ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 35/2017

Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 27 octombrie 2016, în Dosarul nr. 1.077/121/2015, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: "În interpretarea art. 9 alin. (2) și alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța Guvernului nr. 38/2003), precum și a celor similare ale art. 11 alin. (2)-(4) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 138/1999), ale art. 11 alin. (3)-(5) din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare (Legea-cadru nr. 330/2009), respectiv ale art. 11 alin. (1)-(6) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010), perioada cât un polițist a fost elev sau student al unei instituții de învățământ din sistemul de apărare și securitate națională și care constituie vechime în muncă conform art. 3 din Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populației pentru apărare, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 46/1996), și art. 3 din Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 446/2006), poate fi luată în calcul la stabilirea gradațiilor prevăzute de lege pentru această categorie de personal?". II. Expunerea succintă a procesului

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați cu nr. 1.077/121/2015, reclamanții A, B, C, D, E, F, G, H și I i-au chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție Județean Galați, solicitând obligarea acestora la acordarea gradației corespunzătoare vechimii în muncă, la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite conform gradației stabilite prin luarea în considerare a perioadei de studii în unitatea de învățământ militar și cele încasate începând cu 12 martie 2012 și până la încetarea raporturilor de muncă, precum și la plata dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt absolvenți ai Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" și că, în această calitate, au dreptul, conform art. 28 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 360/2002), la un salariu lunar care trebuie să includă și gradațiile, aspect ce rezultă și din prevederile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003.

Conform art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, persoanele nou-încadrate în rândul polițiștilor beneficiază de gradații în raport cu vechimea în muncă legal stabilită, iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol, aceste prevederi se aplică absolvenților instituțiilor de învățământ pentru formarea polițiștilor pentru vechimea în muncă avută până la intrarea în aceste instituții.

Conform art. 3 din Legea nr. 46/1996 sunt considerați în serviciul militar și elevii și studenții instituțiilor militare de învățământ, iar timpul cât o persoană îndeplinește serviciul militar constituie vechime în muncă.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 și ale Legii nr. 360/2002.

Prin Sentința nr. 311 din 20 aprilie 2016 a Tribunalului Galați au fost respinse ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului de Poliție Județean Galați și a inadmisibilității acțiunii (lipsei procedurii prealabile), iar acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

