ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2834/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 09.12.2016 intimatul-pârât Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealu Spirii" București - Ilfov a solicitat lămurirea întinderii dispozitivului deciziei civile nr. 2390 din 20 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x, privind pe recurentul-reclamant A. în contradictoriu cu intimații-pârâți Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealu Spirii" București -Ilfov, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, B., C., D., E., F., respectiv lămurirea conținutului exact al sintagmei "celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data trecerii în rezervă și până la reîncadrare."

În motivarea cererii, s-a arătat că personalul militar beneficiază de o serie de drepturi bănești care se acordă pe bază de pontaj și presupun prezența cadrelor militare la serviciu în anumite condiții, respectiv: - sporul pentru condiții grele de muncă acordat în temeiul art. 12 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 284/2010, care presupune un timp efectiv lucrat în condiții vătămătoare; - drepturi reprezentând norma de hrană 12 B, care presupun prezența efectivă a militarului la misiuni desfășurate de unitatea militară de care aparține și care se acordă conform Ordinului nr. 310/2009; - sporul de 75 % acordat în temeiul Ordinului nr. 4/2015; - sporul pentru ore lucrate pe timpul nopții, care presupune desfășurarea unor activități în intervalul orar 22:00-06:00, conform art. 17 din Legea nr. 284/2010.

Petentul a apreciat că aceste drepturi nu pot fi acordate, deoarece nu există un prejudiciu față de recurentul-reclamant, acesta nefiind expus condițiilor speciale de acordare a acestora de la data trecerii în rezervă până la data reintegrării. A invocat și imposibilitatea efectivă de a calcula aceste drepturi, în executarea deciziei civile menționate, întrucât ele se bazează pe prezența efectivă la locul de muncă în condiții specifice. Față de aceste motive, a solicitat să se precizeze dacă în conținutul despăgubirii intră și aceste drepturi.

Prin cererea depusă la data de 08.02.2017, recurentul-reclamant A. a solicitat obligarea pârâților la plata daunelor morale, câte 10.000 euro fiecare; obligarea petentului la plata sumei de 165.000 RON reprezentând despăgubirea egală cu salariile indexate, majorate și recalculate cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, în care se includ toate drepturile, inclusiv sporul pentru condiții grele de muncă, norma de hrană 12 B, sporul de 75 % și sporul pentru ore lucrate pe timpul nopții.

La termenul de la data de 10.05.2017, Curtea a pus în discuție, din oficiu, excepția inadmisibilității pretențiilor noi formulate de către recurentul - reclamant pe calea cererii de lămurire a dispozitivului deciziei din recurs.

Prin încheierea din camera de consiliu pronunțată la data de 12 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, a respins ca inadmisibilă cererea de acordare a daunelor morale, formulată de recurentul-reclamant în cadrul dosarului de lămurire dispozitiv, a admis cererea formulată de intimatul-pârât I.S.U. "Dealu Spirii" București - Ilfov de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului deciziei civile nr. 2390 din 20 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x privind pe recurentul-reclamant A. în contradictoriu cu intimații-pârâți Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealu Spirii" București - Ilfov, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, B., C., D., E., F. Marius și H., a lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 2390 din 20 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x, în sensul că drepturile reprezentând norma de hrană 12B i se cuvin recurentului-reclamant, în timp ce sporul pentru condiții grele de muncă, sporul de 75 % și sporul pentru ore lucrate pe timpul nopții nu i se cuvin recurentului reclamant, conform prevederilor art. 80 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ. și a constatat că prin lămurirea dispozitivului nu se pot aduce modificări acestuia, ci doar se poate clarifica modul lui de executare; cu atât mai puțin, nu pot fi reiterate cererile ce fuseseră soluționate de instanța de recurs, nefiind o cale de atac sau un proces nou început.

În privința cererii de lămurire formulată de petent, curtea a reținut că aceasta se referă la sintagma "acordarea unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data trecerii în rezervă-27.01.2012 până la reîncadrare", respectiv la următoarele categorii de drepturi cu privire la care petentul și-a exprimat incertitudinea dacă pot fi acordate, raportat la această sintagmă: - sporul pentru condiții grele de muncă acordat în temeiul art. 12 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 284/2010, care presupune un timp efectiv lucrat în condiții vătămătoare; - drepturi reprezentând norma de hrană 12 B, care presupun prezența efectivă a militarului la misiuni desfășurate de unitatea militară de care aparține și care se acordă conform Ordinului nr. 310/2009; - sporul de 75 % acordat în temeiul Ordinului nr. 4/2015; - sporul pentru ore lucrate pe timpul nopții, care presupune desfășurarea unor activități în intervalul orar 22:00-06:00, conform art. 17 din Legea nr. 284/2010.

