispoziție de F. SA nu poate fi suficient pentru a califica din punct de vedere juridic această piață ca "piață reglementată", în lipsa condițiilor anterior enumerate.

Aplicând prevederile art. 125 din Legea nr. 297/2004 și ale art. 4 alin. (1) pct. 14 din Directiva 2004/39, conform interpretării Curții de Justiție, interpretare cu caracter general obligatoriu, în cauza dedusă judecății, se constată că piața E. nu este o "piață reglementată", în sensul Legii nr. 297/2004 și Directivei 2004/39/CE, în lipsa unei decizii de autorizare a acesteia ca piață reglementată, decizie emisă de C.N.V.M., autoritatea care are competența exclusivă în a decide acordarea statutului de piață reglementată unui sistem de tranzacționare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.N.V.M.

2.1. Motivele de recurs

În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond a calificat greșit piața E. ca fiind o piață nereglementată, că s-a interpretat eronat dispozitivul Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru că instanța europeană nu s-a pronunțat cu privire la calificarea pieței E. și nu s-a hotărât că această piață îndeplinește sau nu condițiile din Titlul III MIFID.

A precizat recurenta că în acord cu prevederile O.U.G. nr. 24/2002 modificată și completată, în privința pieței de capital, C.N.V.M. are competența de a adopta măsuri pentru a promova încrederea investitorilor în instrumentele financiare și pentru a-i proteja împotriva practicilor abuzive.

Reclamanta a explicat că piața E. este organizată și supravegheată de C.N.V.M. începând din anul 1996, pentru tranzacții cu valori mobiliare.

În motivele de recurs s-a precizat că potrivit legislației naționale și comunitare, piața E. este o piață reglementată care funcționează ca un sistem cu reguli, exploatat și gestionat de un operator autorizat.

2.2. Întâmpinarea formulată în cauză

Prin întâmpinare, reclamantele au solicitat respingerea recursului declarat de C.N.V.M., cu motivarea că potrivit cauzei C-248/11 a Curții de Justiție a Uniunii Europene, piața E. nu este o piață reglementată și ca urmare, nu poate emite ordonanțe și să aplice sancțiuni.

2.3. Analiza motivelor de recurs

Înalta Curte, examinând motivele de recurs, sentința primei instanțe și legislația aplicabilă, constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare.

Prin Ordonanța nr. 11/2012 a C.N.V.M., s-a dispus ca reclamantele să depună documentația aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a SC D. SA Târgoviște.

Reclamantele au considerat că piața E., prin intermediul căreia s-a efectuat tranzacția, este o piață nereglementată, aspect însușit și de instanța de fond care a anulat această ordonanță.

Motivul decisiv al adoptării soluției primei instanțe a fost dispozitivul Hotărârii pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-248/11, respectiv pct. 1 al hotărârii, potrivit căruia art. 4 alin. (1) pct. 14 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European trebuie interpretat în sensul că o piață de instrumente financiare care nu îndeplinește cerințele prevăzute în Titlul III din Directivă nu intră în noțiunea de piață reglementată, chiar dacă operatorul său a fuzionat cu operatorul unei piețe reglementate.

Însă, prima instanță nu a observat că în aceeași hotărâre, la pct. 2 din dispozitiv, s-a arătat că înscrierea unei piețe pe lista piețelor reglementate prevăzute de art. 47 din Directiva 2004/39, modificată prin Directiva 2007/44, nu constituie o condiție necesară pentru calificarea pieței respective ca piață reglementată în sensul acestei directive.

Din considerentele deciziei, care explică dispozitivul și ca urmare au aceeași forță obligatorie, rezultă că faptul de a figura pe lista piețelor reglementate nu este un element constitutiv al calificării unei piețe de instrumente financiare ca piață reglementată în sensul Directivei 2004/39 și că simplul fapt de a nu figura pe această listă nu poate fi suficient pentru a exclude că piața în cauză (E.) este o piață reglementată (pct. 54 din hotărâre).

Într-adevăr, piața E. nu este inclusă pe lista prevăzută de art. 47 din Direcția 2004/39, însă instanța de fond trebuia să verifice prin prisma prevederilor art. 4 pct. 14 din Directivă, dacă piața E. îndeplinește condițiile pentru a tranzacționa valori mobiliare, respectiv dacă funcționează ca o piață organizată, sub supravegherea autorității competente.

În speță, aceste condiții sunt îndeplinite după cum s-a arătat și în jurisprudența Înaltei Curți, respectiv Deciziile nr. 2023/2014, nr. 5331/2013 și nr. 5705/2013.

Astfel, Înalta Curte a reținut că de la înființarea pieței E., în anul 1996, prin Decizia nr. 1092 din 27 august 1996, și până în prezent, pe baza reglementărilor emise de C.N.V.M., această piață a funcționat în mod regulat ca o piață organizată și reglementată de C.N.V.M., aplicându-i-se dispozițiile Legii nr. 297/2004, de unde se degajă, neunivoc, concluzia că autoritatea de reglementare și supraveghere a pieței de capital a aplicat pentru E. reguli similare unei piețe reglementate. Cu alte cuvinte, C.N.V.M. a asigurat prin reglementările sale același nivel de protecție al acționarilor minoritari din societățile tranzacționate pe E. cu cel acordat acționarilor minoritari din societățile tranzacționate în cadrul F. SA.

Așadar, prevederile art. 203 din Legea nr. 297/2004, privind piața de capital, care constituie baza legală a ordonanței contestate în prezenta cauză, reprezintă o protecție legislativă a acționarilor minoritari în societățile comerciale tranzacționate pe F., nivel egal acordat de C.N.V.M. și celor de pe piața E., ce nu a fost niciodată disputat.

Față de cele menționate în precedent, sentința primei instanțe este greșită.

Ca urmare, se va casa sentința, cu trimitere pentru rejudecare, pentru a se analiza pe fond cererea reclamantelor, întrucât prima instanță a soluționat cauza considerând că pârâta nu avea calitatea de a emite ordonanța a cărei anulare s-a solicitat.

În concluzie, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de pârâta C.N.V.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta C.N.V.M. împotriva Sentinței civile nr. 589 din 7 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - MI