Pentru a decide astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Reclamanții sunt funcționari publici cu statut special și, în această calitate, au dreptul, conform art. 28 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 și art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, la un salariu care include, printre altele, și gradațiile. Aceste gradații sunt diferite în funcție de vechimea în muncă, conform art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, iar prevederile alin. (2) se aplică, potrivit alin. (4) al art. 9 din actul normativ menționat, și absolvenților instituțiilor de învățământ pentru formarea polițiștilor "pentru vechimea în muncă avută până la data intrării în aceste instituții". Reclamanții consideră că la calcularea gradațiilor ar fi trebuit avut în vedere și timpul cât au fost elevi ai instituției militare de învățământ, apreciind că acest drept le este conferit de art. 3 alin. (6) din Legea nr. 446/2006. Acest text de lege doar asimilează vechimii în muncă perioada cât reclamanții au fost elevi ai școlii de poliție, însă nu prevede că această vechime s-ar lua în calcul la acordarea gradațiilor. Gradațiile se acordă, conform art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, în funcție de vechimea efectivă în funcția de polițist, aspect ce rezultă din prevederile alin. (4), conform cărora se are în vedere și "vechimea în muncă avută până la data intrării în instituția de învățământ". Așadar, atunci când legiuitorul a intenționat a se lua în calcul și alte perioade de timp în afara celor în care o persoană a fost polițist, a prevăzut acest lucru expres, în chiar textul de lege ce reglementează modul de stabilire a gradațiilor. În lipsa unei trimiteri exprese, dispozițiile art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 nu se pot completa cu cele din Legea nr. 446/2006. Cum reclamanții nu au făcut dovada că anterior intrării la Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" au avut alt loc de muncă [situație expres prevăzută de art. 9 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003], ei nu sunt îndreptățiți la o altă gradație decât cea care li s-a acordat pentru vechimea efectivă în funcția de polițist.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din Codul de procedură civilă, iar în susținere au arătat următoarele: Invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă, au arătat că sentința cuprinde motive contradictorii, în sensul că, deși reține faptul că art. 3 alin. (6) din Legea nr. 446/2006 asimilează vechimii în muncă și perioada cât reclamanții au fost studenți ai școlii de poliție, instanța de fond conchide că acest text de lege nu prevede că respectiva vechime s-ar lua în calcul la acordarea gradațiilor, făcând abstracție de faptul că art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 (temeiul de drept pe care s-a fundamentat cererea introductivă) face trimitere la textele de lege ce reglementează modul de stabilire a vechimii ("vechimea în muncă legal stabilită"). Din perspectiva dispozițiilor art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă s-a invocat faptul că instanța de fond a reținut exclusiv art. 9 alin. (4) din Legea nr. 360/2002, întemeindu-și soluția pronunțată pe interpretarea acestui unic text de lege, fără a-l corobora cu celelalte dispoziții legale incidente în cauză. Au solicitat să se constate faptul că alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 360/2002 face trimitere expresă la "vechimea în muncă legal stabilită", respectiv la prevederile legale ce reglementează modalitatea de stabilire a vechimii în muncă. Astfel, în vederea aprecierii caracterului fondat/nefondat al acțiunii, care vizează gradațiile acordate în raport cu vechimea în muncă legal stabilite, se impunea ca Tribunalul Galați să stabilească mai întâi ce înseamnă în concret "vechimea în muncă" (prin luarea în considerare a dispozițiilor legale ce reglementează această noțiune, dispoziții de care prima instanță a făcut abstracție complet), pentru ca mai apoi să verifice dacă pârâții le-au acordat corect gradațiile în raport cu acest criteriu (vechimea în muncă). Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 și art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, în componența salariului cuvenit unei persoane care deține funcția de polițist sunt incluse, printre alte elemente componente, și gradațiile, iar conform prevederilor art. 9 alin. (1) și (2) din Legea nr. 360/2002, gradațiile sunt de două feluri: gradațiile acordate în raport cu timpul servit în calitate de polițist și în funcție de rezultatele obținute, gradații care se acordă din 3 în 3 ani [art. 9 alin. (1) din Legea nr. 360/2002] și gradațiile acordate "în raport cu vechimea în muncă legal stabilită", de care beneficiază persoanele nou- încadrate sau reintegrate în rândul polițiștilor și rezerviștii concentrați [art. 9 alin. (2) din aceeași lege]. Problema de drept supusă soluționării în cauza pendinte vizează exclusiv gradațiile care se acordă polițiștilor, conform art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, cu luarea în considerare a vechimii în muncă legal stabilită, vechime în care se include și perioada cât au urmat cursurile Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza". În favoarea interpretării conținutului noțiunii de "vechime în muncă legal stabilită", în sensul includerii în aceasta și a perioadelor în care absolvenții instituțiilor de învățământ militare le-au urmat cursurile, pledează art. 3 alin. (3) din Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare, potrivit căruia "Serviciul militar activ se îndeplinește în calitate de: a) militar profesionist; b) militar în termen; c) elev sau student la instituțiile de învățământ din sistemul de apărare națională și securitate națională, cu excepția elevilor liceelor și colegiilor militare; d) soldat sau gradat militar" și alin. (6) care prevede că "Perioada de timp în care o persoană îndeplinește serviciul militar activ sau alternativ ori este concentrată sau mobilizată constituie vechime în serviciu sau vechime în muncă, după caz, precum și stagiu de cotizare la sistemul public de asigurări sociale. Sunt exceptați de la prevederile prezentului alineat elevii liceelor și colegiilor militare."

Interpretarea "vechimii în muncă/în serviciu" în sensul redat în cuprinsul cererii de apel este confirmată, o dată în plus, de legiuitor care, la art. 3 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 223/2015), a prevăzut că: "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: (...) e) vechimea în serviciu - perioada în care o persoană din sistemul de apărare națională, ordine publică și securitate națională s-a aflat în una dintre următoarele situații: (...) 3. a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen, militar cu termen redus, elev sau student al unei instituții militare de învățământ din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională pentru formarea cadrelor militare/polițiștilor/funcționarilor publici cu statut special, cu excepția învățământului liceal; (...)". Deși Legea nr. 223/2015 a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, neavând efect retroactiv, iar prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 12 martie 2015, acest act normativ nu a făcut decât să lămurească lacunele existente în legislația anterioară incidentă în materie, putând fi reținut drept argument suplimentar, care justifică temeinicia cererii de chemare în judecată, deoarece interpretează noțiunea de "vechime în muncă legal stabilită" prevăzută la art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003.

Intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean Galați a depus, odată cu întâmpinarea, și o cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin Încheierea din 27 octombrie 2016, Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a dispus și suspendarea judecății. III. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării

Prin Încheierea pronunțată la data de 27 octombrie 2016, Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de următoarele considerente: - de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 9 alin. (2) și alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, precum și a celor similare ale art. 11 alin. (2)-(4) din Legea nr. 138/1999, ale art. 11 alin. (3)-(5) din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 330/2009, respectiv ale art. 11 alin. (1)-(6) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, respectiv de stabilirea împrejurării dacă aceste norme permit sau nu luarea în calcul la stabilirea gradațiilor a perioadei cât un polițist a fost elev sau student al unei instituții de învățământ din sistemul de apărare și securitate națională, care, conform art. 3 din Legea nr. 46/1996 și art. 3 din Legea nr. 446/2006, constituie vechime în muncă, depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât recurenții-reclamanți din prezenta cauză au solicitat obligarea pârâtului la calcularea gradației prin luarea în considerare a perioadei de studii în unitatea de învățământ a Ministerului Administrației și Internelor ce a fost absolvită de către aceștia, precum și plata diferențelor salariale astfel rezultate, pentru ultimii trei ani de la data introducerii acțiunii; - problema de drept enunțată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenței, s-a constatat că asupra acesteia instanța supremă nu a statuat printr-o altă hotărâre; - problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție. IV. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Recurenții-reclamanții nu au exprimat un punct de vedere, apreciind doar că dispozițiile legale sunt suficient de clare și precise.

Pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române a opinat că nu există un fundament legal pentru luarea în calcul la stabilirea gradației a perioadei înregistrate ca elev/student al unei instituții de învățământ din sistemul de apărare și securitate națională. Art. 11 alin. (4) din Legea nr. 138/1999, art. 9 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, art. 11 alin. (5) din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 330/2009, respectiv art. 11 alin. (5) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 statuează faptul că prevederile referitoare la acordarea gradațiilor se aplică și absolvenților instituțiilor militare de învățământ pentru vechimea în serviciu avută/stagiul de cotizare realizat până la data intrării în aceste instituții, nu și pentru vechimea realizată pe timpul cât au urmat cursurile instituțiilor respective. Prin urmare, vechimea în muncă stabilită în cuprinsul art. 3 alin. (3) lit. c) și alin. (6) din Legea nr. 446/2006 urmează a fi avută în vedere pentru stabilirea altor drepturi prevăzute de cadrul normativ existent, precum cele prevăzute de Legea nr. 263/2010, art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.578/2002 privind condițiile în baza cărora polițistul are dreptul la concedii de odihnă, concedii de studii și învoiri plătite, concedii fără plată, bilete de odihnă, tratament și recuperare, cu modificările și completările ulterioare, art. 20-22 din anexa nr. VII la Legea- cadru nr. 284/2010, și nu a gradațiilor, în cazul cărora este instituită o excepție - "până la data intrării în aceste instituții".

După comunicarea raportului, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Galați au depus, în termen legal, prin consilier juridic, puncte de vedere asupra chestiunii de drept, prin care au apreciat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, urmând a se decide în sensul neluării în calcul a perioadei în care reclamanții au fost elevi/studenți ai instituțiilor de învățământ din sistemul de apărare și securitate națională. V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată învestit cu soluționarea apelului în Dosarul nr. 1.077/121/2015 al Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal a apreciat că problema care se pune în cauză este aceea de a stabili dacă perioada în care funcționarii publici cu statut special - polițiști, care au urmat cursurile instituțiilor de învățământ superior specifice - Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" - trebuie considerată vechime în muncă și luată în calcul la stabilirea gradațiilor și a drepturilor salariale.

În acest context, art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 stabilește regula calculării gradației prin raportare la orice perioadă din activitatea polițiștilor considerată legal vechime în muncă, fără a limita această noțiune la conținutul stabilit prin art. 16 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii).

Astfel, legiuitorul a stabilit că perioada de timp în care o persoană îndeplinește serviciul militar activ constituie vechime în serviciu ori vechime în muncă, noțiune distinctă de cea de stagiu de cotizare, prevăzută de legea privind sistemul public de pensii, motiv pentru care, la acordarea gradației corespunzătoare, conform algoritmului prevăzut de art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, trebuie să se țină cont de această perioadă.

Dispozițiile art. 9 alin. (1), (2) și alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 au fost abrogate prin Legea-cadru nr. 330/2009, ce a intrat în vigoare cu începere din 1 ianuarie 2010, iar art. 11 din anexa nr. IV a noii legi a stabilit același mod de acordare a gradațiilor, dar fără a mai face o raportare la vechimea în muncă, ci la vechimea în serviciu/stagiul de cotizare avut.

