ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3952/2019

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat să se dispună: anularea fișelor de verificare A și A1 privind achiziția de bunuri și servicii din data de 28.10.2015, a raportului de verificare pe eșantion AFIR (pe teren) A7, având nr. de înregistrare x/2.12.2015 și anularea în parte a raportului de verificare A7 înregistrat sub nr. x/23.12.2015, în ceea ce privește menținerea soluției de neavizare a achiziției de bunuri, cu consecința menținerii concluziei de avizare a dosarului de achiziții de bunuri, conform fișelor x/28.04.2015 emise de OJFIR Cluj; să se dispună anularea notificării cu privire la refuzul plății x/4.12.2015 și a adresei x/20.01.2016 emisă de AFIR; să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.371.789,18 RON, echivalentul a 301.560 euro, reprezentând sprijin financiar nerambursabil conform contractului de finanțare nr. x/8.03.2014 și a cererii de plată x; să se dispună obligarea pârâtei la plata despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ca urmare a neîndeplinirii obligației de acordare a finanțării nerambursabile conform contractului, după cum urmează: 17.021,51lei reprezentând comisionul contractului de garantare achitat de reclamantă către B., 58.364,66 RON, reprezentând contravaloarea ratelor de asigurare a bunurilor achiziționate conform poliței de asigurare nr. x aferentă contractului de facilitate de credit nr. x; suma de 3995,6 euro, reprezentând contravaloarea dobânzilor începând cu data scadenței 20.12.2015 și până la promovarea prezentei acțiuni, având în vedere că dobânda aferentă sumei de 301.560 euro (care reprezintă finanțarea nerambursabilă la plata căreia s-a obligat AFIR) este de 44,3963 euro/zi, precum și a dobânzilor care urmează a fi percepute de bancă, până la plata efectivă; 16.666,47 RON cu titlu de comision acordare credit, plătiți băncii C. pentru acordarea creditului care face obiectul contractului de facilitate de credit nr. x/22.07.2015; 123.958,87 RON reprezentând contravaloarea dobânzii aferente creditului.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 28/2017 din 27 ianuarie 2017, a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE. S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S.C. A. S.R.L. cu sediul social în jud. Cluj, cod unic de înregistrare fiscală x din data de 15.07.1997, având nr. de înregistrare la Registrul Comerțului x/06.10.1998, reprezentată legal prin administrator D., în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT cu sediul în București, str. x., MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE cu sediul în București. A dispus anularea parțială a: 1. fiselor de verificare A0 și A1 din data de 28.10.2015 respectiv pentru achiziția de bunuri în valoare de 469.886. EUR și pentru achiziția de servicii; 2. raportului de verificare pe eșantion AFIR (pe teren) A7 având nr. de înregistrare nr. x/2.12.2015; 3. raportului de verificarea A7 înregistrat sub nr. x/23.12.2015 în ceea ce privește soluția de neavizare a achiziției de bunuri în valoare de 469.886 euro cu consecința menținerii parțiale a concluziei de avizare a dosarului de achiziții de bunuri conform fișelor x/28.04.2015 emise de OJFIR Cluj și anume pentru achizițiile de bunuri în valoare de 469.886 euro. A menținut soluția de neavizare pentru achiziția de bunuri în valoare de 32.714 euro. A dispus anularea parțială a notificării cu privire la refuzul plății x/4.12.2015 respectiv pentru suma de 281.931,6 euro. A respins cererea de anulare a adresei nr. x/20.01.20916 emisă de AFIR. A obligat pârâta AFIR să plătească reclamantei suma de 1.282.500,06 RON echivalent al sumei de 281.931,6 euro reprezentând sprijin financiar nerambursabil conform contractului de finanțare nr. x/08.03.2014 și a cererii de plată nr. x. A fost obligată pârâta AFIR să plătească reclamantei suma de 4.156,29 euro cu titlu de despăgubiri în echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății. A respins restul pretențiilor solicitate în petitul 4 cu titlu de despăgubiri. A respinge cererea formulată în subsidiar în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE. A obligă pârâta AFIR la plata în favoarea reclamantei a sumei de 6718 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale . A respins restul pretențiilor solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 28/2017 din 27 ianuarie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale care a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu consecința respingerii în tot a cererii de chemare în judecată. În dezvoltarea motivelor de nelegalitate a susținut că hotărâre atacată cuprinde motive contradictorii și încalcă și aplică greșit normele de drept material, respectiv dispozițiile legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR și clauzele contractule. În acest sens argumentează că, potrivit Raportului de verificare pe eșantion AFIR și a dosarelor de achiziții nr. 44.942/02.12.2015, procedura de achiziții, selecție de oferte, furnizare bunuri efectuată de beneficiara intimată reclamantă pentru: Combină cu hedere 1 buc., Tractor 1 