Decizia nr. 10/2017 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

În cazul în care Ordinul nr. 547/2010 își produce efectele și ulterior datei de 1 ianuarie 2011, angajatorul poate stabili un alt procent (nivel) al sporului, acordat inițial salariatului cu încălcarea prevederilor acestui ordin, deși prin actele normative anuale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice «cuantumul sporurilor care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, se menține la același nivel, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții»?" După prezentarea referatului cauzei, constatând că nu sunt chestiuni prealabile de discutat sau excepții de invocat, președintele completului, doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării 1. Prin Încheierea de ședință de la 14 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.261/99/2015, Curtea de Apel Iași - Secții litigii de muncă și asigurări sociale a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: "de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) și art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 și art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, cap. I art. 1 alin. (2) și art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, cap. I art. 1 alin. (2) și art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și cap. I art. 1 alin. (2) și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, depinde soluționarea pe fond a cauzei, în care salariații solicită anularea deciziilor prin care, în anul 2015, angajatorul modifică (reduce) nivelul sporului de condiții deosebit de periculoase, întemeindu-se pe Ordinul nr. 547/2010, adoptat în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009, act normativ abrogat prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010". 2. Cererea de pronunțare a hotărârii prealabile a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20 octombrie 2016 cu nr. 3.476/1/2016. II. Temeiul juridic al sesizării

Art. 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată." III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea- cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumit în continuare Ordinul nr. 547/2010, capitolul I din anexă, în vigoare de la 4 iunie 2010: Art. 1: "Prezentul regulament stabilește locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, precum și condițiile de acordare a acestora."

Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea-cadru nr. 284/2010: Art. 7 alin. (1) : "Aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare."; Art. 21: "Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională sau autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate."

Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare Legea nr. 285/2010: Art. 1 alin. (2) : "Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010. Art. II art. 1 alin. (2): "În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții." Art. 12 alin. (1) : "Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013."

Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice nr. 42/77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, denumit în continuare Ordinul nr. 42/77/2011: Anexă, pct. II lit. B: "În aplicarea art. 1 din Legea nr. 285/2010, la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare va fi determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15%, după cum urmează: (...) Sporurile pentru condiții de muncă stabilite în baza Legii-cadru nr. 330/2009 se acordă până la aprobarea regulamentelor prevăzute la art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții de muncă."

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012: Art. 1: "În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012." Art. 5: "Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2014."

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013: Art. 1 alin. (2): "În anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții." Art. 8 alin. (1) : "Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2015."

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014: Art. 1. alin. (2): "În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții." Art. 7 alin. (1) : "Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2016."

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal- bugetare, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015: Art. 1 alin. (2): "În anul 2016, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația lunară brută de încadrare, se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții." Art. 6 alin. (1) : "Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2017." IV. Expunerea succintă a procesului

