ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2390/2016

Decizia nr. 2390/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17 ianuarie 2014, reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 1.402 din 7 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul A., și s-a constatat că pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securității.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâtul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii, formulate de reclamantul C.N.S.A.S., ca nefondată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut în esență că, în activitatea sa, a acționat în spiritul legalității pentru apărarea siguranței naționale și prevenirea amenințărilor la adresa Statului Român și nu a regimului comunist.

În cauză, după cum rezultă din Nota de constatare emisă de intimatul-reclamant, la capitolul B - motivul și perioada deschiderii dosarului (1982 - 1989), al cărui titular era T.Z., rezultă că acesta a fost urmărit pentru "legături cu cetățeni străini și pentru prevenirea unor acțiuni de natură să creeze în rândul cetățenilor români de naționalitate maghiară, cât și în exterior o atmosferă naționalist - revizionistă" și nu pentru manifestări anticomuniste sau împotriva partidului comunist.

Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din 29 ianuarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin Încheierea din 16 martie 2016, completul de filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că recursul este admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a acestuia.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, nefiind identificate elemente circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apte să ducă la reformarea sentinței.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securității "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Prima instanță a identificat corect cerințele pe care prevederea legală citată le impune în mod cumulativ pentru constatarea calității de lucrător al Securității și a stabilit în mod judicios încadrarea situației de fapt în ipoteza normei juridice,în condițiile în care nota de constatare în baza căreia C.N.S.A.S. a formulat acțiunea, conform art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, și înscrisurile din dosarul de urmărire informativă fac dovada activității desfășurate de recurentul-pârât în calitate de ofițer al fostei Securități, activitate de natură să aducă atingere dreptului la viața privată al persoanei urmărite.

Este adevărat că exercițiul drepturilor și libertăților fundamentale poate fi restrâns pentru protejarea unui interes legitim public, cum ar fi apărarea securității naționale, dar ingerința este admisibilă numai dacă este necesară într-o societate democratică, este proporțională cu situația care a determinat-o și nu aduce atingere existenței dreptului sau a libertății înseși.

Prima instanță a reținut, însă, corect că activitatea recurentului-pârât, fost locotenent colonel în cadrul Inspectoratului de Securitate Mureș, nu s-a încadrat în limitele expuse mai sus, pentru că înscrisurile administrate în cauză nu oferă indicii în sensul că persoana urmărită ar fi fost implicată în activități ostile și dușmănoase împotriva statului român, fiind consemnate doar aspecte ce țin strict de viața privată și de activitatea profesională, desfășurată în profesia sa de ziarist.

În absența unui motiv întemeiat al urmăririi informative, constituit din existența unor riscuri pentru binele și interesul colectiv, prin preluarea acestui tip de informații, care vizau atât viața privată, cât și opiniile persoanei urmărite, și prin trasarea de sarcini și dispunerea de măsuri specifice, recurentul-pârât a contribuit la instrumentarea unor acțiuni abuzive, prin care s-au încălcat drepturi și libertăți fundamentale.

Acțiunea în constatarea calității de lucrător sau de colaborator al Securității vizează realizarea unui interes general, care se deduce chiar din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, în care se menționează că, "în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale. Aceasta îndreptățește accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității".

În consecință, având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 1.402 din 7 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2016.

Procesat de GGC - N