ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3620/2016

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3620/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 3620/2016

Circumstanțele

cauzei

Cererea de

chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu

pârâtul A., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate

calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește

pe pârât.

Soluția

instanței de fond

Prin

sentința nr. 2470 din 24 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului A., de

lucrător al Securității.

Cererea de

recurs

Împotriva

acestei sentințe, a formulat recurs pârâtul A., solicitând casarea și

în rejudecare, pe fond, respingerea acțiunii, pentru motive pe care le-a

încadrat în art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În

esență, recurentul-pârât a arătat că hotărârea este

nemotivată, instanța preluând conținutul notei de constatare

și punctul de vedere al reclamantei, fără să țină

cont de apărările sale; hotărâre a fost pronunțată în

baza unui probatoriu insuficient și neconcludent, cu aplicarea

greșită a normelor de drept material prevăzute în art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că activitatea

desfășurată în calitate de lucrător al

Securității nu a vizat îngrădirea unor drepturi și

libertăți fundamentale, ci a avut ca scop apărarea

siguranței naționale și ordinii publice.

Apărările

intimatului

Prin

întâmpinarea depusă la dosar la data de 16.03.2015, intimatul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că

prima instanță a reținut, în mod temeinic și legal,

îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru reținerea

calității de lucrător al Securității, din cuprinsul

notelor atașate la dosar rezultând indubitabil încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale cetățenilor garantate

de Constituția în vigoare la acea dată și de tratatele

internaționale asumate de România.

Procedura derulată

în recurs

Raportul

întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C.

proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat

părților în baza încheierii de ședință din data de

12.05.2016, în conformitate cu dispozițiile alin. (4) al aceluiași

articol.

Prin

încheierea din data de 20.07.2016, completul de filtru a constatat că

cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și,

pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în

principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., fixând termen

pentru judecata în fond a acestuia.

Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

legalitatea sentinței prin prisma criticilor formulate, a

apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele

ce vor fi prezentate în continuare.

Intimatul-reclamant

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a

învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 11 alin.

(1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea securității, cu o acțiune având ca obiect

constatarea calității de lucrător al Securității a

recurentului-pârât A.

Verificările

au fost efectuate de intimatul reclamant ca urmare a solicitării formulate

în acest sens de către B. în condițiile art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24/2008, conform cererii din 09 iunie 2011.

Potrivit

dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, este lucrător al

Securității „orice persoană care, având calitatea de ofițer

sau de subofițer al Securității sau al Miliției, cu

atribuții pe linie de Securitate (...) în perioada 1945-1989, a

desfășurat activități prin care a suprimat sau a

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

Curtea de

apel a verificat înscrisurile administrate prin prisma condițiilor impuse

de lege pentru constatarea calității de lucrător al

Securității, respectiv art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008,

conchizând în sensul că cererea formulată de intimatul C.N.S.A.S.

este întemeiată.

Soluția

instanței de fond este împărtășită și de

instanța de control judiciar.

În ceea ce

privește critica referitoare la nemotivarea hotărârii [art. 488 alin.

(1) pct. 6 C. proc. civ.], Înalta Curte reține că este

nefondată.

Potrivit dispozițiilor

art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea pronunțată

de instanță ca urmare a soluționării cauzei cu care a fost

investită va cuprinde „(...) motivele de fapt și de drept pe care se

întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-a

admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile

părților”.

Respectarea

acestei cerințe are valoare de principiu și se circumscrie

obligației ce revine instanței de a garanta părților

exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6

din C.E.D.O.

Jurisprudența

C.E.D.O. este constantă în a aprecia că dreptul la un proces

echitabil nu poate fi exercitat efectiv decât în situația în care

instanța procedează la un examen efectiv al cererilor, argumentelor

și mijloacelor de probă ale părților, pentru a le aprecia

pertinența.

Examinând

considerentele sentinței recurate, instanța constată că

judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a

susținerilor părților, expunând pe larg motivele pentru care a

admis, respectiv cele pentru care a înlăturat argumentele

părților, contrar susținerilor recurentului-pârât, care

afirmă că au fost reproduse susținerile reclamantului C.N.S.A.S.

Critica

privind neîncadrarea activității recurentului-pârât în prevederile

art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este de asemenea,

nefondată.