buc., Plug 1 buc, Instalație de irigat cu tambur 1 buc., și Motopompă de irigat 3 buc., nu s-a desfășurat cu respectarea prevederilor Manualului și a instrucțiunilor de achiziții pentru beneficiarii privați ai P.N.D.R. - Anexa IV la Contractul de Finanțare, din următoarele considerente: Ofertele prezentate nu sunt conforme deoarece nu pot fi compatibile, având în conținut utilaje în plus față de Anexa 2 - specificații tehnice din cererea de ofertă. Astfel, utilajele achiziționate în plus (cărucior +echipament de recoltat porumb) nu au fost prevăzute în Cererea de Finanțare, respectiv în memoriul justificativ aprobat, ceea ce înseamnă că aceste utilaje achiziționate nu pot face obiectul Contractului de Finanțare. Mai mult, contrar opiniei instanței de fond, ofertele nu pot fi comparate, utilajele ofertate de fiecare societate participantă fiind diferite ca număr și funcții, iar modalitatea de prezentare a prețului fiind de asemenea diferită. Învederează calculul valorii bunurilor ofertate conform Memoriului justificativ din care reiese că S.C. E. S.A. nu putea fi considerată câștigător al licitației. Astfel argumentează că inițial beneficiarul a transmis cerere de ofertă pentru următoarele bunuri: tractor, plug, instalație de irigat, motopompă, combină și heder. Ulterior trei ofertanți au transmis oferte neconforme prin prisma utilajelor oferite în plus, care nu au fost solicitate prin cerere de finanțare. Prin eliminarea utilajelor ofertate în plus (pe criteriul valoric oferit chiar de societățile ofertante) S.C. E. S.A. nu mai poate fi considerat câștigătorul acestei proceduri deoarece criteriul aplicat, prețul cel mai mic, nu este îndeplinit. În ce privește acest aspect arată că, deși inițial poziția instanței de fond este în consonanță cu a sa, în sensul că accesoriile ofertate în plus de cele trei firme care au participat la licitație trebuie excluse de la plată, ulterior instanța ajunge la concluzia că toate bunurile nu puteau fi achiziționate decât împreună, astfel că oferta S.C. E. S.A. are prețul cel mai scăzut per ansamblul utilajelor. În acest sens arată că sentința recurată cuprinde considerente contradictorii. Consideră că un alt aspect pe are instanța ar fi putut să îl aibă în vedere atunci când a apreciat că echipamentele auxiliare achiziționate sunt necesare proiectului este evidențiat de oferta suplimentară a celor trei societăți participante la licitație, care conduce la concluzia că ofertele au fost transmise în acest fel pentru a fi mai atractive, nicidecum pentru necesitate în zonă, în condițiile în care oferta uneia dintre firmele participante nu include căruciorul de transport, iar oferta celuilalt participant nu include header-ul pentru recoltat porumb. Prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta susține că prețurile utilajelor suplimentare constituie cheltuieli neeligibile conform clauzelor contractuale asumate de părțile contractante prin Contractul de Finanțare. Astfel, în raport de prevederile contractuale, toate cheltuielile cu achiziția trebuiau efectuate în limita sumelor eligibile și neeligibile stabilite prin contract iar o eventuală modificare se putea face doar la solicitarea expresă și justificată a beneficiarului, fără a avea însă efect retroactiv. Pe cale de consecință, soluția instanței de fond, care obligă AFIR să încadreze cheltuielile cu accesoriile suplimentare la capitolul cheltuieli neeligibile în Anexa III - Bugetul indicativ, și ulterior să se raporteze la întreaga valoare a achiziției (inclusiv la aceste cheltuieli neeligibile) este una nelegală în raport de legea părților. Susține și că, în accepțiunea contractului de finanțare intervenit între părți, beneficiarul este răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării nerambursabile și de solicitare a finanțării în concordanță cu aceste condiții, AFIR având rol de supraveghere a procesului de implementare a unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite niveluri de verificare și proceduri acreditate de Comisia Europeană. De asemenea, în conformitate cu prevederile contractului de finanțare și anexele la acesta, beneficiarul este singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului, incluzând aici și modul de desfășurarea procedurilor de achiziții, beneficiarul trebuind să asigure corectitudinea desfășurării acestora. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu consecința respingerii în tot a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. În drept, întemeiază recursul pe dispozițiile art. 483 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. O.U.G. nr. 41/2014 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit; O.U.G. nr. 13/22.02.2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, cu modificările și completările ulterioare; Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013; Ghidului solicitantului aferent Măsurii 121; Manualului operațional de achiziții pentru beneficiarii privați ai PNDR; Contractul de finanțare nr. x/O8.03.2014, încheiat între APDRP (actuala AFIR) și S.C. F.; Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Solicită judecata cauzei și în lipsă.

