ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3551/2016

Decizia nr. 3551/2016

Deliberând, constată următoarele:

Împotriva sentinței nr. 999 din 25 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale), invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din 2010, respectiv încălcarea normelor de drept material aplicabile contractului C 312C011012900030 din 06.04.2011 încheiat între recurenta A.P.D.R.P. și intimata SC A. SRL prin care au fost acordate intimatei ajutorul financiar nerambursabil de 577.939 lei pentru realizarea proiectului având ca obiect achiziționarea de utilaje pentru activități auxiliare producției vegetale.

În dezvoltarea motivului de casare, recurenta arată că potrivit pct. 4 din Anexa IV la contract (depusă în copie la dosar fond), contractele cu valoare mai mare de 50.000 euro, fără TVA, pe care beneficiarul finanțării (intimata) urma să le încheie cu terțe părți pentru realizarea proiectului „trebuie adjudecate prin procedura de selecție de oferte cu condiția asigurării transmiterii unei invitații de participare către cel puțin 3 operatori economici și primirii de către beneficiarul privat a cel puțin 3 oferte conforme”.

Or, susține recurenta, din verificările ulterioare a rezultat că unul dintre cei 3 ofertanți participanți la adjudecarea contractului de achiziție a unei prese de baloți paralelipipedici (contract cu valoare mai mare de 50.000 euro, fără TVA), respectiv SC B. SRL, nu a confirmat participarea la procedura de achiziție.

În acest context, reținerea de către prima instanță a unei stări de fapt diferite, bazate pe adrese ulterioare emise de SC B. SRL din care rezultă participarea la procedură, reprezintă o încălcare a dispozițiilor contractuale amintite.

Înalta Curte pornește de la observația că recurenta critică modalitatea de administrare a probelor de către prima instanță, respectiv încălcarea normelor de procedură destinate să conducă la aflarea adevărului cu privire la participarea SC B. SRL la procedura de adjudecare a contractului de achiziție a presei de baloți paralelipipedici.

Astfel, în esență, recurenta A.F.I.R. se plânge că cercetarea administrativă din cuprinsul căreia rezultă că societatea în discuție nu a participat la procedură a fost înlăturată în temeiul unor adrese ulterioare emise de aceiași societate.

În principiu, starea de fapt reținută de instanța de fond nu poate constitui motiv de casare deoarece potrivit art. 488 C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate expres enumerate de lege (pct. 1-8) și nu pentru motive de netemeinicie.

Totuși, atunci când regulile de procedură destinate să garanteze aflarea adevărului sunt nesocotite de instanța fondului, casarea hotărârii poate fi cerută în condițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., deoarece nerespectarea acestora atrage sancțiunea nulității.

Într-adevăr, aflarea adevărului este un principiu fundamental al procesului civil reglementat ca atare de art. 22 alin. (2) C. proc. civ. printr-o normă de interes public, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității absolute potrivit art. 174 alin. (2) coroborat cu art. 179 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, motivul de casare invocat de recurentă va fi judecat prin raportare la dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că prima instanță a administrat proba cu înscrisuri, dintre care relevante pentru prezentul recurs sunt trei adrese emise de SC B. SRL.

Din cuprinsul primei adrese, emisă la data de 09.02.2013 la solicitarea Direcției de Control și Antifraudă din cadrul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală, rezultă că societatea nu a făcut nicio ofertă către alte societăți comerciale expres enumerate, printre care și intimata, și că „ștampilele folosite din documentele prezentate sunt clar falsuri” și că „semnătura nu corespunde cu semnătura domnului C.” (reprezentantul societății).

Din cuprinsul celei de-a doua adrese, emisă la solicitarea intimatei, rezultă contrariul, respectiv participarea societății la selecția de oferte. Pentru confirmarea participării, SC B. SRL a emis din oficiu o a treia adresă, comunicată Direcției de Control și Antifraudă din cadrul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală, prin care retractează cele arătate în prima adresă.

Toate adresele sunt emise sub semnătura aceleiași persoane, dl. C.

Pentru ca principiul aflării adevărului să nu fie golit de conținut, astfel de situații obligă instanța fondului să administreze probe suplimentare pentru a afla unde stă greșeala.

Or, Curtea de Apel București și-a bazat hotărârea pe adresele favorabile intimatei cu motivarea că „nu există justificare rezonabilă de a nu ține cont de aceste adrese, atâta timp cât ele reprezintă cea mai recentă exprimare de poziție din partea SC B. SRL, fac referire la adresa anterioară, ceea ce arată că reprezentantul societății este conștient de consecințele juridice pe care le-ar putea avea comportamentul său în ipoteza în care cele atestate nu corespund realității, conțin suficiente date de identificare a ofertei și se coroborează cu documentele existente la dosarul achiziției, iar autoritatea pârâtă nu a întreprins alte verificări și nu a indicat alte elemente de natură a pune sub semnul îndoielii conținutul lor, simpla susținere că ar fi întocmite pro causa neputând fi reținută ca atare, în absența oricăror indicii obiective în acest sens”.

Motivarea este neconvingătoare și, în tot cazul, nu suplinește administrarea probatoriului necesar pentru aflarea adevărului.

În consecință, în temeiul art. 497 rap. la art. 488 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

În rejudecare, instanța va administra:

- proba cu înscrisuri, respectiv cererea de ofertă transmisă de intimată către SC B. SRL, oferta depusă de această societate, documentația aferentă ofertei, inclusiv documentele comunicate de Direcția de Control și Antifraudă din cadrul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală către SC B. SRL pretins a fi false potrivit primei adrese, precum și înscrierile care atestă înregistrarea faptelor în contabilitate;

- proba cu martori, urmând să fie audiat pe dl. C. care va da lămuriri privind presupusele înscrisuri și semnături false la care face referire în prima adresă;

- orice alte probe a căror necesitate rezultă din dezbateri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 999 din 25 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 decembrie 2016.