Prima

condiție prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv ca persoana să aibă calitatea de

ofițer, inclusiv acoperit al securității, în perioada 1945-1989,

este întrunită întrucât recurentul-pârât a avut gradul de căpitan

și funcția de șef al serviciului 1 din cadrul Inspectoratului

Județean Călărași, împrejurare care, de altfel, nu a fost

contestată de recurent.

De asemenea,

activitatea desfășurată de recurentul-pârât, de supraveghere

informativă a unui pastor al cultului Adventiși de ziua a șaptea

- C. - în cadrul căreia s-a reținut că „la sfârșitul lunii

decembrie 1987 a plecat într-o excursie în Franța și a refuzat

să mai revină în țară. Ulterior, s-au obținut

informații din care rezultă că, datorită unor

nemulțumiri că nu i se aprobă plecarea soției în

Franța, a început să facă comentarii cu caracter tendențios

la adresa statului român și să amenințe că se va adresa

și la postul de radio Europa Liberă”, a încălcat drepturi

și libertăți fundamentale ale omului, configurând și cea

de-a doua condiție impusă de textul de lege mai sus citat.

Astfel, în Dosarul

nr. x - titular C., recurentul-pârât a propus avizarea negativă a

persoanei urmărite în vederea efectuării unei călătorii

turistice în R.F.G. și Franța.

Ulterior,

după stabilirea în străinătate, recurentul-pârât a aprobat

urmărirea prin supraveghere informativă a persoanei urmărite

și desfășurarea unor măsuri informativ-operative, constând

în:

- dirijarea

rețelei informative „pentru a semnala venirea acestuia în țară

și activitățile ce le desfășoară”, „pentru a semnala

preocupările din exterior ale obiectivului împotriva țării

noastre, dacă intră în legătură cu posturile de radio

străine reacționare”;

- „Folosirea

mijloacelor speciale <S> (interceptarea corespondenței) în caz,

pentru a preveni introducerea de materiale sau obiecte care contravin legilor

statului nostru”;

- „Folosirea

mijloacelor speciale <T.O.> la domiciliul părinților, pentru a

cunoaște natura legăturii dintre obiectiv, părinți, rudele

acestora și preocupările lor”;

Susținerile

recurentului în sensul că instanța de fond nu a probat și

motivat o legătură de cauzalitate directă, imediată și

de necontestat între activitatea de filaj desfășurată și

vătămarea drepturilor și libertăților persoanei

monitorizate sunt apreciate ca nefondate, întrucât, în acord cu opinia

instanței de fond, simpla obținere a unor informații cu caracter

personal referitoare la persoanele urmărite de securitate, fără

cunoștința și acordul acestora, pentru motive care nu aveau legătură

cu apărarea intereselor naționale, constituie o violare a dreptului

la viața privată.

Contrar

susținerilor recurentului, îngrădirea dreptului la viața

privată, a dreptului la inviolabilitatea domiciliului, a dreptului la

secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice recunoscute

și garantate de art. 32 și 33 din Constituția României din 1965

și de art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile

civile și politice, precum și a dreptului la libera circulație

s-a produs în momentul în car recurentul a propus avizarea negativă de a

călători în străinătate a persoanei urmărite și

interceptarea corespondenței acestuia.

Împrejurarea

că respectivele măsuri au fost aduse la îndeplinire de alte organe

ale statului nu este de natură a-l exonera de răspundere pe

recurentul-pârât, în condițiile în care măsurile sus arătate au

fost dispuse de către recurent nu pentru apărarea

securității naționale, ci pentru apărarea regimului

totalitar comunist și, totodată, reprezentau, prin ele însele,

măsuri cu caracter abuziv.

În concluzie,

în acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că, în

speță, sunt îndeplinite cele două condiții care atrag

incidența dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008,

respectiv calitatea recurentului-pârât de ofițer al Securității

și desfășurarea în această calitate, a unor

activități prin care a îngrădit drepturi și

libertăți fundamentale ale omului.

Înalta Curte

reține că scopul O.U.G. nr. 24/2008 nu este acela de a pedepsi

persoana care îndeplinea condițiile de lucrător sau colaborator al Securității,

ci de a aduce la cunoștința publicului identificarea acestor

persoane, în condițiile și cu respectarea procedurii prevăzute

de acest act normativ.

Temeiul legal

al soluției pronunțate în recurs

Având în

vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr.

554/2004 și art. 496 C. proc. civ., reținând că nu există

motive de reformare a sentinței potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 și

pct. 8 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A. împotriva sentinței nr. 2470 din 24 septembrie 2014 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2016.