ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1996/2016

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. 65/64/2014, reclamanta Întreprinderea Individuală B., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în continuare: “APDRP”), a solicitat următoarele: - anularea Deciziei nr. 42.091 din 17 decembrie 2013 emisă de pârâta APDRP, prin care a fost respinsă contestația administrativă; - anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la APDRP sub nr. 34924 din data de 29 octombrie 2013, privind proiectul "Achiziție utilaje pentru pregătirea terenului la B. Întreprinderea Individuală" ce face obiectul Contractului de finanțare din 12 mai 2011, beneficiar Întreprinderea Individuală B., a tuturor actelor care au stat la baza acestuia, precum și a actelor subsecvente, cu consecința stingerii creanței în cuantum de 679.140 RON și a penalităților de întârziere.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 98 din 16 iunie 2014, a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Întreprinderea Individuală B. care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării litigiului în fond, admiterea acțiunii. În primul motiv de recurs, încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta susține faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare, că au fost eludate principiile disponibilității și contradictorialității, în condițiile în care instanța de fond și-a fundamentat raționamentul juridic pe prevederile art. 3 alin. (3) din Anexa la Recomandarea Comisiei Europene nr. 361/2003 privind definirea micro-întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii și pe dezlegarea dată de CJUE în cauza C-110/13, fără ca acestea să fie puse, în prealabil, în discuția părților. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material care reglementează noțiunea de “întreprindere legată”, respectiv art. 44 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, art. 3 alin. (3) din Anexa la Recomandarea Comisiei Europene nr. 361/2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii și pe dezlegarea dată de CJUE în cauza C-110/13. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. - Între recurentă și SC A. SRL nu există niciuna dintre relațiile prevăzute de art. 3 alin. (3) din Anexa la Recomandarea Comisiei Europene nr. 361/2003 și de art. 44 din Legea nr. 346/2004. Astfel, singura legătură care există între recurentă și SC “A.” SRL este aceea că persoana fizică B. este asociat unic și administrator în cadrul societății anterior arătate, precum și titular al întreprinderii individuale cu același nume, fără, însă, ca între aceste întreprinderi să existe relații economice, juridice sau financiare. În prezenta cauză nu sunt întrunite condițiile menționate în Hotărârea pronunțată de CJUE în cauza C-110/13 pentru a se putea vorbi despre “întreprinderi legate”, în sensul celui de al patrulea paragraf al art. 3 alin. (3) din Anexa la Recomandarea Comisiei Europene nr. 361/2003 privind definirea micro-întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii. - Sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a Regulamentului CE nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordate prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, a Recomandării CE 361/2003 și Ordinului MADR nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis - Sprijinirea activităților economice în vederea diversificării economiei rurale și a creșterii calității vieții în spațiul rural. - Eventuala calificare a unui solicitant ca fi legat de o altă întreprindere prezintă relevanță doar pentru stabilirea corectă a statutului acestuia de microîntreprindere, în calitate de beneficiar al Măsurii 312, și nu pentru regula ajutorului “de minimis”, care este un criteriu de eligibilitate. - Chiar dacă, la momentul depunerii cererii de finanțare, datele recurentei privind cifra de afaceri și numărul de salariați ar fi fost cumulate cu cele ale SC A. SRL, ca întreprindere “legată”, tot s-ar fi încadrat în categoria microîntreprinderilor care sunt beneficiare ale Măsurii 312. - Hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material care reglementează ajutorul “de minimis”, respectiv a Regulamentului CE nr. 1998/2006 privind aplicarea art. 87 și art. 88 din Tratat ajutoarelor de minimis și a Ordinului nr. 567/2007. Regula “de minimis” presupune ca ajutorul să nu fie acordat aceleași întreprinderi, iar, în speța de față, sunt în discuție întreprinderi diferite, cu regim juridic diferit. - Sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului și a Hotărârii CJUE din data de 12 septembrie 2013 pronunțată în cauza C-434/12. - Prima instanță nu a analizat cele două elemente, obiectiv și subiectiv, care trebuiau întrunite, în mod cumulativ, pentru a se putea concluziona că au fost create condiții artificiale cu ocazia accesării fondurilor europene. - În prezenta