Apărările formulate în cauză 4.1 Intimatul pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care arată că, deoarece recursul formulat de către AFIR nu aduce atingere intereselor sale, nu consideră oportună formularea unor apărări față de aspectele învederate de către recurenta-pârâtă, însă susține demersurile procedurale întreprinse de aceasta. Solicită de asemenea judecarea cauzei și în lipsă. 4.2 Intimata reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat la rândul său prezenta întâmpinare prin care a solicitat ca prin decizia ce se va pronunța, în principal să se anuleze recursul formulat raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. iar în subsidiar să se respingă recurs formulat ca nefondat în raport cu acest motiv precum și raportat la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu consecința menținerii în integralitate a sentinței recurate, obligând recurenta la plata cheltuielilor de judecata ale subscrisei in recurs. Argumentând apărările sale intimata reclamantă precizează: 1. În ceea ce privește motivele de recurs invocate pentru a dovedi incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. pct. 6 C. proc. civ., respectiv împrejurarea ca sentința recurată ar cuprinde motive contradictorii, solicită să se constatate că argumentele aduse de recurentă în susținerea acestui motiv de casare vizează în esență netemeinicia sentinței iar nu nelegalitatea acesteia. Recurenta este în realitate nemulțumită de modalitatea în care instanța de fond a analizat probele administrate în cauză, solicitarea acesteia fiind în sensul de a se reaprecia aceste probe, pe care le-a indicat în mod detaliat și din care, în opinia sa, rezultă că ofertele prezentate nu erau comparabile. Ori, instanța de fond a concluzionat în sensul în care cele trei oferte depuse în procesul de selecție erau conforme din punct de vedere tehnic, întemeindu-și concluzia printre altele pe expertiza tehnică în cadrul căreia, la obiectivul 3 s-a pus problema lămuririi neconformității ofertelor. Concluzia expertului, însușită si de instantă, a fost în sensul în care există conformitate din punct de vedere tehnic în privința celor trei oferte (sub aspectul parametrilor tehnici și a performanțelor funcționale ale utilajelor). Prin motivul de recurs întemeiat pe contrarietatea motivelor reținute de instanța de fond recurenta dorește de fapt, să se stabilească că aceste oferte nu pot fi comparate. Ori, acesta este un aspect care vizează netemeinicia, sub aspectul modalității în care instanța de fond a interpretat concluziile raportului de expertiza administrat în cauza, sens în care solicită să se constate nulitatea recursului raportat la acest motiv. În subsidiar, în măsura în care instanța apreciază că dezvoltarea motivului de recurs se subsumează cerințelor art. 488 pct. 6 din noul C. proc. civ., solicită să se analizeze apărările invocate ca vizând fondul recursului dedus judecații. În ceea ce privește critica referitoare la interpretarea contradictorie din motivarea sentinței arată că, în opinia sa, interpretarea dată sentinței prin motivele de recurs este incorectă întrucât recurenta nu a înțeles să coreleze argumentele expuse de instanța de fond la punctul 17 cu cele de la punctele 18,19,20 și 21. Altfel spus, recurenta a analizat acest punct 17 extrăgându-l din ansamblul motivării. Astfel a arătat că la punctul 17 din considerentele sentinței instanța de fond a concluzionat într-adevăr, că obiect al finanțării era doar combina propriu-zisă cu heder, cu excluderea oricăror altor posibile componente. La punctul 18 instanța a reținut de asemenea, că din raportul de expertiză se desprinde concluzia că, ceea ce s-a ofertat în plus de către cei trei participanți la selecția de oferte este căruciorul cu heder, heder pentru porumb, heder pentru recoltat porumb 8 rânduri cu tocător și kit floarea soarelui. Însă s-a reținut de asemenea că, și în această ipoteză, în care au fost ofertate bunuri în plus în procedura de achiziție, ofertele celor trei firme participante la selecție sunt comparabile din punct de vedere al performantelor tehnice, aspect la care a achiesat și recurenta prin obiecțiunile formulate în cauză față de raportul de expertiză. Prin urmare, concluzia instanței în sensul conformității celor trei oferte analizate în cauză este întemeiată pe proba cu expertiză tehnică administrată, ale cărei concluzii nu trebuie înlăturate, cu atât mai mult cu cât ele se coroborează cu proba cu înscrisuri (respectiv ofertele întocmite și corespondenta purtată între AFIR si societățile ofertante). Referitor la motivul de nelegalitate