Prin Cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr. 4.261/99/2015, Sindicatul Sanitas Județ Iași, în numele și pentru membrii de sindicat, a chemat în judecată Institutul de Psihiatrie Socola Iași, solicitând anularea parțială a Hotărârii Comitetului director din 20 mai 2015, în ce privește acordarea sporului de muncă în condiții deosebit de periculoase de 50% la salariul de bază, anularea deciziilor emise pe numele salariaților pentru punerea în aplicare a acestei hotărâri și obligarea angajatorului la plata diferențelor salariale rezultate din diminuarea sporului de muncă în condiții deosebit de periculoase de la 75% la 50% la salariul de bază, începând cu data aplicării deciziilor contestate și până la rămânerea definitivă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că, prin deciziile contestate, angajatorul a stabilit beneficiul sporului pentru condiții de muncă deosebit de periculoase de 50% la salariul de bază. Anterior emiterii acestor decizii, sporul pentru condiții de muncă deosebit de periculoase se acorda în procent de 75% la salariul de bază. Temeiul legal indicat pentru emiterea deciziilor contestate este Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010 - anexa nr. 2 la regulament, fără a fi menționat și textul corespunzător sporului acordat. Anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin ordinul anterior menționat cuprinde toate categoriile de sporuri, inclusiv pe cel acordat anterior, în procent de 75% la salariul de bază, iar, în urma ședinței Comitetului director, nu s-a stabilit diminuarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase, dar acest efect se va produce prin ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin deciziile contestate. În fapt și în drept, activitatea desfășurată de către salariații cărora li s-au emis deciziile contestate se încadrează în staționarul de zi al spitalului de psihiatrie, activitate echivalată cu regimul internărilor de zi. În ce privește legalitatea acordării sporului în cuantumul prevăzut de Ordinul nr. 547/2010, contestatorii au invocat omisiunea Ministerului Sănătății de a emite un nou regulament, cu prevederi clare și neechivoce, aplicabile salariaților din sănătate. Emiterea unui regulament de sporuri a fost de mai multe ori prorogată, pe cale de consecință aplicându-se perpetuu regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, deși sindicatul s-a adresat în numeroase rânduri pentru începerea consultărilor privind emiterea regulamentului prevăzut de art. 21 din Legea- cadru nr. 284/2010.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că, în urma analizei sporurilor acordate salariaților din spital, a constatat că, pentru o serie de locuri de muncă, sporurile acordate nu sunt în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, motiv pentru care s-a hotărât punerea în aplicare a legislației și acordarea sporurilor corespunzătoare pentru locul de muncă efectiv ocupat de fiecare salariat. Astfel, pentru salariații pentru care s-a formulat prezenta acțiune s-a stabilit sporul pentru condiții deosebit de periculoase în cuantum de 50%, și nu cel de 75%, spor de care, în mod ilegal, au beneficiat până la data emiterii deciziilor contestate, deoarece își desfășoară activitatea la serviciul spitalizare de zi. Întrucât niciunul dintre contestatori nu își desfășoară activitatea în secții cu paturi, aceștia nu pot beneficia de sporul acordat la pct. 1 lit. c din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, însă pot beneficia de sporul prevăzut la pct. 1 lit. D din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, respectiv spor de 50% din salariul de bază. Locurile de muncă ale contestatorilor sunt la serviciul spitalizare de zi, nicidecum în secțiile cu paturi. Faptul că aceștia au primit un spor în cuantum de 75% până în prezent nu reprezintă temei legal pentru acordarea în continuare a acestui cuantum de spor. Legea trebuie aplicată chiar și în condițiile în care un timp atât de îndelungat, din eroare, aceasta a fost eludată.