Având în vedere vechimea în serviciu sau stagiul de cotizare, așa cum erau considerate la data adoptării Legii-cadru nr. 330/2009, precum și reglementarea perioadelor de studiu în instituțiile superioare de învățământ din cadrul Ministerului de Interne, potrivit art. 3 alin. (6) din Legea nr. 446/2006, instanța a apreciat că, începând cu data adoptării acestei legi, gradațiile trebuiau recalculate pentru reclamanți, cu luarea în considerare a perioadei de studii în cadrul instituției de învățământ.

Art. 11 alin. (5) din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 330/2009 stabilește obligația luării în calcul și a perioadelor de vechime în serviciu sau stagiu de cotizare anterioare admiterii în instituțiile de învățământ militare, indiferent de nivelul instituției de învățământ.

Interpretarea sistemică și gramaticală a acestei norme legale nu conduce la concluzia vreunei excepții de la regula stabilită de art. 11 alin. (3) din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 330/2009, potrivit căreia orice vechime în serviciu/stagiu de cotizare legal stabilite, inclusiv în reglementarea art. 3 alin. (6) din Legea nr. 446/2006, trebuie avută în vedere pentru stabilirea gradațiilor de care trebuie să beneficieze polițiștii; dimpotrivă, completează această regulă cu menționarea stagiilor anterioare în instituțiile de învățământ superioare, serviciul/stagiul realizat în cadrul acestora nemaiconstituind o preocupare în noua lege, aspectul fiind deja lămurit de legiuitor prin Legea nr. 446/2006.

Așadar, la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, perioada în care reclamanții au fost studenți ai instituțiilor superioare de învățământ din cadrul Ministerului de Interne constituia serviciu militar activ și vechime în serviciu sau stagiu de cotizare pentru aceștia, potrivit art. 3 alin. (3) lit. c) și art. 3 alin. (6) din Legea nr. 446/2006, și trebuia avută în vedere la calculul gradațiilor acordate reclamanților potrivit art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009.

Art. 11 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, care reglementează în prezent modul de calcul al gradațiilor acordate polițiștilor, conține dispoziții similare celor analizate în cuprinsul art. 11 din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 330/2009, făcând referiri tot la vechimea în serviciu sau stagiul de cotizare, astfel cum erau definite la acel moment și de Legea nr. 446/2006.

Atât timp cât legile speciale (Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, Legea-cadru nr. 330/2009 și Legea-cadru nr. 284/2010) nu au prevăzut contrar dispozițiilor art. 3 alin. (6) din Legea nr. 446/2006, trebuie să se țină cont de regula potrivit căreia, în măsura în care legea specială nu reglementează un anumit aspect, ea se completează cu legea generală, conform art. 15 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pe de altă parte, este inechitabil ca vechimea în muncă stabilită în cuprinsul art. 3 alin. (3) lit. c) și alin. (6) din Legea nr. 446/2006 să fie avută în vedere pentru stabilirea altor drepturi prevăzute de cadrul normativ existent, precum cele prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, cel prevăzut de art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.578/2002 privind condițiile în baza cărora polițistul are dreptul la concedii de odihnă, concedii de studii și învoiri plătite, concedii fără plată, bilete de odihnă, tratament și recuperare, cu modificările și completările ulterioare, cele prevăzute de art. 20-22 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, dar nu și pentru stabilirea gradațiilor, atât timp cât nici Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 și nici legile ulterioare nu au reglementat în mod expres faptul că perioada de studii în unitățile de învățământ militar nu trebuie luată în considerare la acordarea gradației. VI. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

În legătură cu chestiunea de drept ce face obiectul hotărârii prealabile s-au conturat soluții diametral opuse, opinia în sensul că perioada în discuție nu se ia în calcul la stabilirea gradațiilor fiind majoritară. Această din urmă opinie a rezultat din punctele de vedere teoretice și din hotărârile judecătorești pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Timișoara.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat și nici nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VII. Jurisprudența Curții Constituționale

În urma verificărilor efectuate se constată că instanța de contencios constituțional nu s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale ce fac obiectul interpretării. VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea nu întrunește cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. Asupra fondului sesizării au concluzionat că perioada cât un polițist a urmat cursurile unei instituții de învățământ pentru formarea polițiștilor nu se ia în calcul la stabilirea gradațiilor. IX. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: Asupra admisibilității sesizării

