ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 849/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 7 februarie 2014, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității.

Prin Sentința civilă nr. 1640 din 23 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Împotriva Sentinței nr. 1640 din 23 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În cadrul motivelor de recurs se critică soluția de admiterea a acțiunii și de constatare a calității de colaborator al Securității în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Se arată că instanța de fond a apreciat în mod nelegal că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în sensul furnizării de informații în mod voluntar de către persoana care face obiectul verificării, informației prin care să fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist în care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Recurentul-pârât arată că informațiile furnizate organelor de securitate nu au fost date în mod voluntar din înscrisuri rezultând că "notele au fost furnizate ca urmare a sarcinilor trasate", recurentul apreciind că instanța de fond a înlăturat în mod nelegal condiția furnizării informațiilor în mod voluntar.

Recurentul-pârât arată că în cauză, prima instanță a apreciat greșit în sensul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în condițiile în care în cauză informațiile furnizate nu priveau anumite persoane sau o categorie de persoane ci aveau caracter de generalitate care nu erau de natură a îngrădi drepturi sau libertăți fundamentale.

Se arată că a fost "racolat în mod obligatoriu" de către organele de securitate, dată fiind profesia de preot, care necesita raporturi sociale ample.

Se arată că pe situația de fapt, prima instanță i-a respins greșit administrarea probei cu martori, probă de natură a lămuri contextul în care au fost furnizate informații către Securitate și consecințele pe care aceste informații le-au avut asupra persoanelor vizate.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La dosar intimatul-reclamant a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare.

Recursul a fost admis în principiu conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ. prin Încheierea din 16 noiembrie 2015 - dosar recurs.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Soluția de admitere a acțiunii este dată cu aplicarea corectă a legii, fiind îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în raport de ansamblul informațiilor furnizate de recurent prin notele informative, informații cu privire la nemulțumiri ale unor cetățeni referitoare la aprovizionarea cu alimente sau alte bunuri, comentarii făcute pe tema cuvântării tov. B. din 20 ianuarie 1989, felul în care erau tratați penticostalii, libertatea unor culte religioase - Oastea Domnului, intenția unei persoane (preot) de a nu se mai întoarce în țară.

Toate aceste informații pot fi încadrate afirmații prin care erau denunțate de recurent activități sau atitudini potrivnice regimului comunic și care puteau viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale.

Aceste informații au fost corect analizate de către prima instanță, care în raport de conținutul lor a concluzionat că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În cauză Curtea nu va susține aspectul de nelegalitate invocat în recurs privind neîndeplinirea condiției furnizării "voluntare" de informații către Securitate de către recurent. Nu rezultă constrângerea invocată sau furnizarea de informații datorate unei constrângeri fizice sau psihice pe care recurentul nu o putea înlătura. Din contră numărul relativ mare al notelor către Securitate și conținutul lor în concret sentința de natură a confirma caracterul voluntar al furnizării acestor informații. În mod corect prima instanță a reținut că starea de constrângere în care s-ar fi aflat recurentul - pârât la momentul furnizării notelor informative nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008. Pentru acest considerent în mod corect a fost respinsă proba cu martori, apreciată ca neutilă cauzei.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 1640 din 23 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 martie 2016.

Procesat de GGC - MM