care vizează aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) consideră că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 4.2 din anexa IV a contractului care cuprinde instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii privați ai PNDR și în care se prevede: "Serviciile/bunurile/lucrările care se compun din cheltuieli eligibile plus neeligibile și sunt inseparabile se supun procedurilor de achiziții conform prezentului manual". Pe cale de consecință, așa cum s-a statuat în fond, chiar dacă în prezenta cauza s-a reținut ca unele dintre utilajele ofertate nu intră în categoria cheltuielilor eligibile prin raportare la cererea de ofertă, pentru întregul ansamblu licitat urmează sa se analizeze care este oferta cu prețul cel mai scăzut. Pentru a concluziona în acest sens, instanța de fond a reținut concluziile expertului. Aceste concluzii au confirmat susținerile sale în sensul că nu pot fi evaluate combina și echipamentele componente ale acesteia decât prin raportarea la un pachet, întrucât din punct de vedere tehnic nu pot fi combinate diferitele echipamente ale unei combine produse de un producător cu echipamentele provenite de la un alt producător, în acest sens existând o imposibilitate tehnică de asamblare a lor, cu consecința nefuncționalității întregului ansamblu. Altfel spus, pentru a evalua care este prețul cel mai mic al combinei trebuie să o avem în vedere ca pe un utilaj complex care are în componența sa mai multe echipamente componente și că prețul mai mic se apreciază prin raportare la întregul ansamblu de echipamente care constituie acest utilaj. Acest preț mai mic a aparținut producătorului declarat câștigător al licitației, S.C. E. S.A. care a oferit un preț pe pachet de 250.000 Euro pentru întreaga combină (cu echipamentele aferente), față de prețul de 255.900 Euro ofertat de G. și de prețul de 253.500 oferit de H.. In toate ofertele prezentate hederul și căruciorul de transport sunt menționate ca și accesorii ale combinei, respectiv ca și echipamente în lipsa cărora nu se poate utiliza combina conform destinației sale. Deși, componentele combinei au preturi diferite la cei trei producători care au formulat oferte în cauză, aceste componente nu pot fi analizate distinct întrucât combina cu toate accesoriile sale trebuie achiziționată de la un singur producător. Acesta este motivul pentru care fiecare dintre cei trei ofertanți au făcut ofertă pentru combină ca utilaj generic, pe pachet. Au fost individualizate și preturile componentelor dar analiza relevantă s-a raportat la prețul pachetului adică la prețul utilajului deplin funcțional. Este relevantă mențiunea făcuta de ofertantul H. care arată în adresa x/28.04.2015 emisa către OJFIR CLUJ că echipamentul denumit cărucior de transport inclus în configurația combinei nu se regăsește în baza de date a AFIR ca echipament de sine stătător, fiind inclus practic in prețul combinei. Așadar, la nivelul AFIR, se acceptă la data realizării selecției de oferte, că echipamentul denumit cărucior de transport face parte din configurația combinei și nu se indică un preț distinct pentru acesta, însă dosarul de achiziții al intimatei nu este avizat cu justificarea că acest cărucior de transport nu a fost cuprins în cererea de ofertă, respectiv că ofertele prezentate nu sunt comparabile. Susține că expunerea preturilor pe echipamente este irelevantă. Se poate observa că toate ofertele au avut drept obiect: combina propriu-zisă, heder de păioase și prășitoare și cărucior de transport iar din corespondența purtata de OJFIR cu fiecare din ofertanți pe marginea ofertelor prezentate se poate vedea că din punct de vedere tehnic fiecare a ofertat același tip de echipamente așadar nu a existat nicio neconformitate tehnică, iar din punct de vedere financiar a fost ales producătorul care a oferit prețul cel mai mic. A fost avută de asemenea în vedere corepsondența purtată intre OJFIR CLUJ și cei trei participanți la selecția de oferte. Astfel, după depunerea celor trei oferte, OJFIR CLUJ a solicitat lămuriri cu privire la conținutul acestora iar răspunsul celor trei ofertanți a fost în sensul că oferta făcută se referă la un pachet, iar motivul pentru care s-a făcut acest tip de ofertă și au fost incluse componente suplimentare a fost dat de necesitatea realizării unui echipament funcțional raportat la zona în care urmează să fie exploatat, precum și la specificul culturilor. Oferta S.C. E. S.A. a avut prețul cel mai scăzut per ansamblul utilajelor ce au fost achiziționate iar pachetul ofertat de aceasta a corespuns obiectivelor proiectului așa cum au fost