cauză nu există elementul obiectiv, constând în crearea de condiții artificiale pentru obținerea plăților, întrucât cele trei proiecte analizate sunt autonome și fiecare în parte respectă obiectivele schemei de ajutor din cadrul FEADR. - Instanța de fond nu a dat relevanță Hotărârii pronunțate de CJUE în cauza C-434/12 și a ignorat faptul că, inclusiv în situația în care ar fi reținut existența unei divizări artificiale a investiției, aceasta nu reprezintă, în sine, un motiv de respingere a finanțării sau, după caz, de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil, decât în măsura în care ar fi avut drept consecință faptul că obiectivele prevăzute de art. 52 lit. a) pct. (ii) din Regulamentului CE nr. 1698/2005 nu pot fi atinse. - În speța dedusă judecății, nu există elementul subiectiv, întrucât niciunul dintre cei trei beneficiari ai Măsurii 312 nu a urmărit obținerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei aflate discuție, respectiv nu a urmărit încălcarea regulii de ajutor de minimis. - Instanța de fond nu a analizat apărările recurentei referitoare la faptul că măsura rezilierii contractului de finanțare a întrunit elementele exercitării abuzive a dreptului de apreciere, fiind, în esență, manifestarea în concret a excesului de putere publică a APDRP, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Apărările formulate în cauză Intimata a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 iunie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Prin încheierea de ședință din data de 25 noiembrie 2015, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 03 iunie 2016.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în concluziile scrise depuse de intimată, a situației factuale existente în speță și a cadrului normativ aplicabil, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat. Intimata-reclamantă a supus controlului instanței specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 42.091 din 17 decembrie 2013 emisă de APDRP și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la APDRP sub nr. 34924 din data de 29 octombrie 2013, privind proiectul "Achiziție utilaje pentru pregătirea terenului la B. Întreprindere Individuală", ce face obiectul Contractului de finanțare din 12 mai 2011, beneficiar Întreprinderea Individuală B., a tuturor actelor care au stat la baza acestuia, precum și a actelor subsecvente, cu consecința stingerii creanței în cuantum de 679.140 RON și a penalităților de întârziere. Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe de respingere a acțiunii ca nefondată este legală, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză. Răspunzând punctual la criticile subsumate celor două motive de casare, instanța de control judiciar reține următoarele: 6.1. Referitor la motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Recurenta apreciază că prima instanță nu i-a respectat dreptul la apărare, deoarece în cadrul motivării sentinței atacate a făcut trimitere la prevederile art. 3 alin. (3) din Anexa la Recomandarea Comisiei Europene nr. 361/2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii, precum și la dezlegarea dată de CJUE în cauza C-110/13, fără a le pune, în prealabil, în discuția părților. Înalta Curte apreciază că motivul de recurs analizat este nefondat, întrucât autorul său ignoră aplicabilitatea directă a dreptului comunitar care se referă la atributul unui act comunitar de a deveni parte din sistemul de drept al unui stat și de a produce efecte juridice fără a avea nevoie de transpunerea conținutului său într-un act normativ intern. Judecătorul național are obligația să aplice și să asigure respectarea dreptului comunitar în cadrul contenciosului cu care este sesizat. De asemenea, trebuie avut în vedere și principiul priorității dreptului comunitar asupra ordinii juridice interne, principiu consacrat constituțional în art. 148 alin. (2) din Legea fundamentală a țării. În contextul incidenței celor două principii anterior enunțate, recurenta trebuia să cunoască și să respecte atât reglementarea comunitară pe care a adus-o în discuție cât și dezlegarea dată de CJUE în cauza C-110/13, deoarece mecanismul întrebării prejudiciale urmărește realizarea unei interpretări uniforme a dreptului comunitar și evitarea aprecierilor divergente din partea jurisdicțiilor naționale. Ca atare, motivul de casare analizat nu este fondat. 