Deși acordarea acestor despăgubiri, ca efect al reintegrării, se bazează pe o ficțiune juridică, în sensul că se consideră cu titlu retroactiv că recurentul-reclamant nu a fost eliberat din funcția respectivă și că are dreptul corespunzător la indemnizația de salarizare, instanța a constatat că această ficțiune juridică trebuie limitată la acele drepturi strâns legate de funcție și de persoana angajatului, neputând fi extinsă la acele drepturi care privesc condițiile efective de prestare a muncii.

Cu alte cuvinte, recurentului-reclamant i se cuvin acele drepturi care sunt strâns legate de funcția pe care ar fi exercitat-o, dacă nu ar fi fost eliberat din funcție în mod nelegal; dar, acele drepturi ce se acordă în raport de condițiile efective de muncă (cum sunt sporurile pentru munca în condiții grele; sporurile pentru munca pe timp de noapte; sporurile pentru munca in zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează) nu pot fi acordate. Justificarea acordării acestora constă în compensarea angajatului pentru daunele fizice și psihice suferite ca urmare a epuizării organismului prin munca în condiții mai grele, pe timp de noapte, sau în timp de repaus. În ipoteza de față, recurentul-reclamant, deși împiedicat să muncească ca urmare a eliberării nelegale din funcție, nu poate primi o asemenea compensație, deoarece nu corespunde scopului avut în vedere de legiuitor; or, legea trebuie aplicată nu doar în litera, ci și în scopul ei.

În ceea ce privește, însă, drepturile reprezentând norma de hrană 12 B, s-a constatat că acestea sunt reglementate de Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 310 din 21.12.2009 privind hrănirea efectivelor Ministerului Administrației și Internelor în timp de pace, iar acordarea normei de hrană are ca rațiune asigurarea unui minim financiar care să mențină sănătatea personalului, nefiind condiționată de prestarea activității în anumite condiții, uneori nici măcar de prestarea activității (concediu de maternitate), aceasta fiind un beneficiu al funcției deținute.

Ca urmare, în temeiul art. 281

1

C. proc. civ., a fost admisă cererea formulată de intimatul-pârât I.S.U. "Dealu Spirii" București - Ilfov de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului deciziei civile nr. 2390 din 20 aprilie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x și s-a lămurit dispozitivul acestei decizii, în sensul că drepturile reprezentând norma de hrană 12B i se cuvin recurentului-reclamant, în timp ce sporul pentru condiții grele de muncă, sporul de 75 % și sporul pentru ore lucrate pe timpul nopții nu i se cuvin acestuia, conform prevederilor art. 80 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

Împotriva încheierii a declarat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și reiterând solicitarea de obligare a pârâților la plata daunelor morale, câte 10.000 euro fiecare și de obligare a petentului I.S.U. "Dealu Spirii" București - Ilfov la plata sumei de 165.000 RON reprezentând despăgubirea egală cu salariile indexate, majorate și recalculate cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, în care se includ toate drepturile, inclusiv sporul pentru condiții grele de muncă, norma de hrană 12 B, sporul de 75 % și sporul pentru ore lucrate pe timpul nopții.

În esență, recurentul a susținut că se impune casarea încheierii atacate, întrucât aceasta a fost pronunțată prin încălcarea dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Constituția României, art. 90 alin. (1) și art. 106 C. proc. civ., cererea de lămurire a dispozitivului nefiindu-i comunicată și neputând formula apărări.

Au fost, de asemenea, încălcate dispozițiile art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., recurentul apreciind că "judecarea cererii nu s-a făcut în mod echitabil, instanța nu a fost imparțială, iar întregul proces a durat excesiv de mult."

A. a reiterat și susțineri din recursul promovat în cadrul dosarului nr. x, arătând că instanța de recurs nu a analizat cauza sub toate aspectele invocate.

Fiind legal citați, intimații nu au formulat apărări și nu au depus întâmpinare.

În ședința publică din data de 05.10.2017 Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, astfel cum impun dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Rezultă astfel că dispozițiile care reglementează căile de atac sunt norme imperative, de la care nu se poate deroga, ele conturând principiul legalității căilor de atac.

În prezenta cauză, recurentul a atacat cu recurs încheierea Curții de Apel București din data de 12 mai 2017, prin care a fost soluționată o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului deciziei nr. 2390 din 20 aprilie 2016, decizie irevocabilă pronunțată în dosarul nr. x

Potrivit dispozițiilor art. 281

3

C. proc. civ. "încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art. 281

1

, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281

2

, sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea".

Atât decizia sus-menționată, cât și încheierea recurată conțin în dispozitiv mențiunea "irevocabilă".

Având în vedere dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. care definesc noțiunea de hotărâre irevocabilă, dar și pe cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se constată că încheierea Curții de Apel București din data de 12 mai 2017 a fost pronunțată de o instanță de recurs și nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind irevocabilă, la fel ca și decizia al cărei dispozitiv a fost lămurit.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul promovat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din data de 12 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2017.