acestea detaliate în memoriul tehnic, studiul de fezabilitate, proiectul tehnic și planul de afaceri. În concluzie, în mod corect a reținut instanța de fond că a încheiat contractul de achiziție de bunuri cu respectarea prevederilor art. 4.4 din Anexa IV adică cu ofertantul câștigător, care a oferit prețul cel mai mic. Instanța de fond a dat de asemenea eficiența principiului proporționalității, definit de art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011. Raportat la acest principiu măsura neavizării tuturor dosarelor de achiziții si respingerea cererii de plată este nelegală deoarece a privit elemente ale proiectului referitor la care nu s-a invocat nicio neregulă și anume: tractorul în valoare de 150.600 euro, plugul - valoare de 28.800 euro, instalația de irigat de 37.800 euro, motopompele în valoare de 35.400 euro. Adică în total 252.600 euro (fără TVA) din care pârâta avea de suportat un procent de 60% cu titlu finanțare nerambursabila. Ori aplicând principiul proporționalității chiar în ipoteza că procedura de achiziție ar fi fost viciată s-ar fi impus ca sancțiunile să vizeze doar capitole viciate ale procedurii și nu întreaga achiziție. În consecință solicită în principal anularea recursului în ceea ce privește motivul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar in subsidiar respingerea recursului ca nefondat raportat la acest motiv. În privința motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. solicită respingerea acestuia ca nefondat, menținerea sentinței recurate în întregime si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs. În drept, a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 și 483 C. proc. civ.. În cauză nu s-a formulat răspuns la întâmpinare.

Soluția instanței de recurs 5.1 Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, așa cum a fost acesta invocată prin întâmpinarea formulată în cauză, se reține că este neîntemeiată pentru considerentele ce se vor prezenta în continuare. În primul rând se are în vedere că intimata reclamantă nu invocă nulitatea cererii de recurs formulată în cauză, în totalitate, ca act de procedură întocmit cu nerespectarea cerințelor legale (art. 174 alin. (1) C. proc. civ.) ci susține și argumentează doar o nulitate parțială a acestui act de procedură în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv motivarea adusă în susținerea acestui motiv de casare. O astfel de nulitate nu poate fi reținută deoarece excede reglementării căii de atac a recursului. Astfel, așa cum arată dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor". Pe de altă parte, din dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. ce reglementează motivele de casare, rezultă că nu toate motivele de nelegalitate sunt apte a conduce la reformarea în recurs a hotărârii instanței de fond, ci numai acele motive de nelegalitate reglementate expres și limitativ de dispoziția legală anterior precizată ca motive de casare. Ca urmare se reține că, prin reglementarea actuală a C. proc. civ. legiuitorul face o diferențiere între noțiunile "motive de nelegalitate" și "motive de casare" utilizate în cuprinsul dispozițiilor legale ce reglementează recursul. Diferențierea este una de natura gen proxim - categorie specifică în care genul proxim îl constituie noțiunea de "motive de nelegalitate" iar categoria specifică, ce se subsumează acestuia, este reprezentată de noțiunea "motive de casare". Analizând din acest punct de vedere dispozițiile legale anterior indicate se reține că legiuitorul impune recurentului, sub sancțiunea nulității cererii de recurs, obligația de a indica "motive de nelegalitate" iar nu "motive de casare", încadrarea motivelor de nelegalitate invocate în motivele de casare reglementate expres și limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. urmând a fi apreciată de instanța de recurs în raport de motivele invocate, așa cum dispune expres art. 489 alin. (2) C. proc. civ. care, interpretat per a contrario, arată că sancțiunea nulității recursului nu intervine în situația în care recurentul a prezentat motive de recurs, decât în ipoteza în care acestea nu sunt susceptibile a fi încadrate în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Altfel spus, chiar în condițiile în care recurentul nu ar face nicio referire expresă la motivele de casare reglementate expres și limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., recursul nu poate fi anulat pentru acest aspect ca nefiind motivat, în condițiile în care motivele prezentate în cererea de recurs sunt susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare reglementate