6.2. Referitor la motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 34924 din 29 octombrie 2013 s-a dispus încetarea contractului de finanțare mai sus arătat, precum și recuperarea întregului ajutor financiar nerambursabil acordat beneficiarului B. Întreprinderea Individuală, avându-se în vedere următoarele aspecte: - în localitatea Viștea de Sus, județul Brașov se află sediul social al recurentei, dar și sediul social al unei alte beneficiare de fonduri europene nerambursabile, și anume B. Întreprindere Individuală, titulara Contractului de finanțare din 8 aprilie 2011; - D. este rudă de gradul I (fiu) cu C. și rudă de gradul II (frate) cu B. și are calitatea de director de societate la recurentă, la E. Întreprindere Individuală și la SC “A.” SRL, la această ultimă societate având și calitatea de reprezentant legal al ei; - B. este asociat unic și administrator al SC “A.” SRL care este titularul Contractului de finanțare din 16 martie 2009; - SC “A.” SRL a beneficiat de plăți prin programul FEADR, în sumă de 760.628,05 RON prin schema de ajutor de minimis „Sprijinirea activităților economice în vederea diversificării economiei rurale și a creșterii activității vieții în spațiul rural” derulară în cadrul acestui program; - raportat la prevederile regulii ajutorului de minimis, respectarea plafonului maxim de 200.000 euro nerambursabili se urmărește pe o perioadă de 3 ani de la depunerea cererii de finanțare; în condițiile în care SC “A.” SRL a depus cererea de finanțare pe Măsura 312 în data de 30 octombrie 2008, până în data de 30 octombrie 2011 nu mai avea posibilitatea de a depune cerere de finanțare pe această schemă; - B. s-a autorizat și ca întreprindere individuală la data de 1 iulie 2010 cu același cod CAEN 4312 - Lucrări de pregătirea terenului ca și SC “A.” SRL și a depus o nouă cerere de finanțare pe Măsura 312 în data de 12 iulie 2010; - prin cererea de finanțare s-a avut în vedere achiziționarea unui autogreder; - prin contractul de comodat autentificat sub nr. 1600/6 iulie 2010, B. a dobândit, cu destinația spațiu pentru parcare utilaje, folosința unei părți în suprafață de 123 mp din suprafața totală de 1497 mp din imobilul teren înscris în CF nr. 100491 Viștea, nr. top 190/1, situat administrativ în localitatea Viștea de Sus la nr. 241; acest teren aparține părinților lui B. și C. -, iar C. a accesat, la rândul ei, fonduri pe Măsura 312 prin Contractul de finanțare din 8 aprilie 2011; - există și un alt contract de comodat, autentificat sub nr. 1559 din 6 iulie 2010, prin care C. Întreprindere Individuală, în calitate de comodatar, a dobândit, cu destinația spațiu pentru parcare utilaje, folosința unei părți în suprafață de 51 mp din suprafața totală de 1497 mp din imobilul teren înscris în CF nr. 100491 Viștea, nr. top 190/1, situat administrativ în localitatea Viștea de Sus, terenul aparținând acelorași persoane. - contractele de comodat anterior nominalizate au fost autentificate la aceeași dată de către același notar public, iar amplasamentul proiectelor, respectiv suprafața de teren pe care vor fi garate utilajele beneficiarilor, face parte din aceeași parcelă de teren. - pe această parcelă se află și spațiul de garare pentru utilajele aparținând SC “A.” SRL, precum și sediul social al acestei societăți, care este proprietarul a 1/10 din imobilul situat la nr. 241 din localitatea Viștea de Sus, iar dreptul de proprietate a fost dobândit prin Contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 3610 din 30 octombrie 2008 încheiat cu părinții săi; responsabilul legal al proiectului depus de această societate este D. care deține funcția de director și la Întreprinderile Individuale B. și C.; - toate cele trei proiecte menționate au același obiect de activitate, respectiv cod CAEN 4312 - lucrări de pregătire a terenului. - pentru cele două întreprinderi individuale, certificatele constatatoare au fost emise în aceeași zi de O.R.C. Brașov, cererile de finanțare au numere consecutive și au fost depuse în aceeași zi, adresele de la D.S.V.S.A. și D.S.P. au fost eliberate la aceeași dată, amândouă dețin același punct de lucru în aceeași locație; - reprezentanții legali ai celor trei proiecte analizate - C., B. și D. - aveau domiciliul la aceeași adresă. Prin Decizia nr. 42.091 din 17 decembrie 2013, APDRP a respins contestația formulată de intimată, pentru aceleași argumente avute în vedere la emiterea procesului-verbal analizat, respectiv că scopul depunerii proiectelor a fost acela de a se achiziționa utilaje cu o valoare totală ce depășește 200.000 euro - valoarea maximă admisă în cadrul unui proiect -, și de a completa gama de utilaje pe care le avea în dotare SC A. SRL Art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 prevede că: „Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.” Prin Hotărârea din 12 septembrie 2013 pronunțată în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond “Zemedelie” Razplashtatelna agentsia, CJUE a statuat că: "1) Articolul 4 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane. 2) Articolul 4 alineatul (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare.” Înalta Curte apreciază că este vădit nefondată critica recurentei potrivit căreia sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului și a Hotărârii CJUE din data de 12 septembrie 2013 pronunțată în cauza C-434/12 În mod