Prin Sentința civilă nr. 244 din 10 februarie 2016, Tribunalul Iași a admis, în parte, acțiunea, în sensul că a dispus anularea deciziilor emise de intimat pe numele contestatorilor și a obligat intimatul la plata către contestatori a "diferențelor salariale rezultate din diminuarea sporului de muncă în condiții deosebit de periculoase de la 75% la 50% la salariul de bază începând cu momentul aplicării deciziilor emise la 20 mai 2015", respingând cererea de anulare a Hotărârii Comitetului director din 20 mai 2015.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul Iași a reținut că Hotărârea Comitetului director (procesul-verbal) din 20 mai 2015 nu conține dispoziții de autoritate în legătură cu modul de stabilire și acordare a sporului pentru muncă în condiții deosebit de periculoase pentru personalul din cadrul instituției intimate. În ceea ce privește deciziile nr. 286, 287, 291, 296, 301, 289, 290, 299, 295, 293, 294, 292, 284, 323, 281, 300, 288, 298, 297, 282, 283 și 285 emise de manager în data de 20 mai 2015, temeiul juridic indicat îl constituie dispozițiilelit. D pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, potrivit cărora beneficiază de un spor pentru condiții deosebit de periculoase de 50% din salariul de bază: 1. personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din spitalele de psihiatrie, altul decât cel prevăzut lalit. C pct. 1 și 2 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, precum și personalul din structurile de cercetare științifică ale spitalelor de psihiatrie; 2. personalul TESA, muncitori și personalul de deservire din spitalele de psihiatrie, cu excepția muncitorilor prevăzuți la lit. C pct. 3 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010; 3. personalul din cabinetele medicale de psihiatrie și neuropsihiatrie infantilă, precum și personalul din laboratoarele/centrele de sănătate mintală. Însă, acest ordin a fost emis pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009, lege care, la momentul emiterii deciziilor ce fac obiectul prezentei contestații, era abrogată prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010. Întrucât anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 cuprinde sporurile acordate în baza prevederilor paragrafului "Sporuri și alte drepturi specifice" pct. 1 lit. b) din nota aferentă anexei nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 (abrogată), aceste dispoziții ale anexei sunt desuete și în neconcordanță cu dispozițiile în vigoare incidente. Dispozițiile legale ce reglementează sporul pentru condiții deosebit de periculoase sunt cele aleart. 7 alin. (1) lit. b) din cap. II al anexei nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010, potrivit cărora "pentru condiții deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologică, TBC, SIDA, dializă, recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromuscular și neurologică, psihiatrie, medicină legală, asistență medicală de urgență și transport sanitar, acordată prin serviciile de ambulanță și structurile de primire a urgențelor UPU - SMURD, UPU și CPU, secții și compartimente de ATI și de terapie intensivă, secții și compartimente de îngrijiri paliative, personalul încadrat în blocul operator, în punctele de transfuzii din spital, în laboratoarele de cardiologie intervențională, în laboratoarele de endoscopie intervențională, precum și medicii de specialitate chirurgicală, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății, cuantumul sporului este de 45-85% din salariul de bază. Nivelul sporului se stabilește de conducerea fiecărei unități sanitare cu personalitate juridică de comun acord cu sindicatele reprezentative semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli". Întrucât, la data emiterii deciziilor contestate, 20 mai 2015, sporul pentru condiții deosebit de periculoase era reglementat de dispozițiile Legii-cadru nr. 284/2010, acordarea acestui spor în cuantumul de 50% din salariul de bază, astfel cum a fost prevăzut la lit. D pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 nu poate fi considerată legală. Mai mult, față de noile limite ale sporului pentru condiții de muncă deosebit de periculoase (45-85% din salariul de bază), sporul de 75% din salariul de bază, acordat contestatorilor anterior emiterii deciziilor contestate, nu mai reprezintă un nivel maxim.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Institutul de Psihiatrie Socola Iași, cauza fiind înaintată spre soluționare Curții de Apel Iași. V. Motivele reținute de titularul sesizării care susțin admisibilitatea procedurii