de lege. Pe de altă parte, din dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. civilă cu referire la dispozițiile alin. (1) lit. d) ale aceleiași dispoziții legale coroborate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că nulitatea recursului pentru nemotivare nu poate interveni decât în ipoteza în care motivele invocate prin cererea de recurs nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.. Ca urmare, nulitatea analizată nu are în vedere decât ipoteza în care niciunul dintre motivele invocate de recurent nu este susceptibil de a fi analizat prin prisma motivelor de casare prevăzute de lege. În consecință, nu se poate vorbi de o nulitate parțială a cererii de recurs, determinată de o eventuală neîncadrare a motivelor prezentate prin cererea de recurs în motivul de casare indicat de recurent. Pe de altă parte, analizând aspectele privind încadrarea motivelor prezentate de recurent prin cererea de recurs în motivele de casare reglementate de lege se reține că prin recurs se aduc de către recurent argumente în ceea ce privește caracterul contradictoriu al considerentelor sentinței recurate precum argumente cu privire la modul de interpretare și aplicare în speța dedusă judecății a normelor de drept substanțial incidente astfel că recursul formulat în cauză se impune a fi analizat prin prisma motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. civilă. 5.2 Analizând însă recursul formulat în cauză potrivit motivelor invocate și a apărărilor formulate referitor la acestea se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente. Astfel în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. civilă nu se poate reține incidența sa în cauză prin prisma argumentelor aduse de recurenta pârâtă. În acest sens se constată că raționamentul instanței prezentat prin considerentele sentinței recurate este clar și conduce la soluția adoptată, ce se reflectă în dispozitivul acesteia. Astfel prin considerentul prezentat la paragraful 17 instanța de fond arată argumentele pentru care a reținut că headerul de recoltat porumb și căruciorul de transport, echipamente ale combinei agricole achiziționate de reclamantă, nu pot face obiectul finanțării analizate în cauză, reprezentând cheltuieli ce urmau a fi suportate de aceasta (paragraful 18). Pe de altă parte, din analiza probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut că deși reclamanta a achiziționat echipamentele suplimentare anterior indicate, ofertele celor trei firme participante la procedura în baza căreia s-a făcut achiziția erau conforme din punct de vedere al performanțelor și parametrilor tehnici și puteau fi comparate, astfel că acest motiv nu justifica neavizarea întregii achiziții. Instanța de fond a avut în vedere pentru a ajunge la această concluzie și faptul că proiectul analizat privea achiziția mai multor utilaje agricole. Valoarea proiectului era mai mare decât valoarea eligibilă, incluzând și cheltuieli neeligibile suportate de reclamantă. Astfel a considerat în mod just că toate cheltuielile necesare pentru a asigura funcționalitatea utilajelor achiziționate sunt cheltuieli aferente proiectului, însă numai cheltuielile incluse în contractul de finanțare sunt eligibile, celelalte cheltuieli fiind neeligibile și cad în sarcina reclamantei, fără însă a putea conduce la concluzia neeligibilității tuturor cheltuielilor aferente proiectului. S-a reținut și faptul că procedura de achiziție derulată de reclamantă a avut în vedere prețul cel mai mic ofertat pe întregul pachet de utilaje achiziționate și, analizându-se și din acest punct de vedere probele administrate în cauză, s-a concluzionat că oferta cu prețul cel mai mic per pachet aparține ofertantului S.C. E. S.A., neavând relevanță dacă o anumită cheltuială este sau nu eligibilă. S-au reținut ca relevante în acest sens dispozițiile art. 4.4 din anexa IV a contractului de finanțare. În sensul raționamentului mai sus expus a fost menținută soluția de neavizare pentru achiziția de bunuri în valoare de 32.714 euro, reprezentând accesoriile achiziționate suplimentar de reclamantă și cu privire la care s-a reținut că nu constituie cheltuială eligibilă. Ca urmare, așa cum se observă din cele anterior expuse, raționamentul primei instanțe care a fundamentat sentința recurată nu este contradictoriu și explică în mod clar și logic soluția adoptată, ceea ce conduce la concluzia neincidenței motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. civilă în speța dedusă judecății. În ceea ce privește incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. civilă Înalta Curte are în