indubitabil, în speța de față sunt întrunite cele două elemente la care face referire instanța europeană în hotărârea mai sus arătată. Cu referire la elementul obiectiv, instanța de control judiciar reține că, în temeiul pct. 2 din Anexa la Ordinul nr. 567/2008, Schema de ajutor de minimis urmărește realizarea unui obiectiv general - care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale (conform fișei tehnice a Măsurii 312) -, a unor obiective specifice, respectiv crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural; creșterea valorii adăugate în activități non-agricole; crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către microîntreprinderi, precum și a unor obiective operaționale, respectiv crearea de microîntreprinderi, precum și dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol, în spațiul rural; reducerea gradului de dependență față de agricultură. Art. 52 din Regulamentul nr. 1698/2005 - în baza căruia a fost solicitat ajutorul financiar nerambursabil pentru proiectul recurentei, dar și pentru celelalte două proiecte de investiții - are ca obiectiv susținerea măsurilor de diversificare a economiei rurale și cuprinde ajutoarele pentru înființarea și dezvoltarea microîntreprinderilor, în scopul promovării spiritului antreprenorial și consolidării mediului economic. Înalta Curte consideră că obiectivul general al Măsurii 312 nu a fost îndeplinit, în condițiile în care cele trei entități juridice anterior nominalizate au creat simultan același loc de muncă pentru aceeași persoană - domnul D. - care are calitatea de director. În anul 2009, SC A. SRL a avut un angajat; Întreprinderea Individuală B. și Întreprinderea Individuală E. s-au autorizat la 1 iulie 2010 și aveau doar un angajat, respectiv pe D. În anul 2010, SC A. SRL avea doar doi salariați, în condițiile în care fiecare dintre cele trei entități juridice s-au angajat prin memoriile justificative atașate la cererile de finanțare să creeze fiecare trei locuri noi de muncă în sectorul non-agricol pentru populația din mediul rural. Totodată, nici obiectivul specific al Măsurii 312, respectiv acela de a crea și a diversifica serviciile pentru populația rurală prestate de către microîntreprinderi, nu a fost atins, deoarece din analiza contractelor de prestări servicii ale celor trei beneficiari rezultă că aceștia își prestează servicii reciproc sau către societăți comerciale în care au calitatea de asociați. În concret, din cele 20 de contracte de prestări servicii depuse la dosar, 7 au fost încheiate între firme deținute de membrii familiei … În legătură cu obiectivul operațional, instanța de control judiciar reține că, într-adevăr, cei trei beneficiari au fost organizați ca microîntreprinderi care desfășoară activități în sectorul non-agricol, în spațiul rural, însă, este de observat faptul că, așa cum s-a precizat în procesul-verbal contestat, aceștia au un obiect de activitate similar, mai precis, “lucrări de pregătire a terenului” - cod CAEN 4312; pentru derularea acestor lucrări, cu finanțarea primită, beneficiarii aflați în discuție au achiziționat utilaje complementare, respectiv: SC A. SRL - 2 buldo-excavatoare și o basculantă, Întreprinderea Individuală B. - un autogreder (folosit la nivelarea terenului). În altă ordine de idei, existența elementului subiectiv presupune intenția beneficiarului de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condițiile necesare pentru dobândirea acestuia. Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia judecătorul fondului în sensul că probatoriul administrat în cauză confirmă faptul că a existat o coordonare deliberată între membrii familiei … cu scopul de a obține fonduri nerambursabile peste pragul de 200.000 euro admis de lege. Pe aspectul analizat, prezintă relevanță cele statuate de CJUE în Hotărârea din 12 septembrie 2013: “Astfel, fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanța menționată pentru a stabili caracterul artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică și/sau personală dintre persoanele implicate în operațiunea de investiții respectivă. Existența acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coluziuni care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiți investitori candidați la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridică și/sau personală între aceste proiecte” (paragrafele 40,41 din hotărâre). De asemenea, prin Nota directoare pentru auditori nr. 22 din data de 10 octombrie 2013 emisă de Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală s-a arătat că, pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal și real al cererii de finanțare; adică, elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare FEADR sunt legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice și prezintă legături geografice, economice, funcționale, legale sau legături de ordin personal. Înalta