ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 686/2016

Decizia nr. 686/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., constatarea calității acestuia de colaborator al Securității

.

Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, p

rin sentința nr. 1736 din 2 iunie 2014,

a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul A., invocând

prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în ceea ce privește proba cu martori solicitată de intimat, că prima instanță trebuia să țină cont de specificul cauzei și să aplice dispozițiile art. 315 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., nerespectarea acestor prevederi atrăgând incidența art. 488 pct. 5 din același cod.

În opinia sa, este evident conflictul de interese (dușmănia) existent între martori și A. , iar intimatul și martorii audiați au avut și au în continuare interese comune, fiind de notorietate că subofițerii de miliție cu atribuții pe linie de Securitate aveau obligația protejării persoanelor pe care le recrutaseră, obligație ce se păstra și după trecerea în rezervă.

Totodată, a arătat că în cauză este incident și motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea primei instanțe fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În legătură cu prima condiție, respectiv ca informațiile furnizate Securității să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, recurentul a susținut că în mod eronat prima instanță a reținut că aprecierile semnalate de către intimatul-pârât nu pot atrage niciun fel de consecințe, cuprinsul notelor informative din 26 noiembrie 1983, 03 iulie 1984 și din 14 mai 1984 arătând contrariul.

În plus, nemulțumirile referitoare la nivelul de trai și la conducerea comunistă sunt conduite a căror denunțare nu numai că nu-și au rostul, dar sunt de neconceput într-o ordine democratică.

Recurentul a apreciat, de asemenea, că și în privința celei de-a doua condiții, referitoare la vizarea îngrădirii unor drepturi și libertăți fundamentale, în mod greșit prima instanță a considerat, față de împrejurarea că din cuprinsul notelor sursei ,,x,, nu rezultă că respectivele comentarii ar fi adus vreo critică/nemulțumire partidului de guvernământ, că informațiile furnizate nu sunt contrare regimului și nici nu vizează îngrădirea de drepturi sau libertăți.

Or, în cauză această condiție nu numai că este atinsă dar este și depășită, câtă vreme informații legate strict de opiniile și viața privată a unor persoane erau divulgate Securității. Încălcarea dreptului la viață privată nu este numai potențială, ci este efectivă datorită efectelor produse ca urmare a furnizării respectivelor informații.

În fine, a mai arătat că legiuitorul nu cere existența unei pluralități de informări adresate Securității, fiind suficient și un singur astfel de caz pentru reținerea calității de colaborator al Securității.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate, arătând, în esență, că situația descrisă de recurent nu corespunde realității, întrucât nu a dat informații despre vreo persoană și nici nu a avut de suferit cineva din cauza sa.

A susținut astfel că notele informative în discuție i-au fost dictate de șefii postului de miliție, neavând vreodată propriile sale declarații, aspecte recunoscute de către aceștia în declarațiile date în cadrul probei cu martori încuviințate în primă instanță.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 2 octombrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 12 noiembrie 2015.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimați și în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe intimatul-pârât.

Din cuprinsul Notei de constatare din 06 iunie 2013 și din înscrisurile atașate acțiunii, rezultă că intimatul-pârât a fost recrutat inițial la data de 25 august 1979 ca informator pe linie de miliție, sub numele conspirativ x.

În 1981 este reînregistrat ca informator pe linie de Securitate, având ca sarcină de a urmări și semnala elementele aflate în baza de lucru a securității. La data recrutării inițiale a consimțit colaborarea prin semnarea unui angajament olograf în care își preia numele conspirativ. Dosarul de rețea al cărui titular este pârâtul nu are document de închidere, însă pe coperta dosarului se menționează că data încetării legăturii cu informatorul <x> este 22 iulie 1991. Cu toate acestea, cel mai recent document din cuprinsul dosarului este datat 28 decembrie 1987.

Analizând probele administrate, Curtea de apel a ajuns în mod corect la concluzia că informațiile prezentate de intimatul-pârât nu se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

La aceeași concluzie ajunge și instanța de control judiciar.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al Securității „

persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale”.

Din interpretarea acestei prevederi legale rezultă că, în optica legiuitorului, calitatea de „colaborator al Securității”, presupune întrunirea a trei condiții cumulative:

- furnizarea de informații, indiferent sub ce formă;

- informațiile să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

- informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Criticile formulate în recurs vizează, pe de o parte, conținutul și efectele notelor informative furnizate de intimatul - pârât, care în opinia recurentului-reclamant au fost greșit interpretate de prima instanță și, pe de altă parte, atitudinea subiectivă a părții care furniza informațiile, față de urmările faptelor sale.