primul rând în vedere că recurenta deși invocă acest motiv de casare prin argumentarea adusă în susținerea acestuia pune în principal în discuție modalitatea de interpretare a clauzelor contractului de finanțare încheiat între părți și executarea obligațiilor izvorâte din acesta. Ori aceste motive nu pot fi calificate prin prisma motivelor de casare reglementate actual expres și limitativ de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. În acest sens se reține că și în vechiul C. proc. civ. interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății era reglementată prin art. 304 pct. 8 ca motiv distinct de casare față de motivul de casare ca viza încălcarea sau aplicarea greșită a legii, art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ. De aici rezultă faptul că legiuitorul român nu a asimilat nici sub vechea reglementare procesuală ipoteza interpretării greșite a actului juridic dedus judecății ipotezei ce vizează încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept substanțial aplicabile în speță. În Noul C. proc. civ. calea extraordinară de atac a recursului a primit o reglementare mult mai riguroasă, care a restrâns motivele pentru care se poate solicita casarea unei hotărâri pronunțate de instanța de fond comparativ cu vechea lege de procedură, reglementarea actuală nemaiprevăzând ca motiv de recurs ipoteza în care hotărârea instanței de fond ar fi rezultatul unei interpretării greșite a actului juridic dedus judecății. Ori, în circumstanțele anterior prezentate, nu există nicio rațiune pentru a se concluziona că aspectele privind interpretarea actului juridic dedus judecății, respectiv a efectelor pe care acesta le produce în raport cu părțile sale, ar putea fi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce reglementează similar fostului art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ca motiv de recurs ipoteza încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept substanțial, o astfel de interpretare fiind, pentru argumentele anterior prezentate, contrară scopului actualei reglementări procesuale. Pornind de la aceste premise în analiza motivelor aduse de recurenta pârâtă se reține că instanța de fond, interpretând sistematic clauzele contractului de finanțare a acordat prevalență clauzelor din anexa IV a contractului de finanțare - "Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii privați ai PNDR" care la pct. 4.4 potrivit căreia: "Ofertele primite vor fi considerate conforme dacă sunt compatibile din punct de vedere al performanțelor și parametrilor tehnici din caietele de sarcini, proiectul tehnic și cererea de oferte, al obiectului acestora și se încadrează în valoarea supusă licitației (eligibilă și neeligibilă)". Instanța de fond verificând îndeplinirea acestor condiții în speța dedusă judecății în raport de probatoriul administrat a reținut că ele sunt realizate. În consecință nu poate fi reținută ca relevantă argumentarea adusă de recurentă, bazată pe dispozițiile generale ale contractului de finanțare, dispozițiile anexei I și anexei III la contract, potrivit căreia se susține că instanța de fond reținând ca și cheltuială neeligibilă valoarea accesoriilor combinei agricole achiziționate suplimentar ar fi adus modificări contractului de finanțare, mai specific anexei III la acesta, prin care era prevăzută ca singură cheltuială neeligibilă valoarea TVA aferentă achiziției. Aceasta în condițiile în care cerințele de conformitate ale ofertelor primite în cadrul procedurii de achiziție vizau obiectul achiziției, parametrii și performanțele tehnice ale utilajelor achiziționate și valoarea generală, precizându-se expres în pct. 4.4 din anexa IV a contractului de finanțare că aceasta reprezintă atât valoarea eligibilă cât și cea neeligibilă. De asemenea nu va fi reținut ca fondat nici argumentul adus de recurentă care se bazează pe excluderea prin calcul matematic din cadrul ofertelor prezentate a valorilor accesoriilor ofertate suplimentar de fiecare dintre ofertanți pentru combina agricolă, deoarece așa cum a arătat și prim instanță, combina agricolă achiziționată de reclamantă avea în cadrul fiecărei oferte mai multe accesorii care, împreună cu aceasta, constituiau un pachet unitar funcțional iar prețul cel mai scăzut se impunea a fi analizat per ansamblul utilajelor ce se achiziționau.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 453 C. proc. civ. recurenta pârâtă urmează a fi obligată la cheltuieli de judecată în recurs către intimata reclamantă reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de deplasare și cazare pentru reprezentare.