Curte reține că, în speța de față, se regăsesc indicatorii nominalizați în Nota directoare, după cum urmează: - indicatorii externi, fizici - cei trei beneficiari aflați în discuție, independenți din punct de vedere legal, au același sediu social și beneficiază de aceleași utilități, au același loc de garare a utilajelor pentru achiziționarea cărora au fost accesate fondurile europene, respectiv în localitatea Viștea de Sus, com. Viștea nr. 241, jud. Brașov; - indicatorii structurali, juridici: -B. este asociat unic și administrator al SC “A.” SRL, societate care a beneficiat de ajutor financiar conform Contractului de finanțare din 16 martie 2009; - B. este și titularul Întreprinderii Individuale recurente care este beneficiara Contractului de finanțare din 12 mai 2011; - SC “A.” SRL, prin B., a depus cererea de finanțare pe Măsura 312 în data de 30 octombrie 2008, perioada de interdicție fiind între 30 octombrie 2008 - 30 octombrie 2011, iar Întreprinderea Individuală B., prin aceeași persoană fizică, a depus cererea de finanțare pe Măsura 312 în data de 12 iulie 2010; - toate cele 3 entități beneficiare ale sprijinului acordat prin Măsura 312 au același director și același obiect de activitate, respectiv “lucrări de pregătire a terenului”; - între reprezentanții celor trei entități juridice analizate există relații de rudenie, iar la data depunerii cererilor de finanțare aveau același domiciliu, respectiv în județul Sibiu; - utilajele achiziționate în cadrul celor trei proiecte sunt destinate să realizeze categorii diferite de lucrări, care să acopere o gamă cât mai completă din necesitățile de lucrări existente în zonă; integrarea acestor utilaje în vederea abordării unei plaje foarte largi de lucrări se face prin intermediul domnului D. care deține funcția de director executiv la toate cele trei entități juridice, luând decizii pentru toate acestea. Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, consideră că toate aspectele mai sus prezentate confirmă existența elementului subiectiv. Semnificative pe chestiunea aflată în discuție sunt și precizările făcute în Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312: “acționarii majoritari ai unei societăți comerciale nu pot avea mai multe proiecte în derulare, în același timp și pentru aceleași tipuri de investiții, în cadrul Măsurii 312.” În legătură cu noțiunea de acționar majoritar, în Ghidul solicitantului se arată că acesta este "o persoană fizică/persoană juridică care este acționar/asociat majoritar în sensul majorității absolute (reprezintă mai mult de jumătate plus unu din totalul acțiunilor/părților sociale) din punct de vedere al acțiunilor/părților sociale în două sau mai multe societăți nu poate solicita fonduri FEADR, în același timp și în cadrul aceleiași măsuri, decât în cadrul unei singure societăți". Potrivit art. 1 din Anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii, este considerată “întreprindere orice entitate, indiferent de forma juridică, care desfășoară o activitate economică, inclusiv entitățile care desfășoară o activitate artizanală și alte activități cu titlu individual sau familial, societățile de persoane sau asociațiile care desfășoară în mod obișnuit o activitate economică". Prin Hotărârea CJUE din 27 februarie 2014 pronunțată în cauza C-110/13 HaTeFo GmbH împotriva Finanzamt Haldensleben, s-au precizat următoarele aspecte: "Art. 3 alin. (3) al patrulea paragraf din Anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate „afiliate”, în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza raporturilor atât juridice, cât și economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal una dintre relațiile avute în vedere la art. 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă. Se consideră că acționează în mod concertat în sensul art. 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic. Îndeplinirea acestei condiții depinde de împrejurările cauzei și nu este în mod necesar subordonată existenței unor relații contractuale între aceste persoane și nici chiar constatării intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări". În cauza de față, având în vedere calitățile deținute de B., respectiv de PFA și de acționar unic al SC “A.” SRL, se constată că aceste întreprinderi au acționat concertat, ca o entitate economică unică. Cu alte cuvinte, nu s-au realizat entități juridice de sine stătătoare, apte să îndeplinească obiectivul general al Măsurii 312 - acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida în această modalitate structura economică în zona rurală -, ci entități menite de a obține în mod artificial o intensitate mai mare a sprijinului financiar nerambursabil, după cum în mod corect a susținut autoritatea recurentă. În consecință, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în baza art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.