Curtea de Apel Iași a constatat admisibilitatea sesizării, în conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că: 1. de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) și art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 și art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, cap. I art. 1 alin. (2) și art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, cap. I art. 1 alin. (2) și art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și cap. I art. 1 alin. (2) și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, depinde soluționarea pe fond a cauzei, în care salariații solicită anularea deciziilor prin care, în anul 2015, angajatorul modifică (reduce) nivelul sporului de condiții deosebit de periculoase, întemeindu-se pe Ordinul nr. 547/2010, adoptat în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009, act normativ abrogat prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010; 2. problema de drept enunțată este nouă, nefiind identificată jurisprudență a Înaltei Curți de Casație și Justiție care să fi statuat asupra acestei chestiuni de drept; 3. problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, consultate la data de 14 septembrie 2016; 4. Curtea de Apel Iași este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță. VI. Punctul de vedere al completului de judecată

Situația de fapt, față de care se impune lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) și art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 și art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, cap. I art. 1 alin. (2) și art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, cap. I art. 1 alin. (2) și art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și cap. I art. 1 alin. (2) și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, este următoarea:

Contestatorii, salariați ai Institutului de Psihiatrie Socola Iași, fac parte din categoria personalului plătit din fonduri publice, salarizarea lor fiind stabilită prin lege. La data de 21 mai 2015, dată de la care angajatorul le-a acordat, în conformitate cu dispozițiile pct. D pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 (dispoziții menționate în fiecare decizie contestată), un spor pentru condiții de muncă deosebit de periculoase de 50% din salariul de bază, contestatorii își desfășurau activitatea (medic, asistent medical, infirmier, psiholog) la Staționarul de zi Ghelerter sau la Staționarul de zi psihiatrie adulți din cadrul Institutului de Psihiatrie Socola Iași. Potrivit dispozițiilor lit. D pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, beneficiază de un spor pentru condiții deosebit de periculoase de 50% din salariul de bază: personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din spitalele de psihiatrie, altul decât cel prevăzut la lit. C pct. 1 și2 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010. Până la data de 21 mai 2015, contestatorii au beneficiat de un spor pentru condiții de muncă deosebit de periculoase de 75% din salariul de bază, în conformitate cu dispozițiile lit. C pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, care prevăd că beneficiază de un spor de 50-75% din salariul de bază: personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din secțiile și compartimentele cu paturi din specialitățile psihiatrie și neuropsihiatrie infantilă. Prima instanță nu a examinat încadrarea contestatorilor în prevederile lit. D pct. 1 sau lit. C pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 (în sensul că Staționarul de zi Ghelerter și Staționarul de zi psihiatrie adulți pot/nu pot fi asimilate secțiilor și compartimentelor cu paturi), ci a anulat deciziile de stabilire a sporului pentru condiții deosebit de periculoase de 50% din salariul de bază, pentru că "acordarea acestui spor în cuantumul de 50% din salariul de bază, astfel cum a fost prevăzut la lit. D pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, nu poate fi considerată legală". În același sens este și Decizia nr. 119 din 2 februarie 2016 a Curții de Apel Iași, în care se reține că "Ordinul nr. 547/2010 al Ministerului Sănătății este caduc, fiind dat în baza și aplicarea Legii nr. 330/2009", iar "prelevanță trebuie acordată oricum normei juridice ulterioare, de valoare juridică superioară, în speță, Legea-cadru nr. 284/2010". Totodată, s-a arătat că într-o cauză similară, înregistrată cu nr. 4.405/99/2015 și aflată tot în apel, Tribunalul Iași a respins acțiunea formulată de Sindicatul Camera Medicilor Iași în numele unui salariat - medic primar psihiatrie la Staționarul de zi psihiatrie adulți din cadrul Institutului de Psihiatrie Socola Iași, reținând, în esență, că decizia contestată (de stabilire a sporului pentru condiții de muncă deosebit de periculoase de 50% la salariul de bază) a fost emisă "(...) în aplicarea corectă și legală a dispozițiilor legale anterior enunțate întocmai pentru a repara o eroare în aplicarea legislației incidente".

În raport cu cele anterior învederate, punctul de vedere al instanței de apel este în sensul că Ordinul nr. 547/2010 continuă să își producă efectele și ulterior datei de 1 ianuarie 2011, deși Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogată prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010, iar angajatorul poate stabili un alt procent (nivel) al sporului, acordat inițial salariatului cu încălcarea prevederilor acestui ordin, chiar dacă, prin actele normative anuale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, "cuantumul sporurilor care fac parte, potrivit legii, din salariul brut se menține la același nivel, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții", același punct de vedere fiind exprimat și în Decizia nr. 306 din 16 martie 2016 a Curții de Apel Iași. VII. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Sindicatul Sanitas Județ Iași, în numele și pentru membrii de sindicat, s-a raliat punctului de vedere exprimat prin Sentința civilă nr. 244 din 10 februarie 2016 a Tribunalului Iași, potrivit căruia prevederile Ordinului nr. 547/2010 nu mai pot fi aplicate, dispozițiile legale în vigoare care reglementează sporul pentru condiții deosebit de periculoase fiind cele din art. 7 alin. (1) lit. b) din cap. II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010.

Institutul de Psihiatrie Socola Iași nu a exprimat un punct de vedere. VIII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie și punctul de vedere al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Adresa nr. 2.044/C/3.921/III-5/2016 din 24 noiembrie 2016, a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu s-a verificat și nu se verifică practică judiciară în problema de drept care formează obiectul sesizării Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Curțile de apel Bacău, Suceava, Târgu Mureș, Timișoara, Constanța, Brașov și Alba Iulia au învederat că nu au fost identificate hotărâri judecătorești pronunțate cu privire la această chestiune de drept și nu au exprimat niciun punct de vedere în sensul celor solicitate de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ceea ce privește cadrul legal în materia drepturilor salariale cuvenite personalului medical în privința sporului, într-o primă orientare jurisprudențială, s-a apreciat că Ordinul nr. 547/2010 își produce efectele și ulterior datei de 1 ianuarie 2011, deși Legea cadru nr. 330/2009 a fost abrogată prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010, în acest sens pronunțându-se Tribunalul Dâmbovița, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și Curtea de Apel Pitești, iar, într-o a doua orientare, s-a considerat că dispozițiile Ordinului nr. 547/2010 nu mai sunt aplicabile ca urmare a abrogării implicite determinate de abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009 prin Legea-cadru nr. 284/2010, așa cum rezultă din jurisprudența Tribunalului Galați, Tribunalului Satu Mare, Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Craiova și a Curții de Apel Pitești.