Prima instanță a făcut o cercetare judecătorească efectivă și aprofundată a aspectelor deduse judecății, administrând proba cu înscrisuri, pe care le-a interpretat corect, dându-le o semnificație juridică adecvată, în raport cu toate circumstanțele cauzei, pentru pârât fiind audiați și martorii C. și D.

În speță, recurentul-reclamant a susținut, în esență, îndeplinirea condițiilor legale prin prisma a trei note informative, considerate de acesta relevante, din datele de 26 noiembrie 1983, 03 iulie 1984 și 14 mai 1984, furnizate de intimatul-pârât în perioada 1981-1987 și identificate în Dosarul dl. y. nr. x, pe care s-a întemeiat nota de constatare și acțiunea în justiție, care ar avea aptitudinea să atragă incidența art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al Securității.

Referitor la nota informativă din 26 noiembrie 1983, se reține că intimatul - pârât relatează

despre nemulțumirea numitului y. cu privire la alimentație

,

discuția vizând și evenimente internaționale, astfel, nu

se identifică vreo critică la adresa partidului, iar ulterior nu a mai fost furnizată vreo altă informație.

Așadar, nu rezultă că intimatul-pârât a urmărit denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să fie de natură a viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Cât privește nota informativă din 03 iulie 1984, se reține că intimatul-pârât relatează despre discuțiile purtate în legătură cu vizita de lucru făcută de șeful statului în Municipiul Sibiu și despre faptul că în acest context numitul y. comentează împrejurarea că șefului statului i se prezintă aspectele bune derulate, nu și cele rele, cu toate că acesta cunoaște cu siguranță problemele care se petrec în țară.

Prin urmare,

nu se denunță vreo activitate sau atitudine potrivnică regimului totalitar comunist și care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar sarcinile primite în continuare, de asemenea, nu sunt aduse la îndeplinire de pârât.

În legătură cu nota

informativă din 14 mai 1984, se reține că intimatul-pârât relatează despre susținerile numitului y. în ceea ce privește condițiile de viață din prezent, când există un singur partid politic, spre deosebire de existența mai multor partide politice, în trecut.

Se constată astfel că delațiunea nu este contrară regimului și nici nu vizează îngrădirea unor drepturi sau libertăți, având în vedere că intimatul subliniază mulțumirea numitului y. pentru situația prezentă, acesta considerând că este mult mai bine decât în trecut.

Așadar, discuțiile purtate vizează probleme existente la nivel național,

iar sarcinile primite nu sunt aduse la îndeplinire.

Instanța de control judiciar constată că niciuna dintre notele date de intimatul-pârât, invocate în nota de constatare, nu se încadrează în prevederile art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel de informări generale, prin conținutul lor, nu pot dezvălui o activitate potrivnică regimului comunist, după cum nu se poate reține nici că ar fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale unor persoane.

Așa fiind, în mod corect judecătorul fondului a apreciat că aceste relatări nu pot fi luate în considerare fără alte înscrisuri relevante cu privire la acest eveniment, având în vedere și Decizia nr. 672/2012 a Curții Constituționale.

În cauză, singurele împrejurări de fapt care ar fi atestat denunțarea de către intimat a unor atitudini potrivnice regimului comunist sunt cuprinse în notele ofițerilor cu privire la activitatea acestuia, caracterizări, note de analiză, care nu se coroborează cu note informative date personal de intimat, acesta nu relata aspecte din proprie inițiativă ori pe care le cunoștea, ci numai sub dictarea ofițerilor care au instrumentat dosarul lui, astfel că nu pot suplini dovezile în privința conținutului informațiilor și a posibilelor consecințe ale acestora.

Este de necontestat că dovada verificărilor efectuate de recurentul-reclamant conține doar consemnări ale ofițerilor care l-au recrutat pe intimatul-pârât în urma unor discuții, fapt confirmat și de martorii audiați nemijlocit în fața primei instanțe, care sunt cei care l-au recrutat și preluat.

De altfel, rezultă cu evidență intenția intimatului de a demonstra doar atitudinea ostilă existentă, din moment ce nu a întocmit note, nedeclarând nimic personal.

Or, a primi interpretarea excesivă dată de recurent noțiunilor de activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și de îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor.

Referitor la criticile potrivit cărora se impunea aplicarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., se constată că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele acestui text de lege, susținerile recurentului din perspectiva unui potențial conflict de interese sau existența unor interese comune nu au fundament.

Prin urmare, toate criticile formulate de recurent sunt nefondate.

În consecință,

soluția pronunțată de prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488alin. (1) pct. 5 sau 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 1736 din 2 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 martie 2016.