Cu privire la cea de-a doua întrebare privind nivelul sporului acordat angajatului în cazul în care Ordinul nr. 547/2010 își produce efectele și ulterior datei de 1 ianuarie 2011 s-a arătat că: - angajatorul poate stabili un alt nivel al sporului pentru condiții de muncă deosebit de periculoase, acordat inițial salariatului cu încălcarea prevederilor acestui ordin (Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Pitești); - deși Ordinul nr. 547/2010 a prevăzut o creștere a unor sporuri, în baza art. 14 din același act normativ, cuantumul sporului a rămas neschimbat (Curtea de Apel Galați); - angajatorul nu poate stabili un alt procent al sporurilor decât cel prevăzut de Ordinul nr. 547/2010, nici după data de 1 ianuarie 2011, de vreme ce, prin acte normative anuale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cuantumul sporurilor care fac parte, potrivit legii, din salariul brut se menține la același nivel, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții (Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel Pitești). IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale

La nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost identificată jurisprudență relevantă cu privire la problema de drept dedusă judecății.

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 201 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 29 iunie 2016, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) - (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, a statuat că, "deși după anul 2010 legiuitorul și-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparență și previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. Astfel, în prezent, stabilirea acestor drepturi este un proces dificil, care nu corespunde intențiilor pe care legiuitorul le-a avut atunci când a conceput sistemul unic de salarizare și care face greu de înțeles principiile avute în vedere în reglementarea drepturilor anumitor categorii socioprofesionale".

Nu a fost identificată jurisprudență comunitară sau a drepturilor omului cu privire la problema de drept enunțată. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a arătat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile de dezlegare a unor chestiuni de drept, iar, pe fondul cauzei, s-a apreciat că, în interpretarea dispozițiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) și art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 și art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, cap. I art. 1 alin. (2) și art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, cap. I art. 1 alin. (2) și art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și cap. I art. 1 alin. (2) și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate", locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor și condițiile de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Asupra admisibilității sesizării, potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, "dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Din cuprinsul prevederilor legale enunțate anterior se desprind condițiile de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ.

În doctrină, ele au fost identificate după cum urmează: existența unei cauze aflate în curs de judecată; instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Procedând la analiza asupra admisibilității sesizării, se constată că primele trei condiții sunt îndeplinite, întrucât Curtea de Apel Iași este legal învestită cu soluționarea unor cereri de apel, litigiile având natura juridică a unor conflicte de muncă, ceea ce conferă competență exclusivă, în primă instanță, tribunalului, conform art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse numai apelului conform art. 214 din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Instanța supremă a fost sesizată de un complet din cadrul Curții de Apel Iași, învestit cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță potrivit dispozițiilor art. 208 raportat la art. 214 din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 96 pct. 2 și art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Condiția de admisibilitate referitoare la caracterul esențial al chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei pendinte în care se ridică este îndeplinită, deoarece, prin raportare la obiectul cauzei - anularea deciziilor prin care, în anul 2015, angajatorul modifică (reduce) nivelul sporului de condiții deosebit de periculoase, întemeindu-se pe Ordinul nr. 547/2010, adoptat în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009, act normativ abrogat prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) și art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 și art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, cap. I art. 1 alin. (2) și art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, cap. I art. 1 alin. (2) și art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și cap. I art. 1 alin. (2) și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, depinde soluționarea pe fond a cauzei, deoarece soluționarea aspectelor privind acțiunea în timp a legii civile este strâns legată de motivele invocate pentru anularea deciziilor prin care, în anul 2015, angajatorul modifică (reduce) nivelul sporului de condiții deosebit de periculoase, întemeindu-se pe Ordinul nr. 547/2010.

De asemenea, este îndeplinită și cerința noutății chestiunii de drept supuse interpretării care, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, reprezintă o condiție distinctă de admisibilitate. Caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată.

Examenul jurisprudențial efectuat a relevat că nu s-a cristalizat o jurisprudență în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, situație care justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii apariției unei practici neunitare, iar analiza punctelor de vedere oferă indicii referitoare la posibilitatea apariției unei practici neunitare din această perspectivă. Așa fiind, condiția noutății se verifică, devenind actuală cerința interpretării și aplicării normei de drept respective.

Textul art. 519 din Codul de procedură civilă mai prevede condiția ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra problemei de drept ce face obiectul sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile sau ca această problemă să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. În legătură cu chestiunea de drept adusă în dezbatere se reține că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a dezlegat problema care constituie obiect al sesizării.

Prin urmare, se constată că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate privind declanșarea procedurii hotărârii prealabile.

Pe fondul cauzei, înainte de a intra în analiza propriu-zisă a chestiunii de drept, se constată că se solicită rezolvarea de principiu a problemei aplicării în timp, începând cu 1 ianuarie 2011, a prevederilor legale ce reglementează locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor pentru condiții de muncă și condițiile de acordare a acestora pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate", pe baza interpretării dispozițiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) și art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 și art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, cap. I art. 1 alin. (2) și art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, cap. I art. 1 alin. (2) și art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și cap. I art. 1 alin. (2) și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015.

Începând cu 1 ianuarie 2011, salarizarea personalului plătit din fondurile publice se realizează în baza Legii-cadru nr. 284/2010, coroborat cu anumite dispoziții din Legea-cadru nr. 330/2009 și din Legea nr. 285/2010, dispozițiile referitoare la valoarea de referință și la coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele Legii- cadru nr. 284/2010 nefiind aplicabile, potrivit art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010.

Astfel, potrivit acestui text de lege: "În anul 2012 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare."

Aceste prevederi au fost preluate și pentru anul 2013 în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012. La fel s-a întâmplat și în anul 2014 în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2013 și pentru anul 2015 în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014, iar, pentru anul 2016, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015, modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, la rândul ei modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016.

În acest sens este util a se menționa ceea ce reține Curtea Constituțională prin Decizia nr. 201 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 483 din 29 iunie 2016, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) - (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014: "29. Sintetizând, Curtea reține că, deși după anul 2010 legiuitorul și-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparență și previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. Astfel, în prezent, stabilirea acestor drepturi este un proces dificil, care nu corespunde intențiilor pe care legiuitorul le-a avut atunci când a conceput sistemul unic de salarizare și care face greu de înțeles principiile avute în vedere în reglementarea drepturilor anumitor categorii socioprofesionale (...) ".

Toate actele normative anuale de salarizare, fără excepție din 2010 și până în prezent, nu au făcut decât să reia dispozițiile referitoare la valoarea de referință și la coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele Legii-cadru nr. 284/2010, prevederi care nu au fost niciodată aplicate.

Practic, niciun angajat bugetar nu a primit plăți salariale potrivit acestei legi, pentru că, prin acte normative anuale de salarizare, s-a derogat permanent, perpetuându-se starea de tranziție. Așadar, s-a procedat doar la o "reîncadrare scriptică" a personalului potrivit noilor grile, dar plata salariilor s-a "realizat faptic" la nivelul salariilor în plată din decembrie 2009.

Așadar, este de reținut faptul că, deși personalul bugetar a fost reîncadrat în conformitate cu dispozițiile legilor-cadru, el nu a fost salarizat în baza acestora, întrucât, la stabilirea salariului, nu au fost aplicate valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, care, trimițând la cadrul normativ în vigoare la nivelul anului 2009, mențineau în plată cuantumul salarial din anii anteriori.

Prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010 a fost aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege care a fost abrogată prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010.

Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice prevede: Art. 7 alin. (1) "Aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare." Art. 21: "Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă, prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională sau autoritățile centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate."

Petenții din cauza dedusă judecății, în cadrul căreia s-a format prezenta sesizare întemeiată pe dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, se încadrează în anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010.

Însă, un astfel de regulament care să reglementeze locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea corectă a sporului pentru condiții de muncă prevăzute în anexele nr. I-VIII la Legea-cadru nr. 284/2010 (în care se încadrează și anexa nr. III) nu a fost adoptat, aplicarea dispozițiilor art. 21 fiind amânată succesiv, prin legile anuale de salarizare, până în ianuarie 2017. Astfel, prin art. 12 alin. (1) din art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 (articol introdus de punctul 2 al articolului unic din Legea nr. 283/2011) s-a stabilit că "prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013".

În mod similar, prin art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, aplicarea art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 a fost amânată până la data de 1 ianuarie 2014; prin art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, aplicarea a fost amânată până la 1 ianuarie 2015; prin art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, până la data de 1 ianuarie 2016, iar, prin art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, aplicarea art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 a fost amânată până la data de 1 ianuarie 2017.

Totodată, prin actele normative anuale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, "cuantumul sporurilor care fac parte, potrivit legii, din salariul brut se menține la același nivel, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

În plus, Ordinul nr. 42/77/2011, în anexă, la pct. II lit. B, prevede că, "în aplicarea art.