În privința regularității sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, condiții care se impun a fi îndeplinite în mod cumulativ, respectiv: - existența unei cauze aflate în curs de judecată; - cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza în ultimă instanță; - ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; - chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Condițiile de admisibilitate sunt îndeplinite în cea mai mare parte, întrucât litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, curtea de apel învestită cu soluționarea apelului urmează să soluționeze cauza în ultimă instanță, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă, iar cauza care face obiectul judecății se află în competența legală a unui complet de judecată al curții de apel învestite să soluționeze cauza. Totodată, este îndeplinită și condiția noutății chestiunii de drept, întrucât determinante în legătură cu criteriul noutății sunt existența și dezvoltarea unei jurisprudențe continue și constante în această materie, pentru care nu s-a făcut o asemenea dovadă, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, aceasta nefăcând nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Condiția de admisibilitate - sesizarea să aibă ca obiect o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei - impune o serie de clarificări, raportat la cadrul procesual în care completul de judecată învestit cu soluționarea recursului a identificat chestiunea de drept ce face obiectul pronunțării unei hotărâri prealabile. Instanța de trimitere a solicitat interpretarea și lămurirea mai multor dispoziții legale, în parte abrogate și fără a justifica sesizarea sub acest aspect. Reclamanții sunt absolvenți ai Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" - Facultatea de Drept - A -1997, B -2007, C - 2003, D - 2005, E - 2010, F - 2007, G - 2006, H - 1998 și I (fără a se atașa la dosar actul doveditor), iar drepturile sunt solicitate începând cu data de 12 martie 2012. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept observă că nu toate aceste dispoziții legale influențează soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, în cadrul procesual fixat de recurenții- reclamanți, confirmat prin punctul de vedere al instanței de trimitere, aspect ce pune în discuție admisibilitatea sesizării în anumite limite. Astfel, - Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare, au fost abrogate prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, care, de asemenea, a fost abrogată prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare - astfel cum se și arată detaliat în actul de sesizare - perioada dedusă judecății intrând sub regimul acestei ultime legi, pretențiile reclamanților având ca dată de plecare a drepturilor solicitate 12 martie 2012; - Legea nr. 138/1999 este o lege distinctă, cu un alt domeniu, care s-a aflat în vigoare în paralel cu cea specială în domeniul în care activează reclamanții (Ordonanța Guvernului nr. 38/2003), ambele fiind abrogate prin prima lege-cadru de salarizare - Legea-cadru nr. 330/2009; - Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populației pentru apărare, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată prin Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare, cu modificările și completările ulterioare. În concluzie, văzând susținerile recurenților-reclamanți în fundamentarea cererilor formulate și punctul de vedere al instanței de trimitere, perioada de timp pentru care sunt solicitate drepturile, precum și prevederile art. 1 din Legea-cadru nr. 284/2010 1 (unul dintre reclamanți absolvind, de altfel, studiile după intrarea acesteia în vigoare), se constată că de lămurirea dispozițiilor relevante ale acestei legi, respectiv ale art. 11 alin. (3) și alin. (5) - (6) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, alături de cele ale Legii nr. 446/2006, depinde soluționarea pe fond a cauzei, în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă. 1 "Art. 1. - (1) Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului. (2) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege." Așa fiind, dezlegările date prin prezenta decizie vor viza aceste dispoziții legale (considerentele aferente fiind, oricum, valabile pentru oricare dintre celelalte dispoziții valorificate în cauză), după cum urmează: Anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 Art. 11. (...) (3) Persoanele chemate sau rechemate în activitate, precum și rezerviștii concentrați beneficiază de gradații în raport cu vechimea în serviciu avută/stagiul de cotizare realizat, legal stabilit, după cum urmează: - 3-6 ani gradația I; - 6-10 ani gradația a II-a; - 10-15 ani gradația a III-a; - 15-20 de ani gradația a IV-a; - 20-25 de ani gradația a V-a; - peste 25 de ani gradația a VI-a". (...) (5) Prevederile alin. (3) și (4) se aplică și absolvenților instituțiilor militare de învățământ pentru vechimea în serviciu avută/stagiul de cotizare realizat până la data intrării în aceste instituții și, după caz, soldaților și gradaților voluntari trecuți în corpul cadrelor militare în activitate pentru vechimea în serviciu avută/stagiul de cotizare realizat până la data schimbării poziției de activitate. (6) Prevederile alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător și polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare." Asupra fondului sesizării

Din interpretarea gramaticală, sistematică și logică a normelor de drept supuse analizei rezultă că la stabilirea gradațiilor nu se ia în calcul perioada cât un polițist a urmat cursurile unei instituții de învățământ pentru formarea polițiștilor.

În primul rând, subiecții/beneficiarii normelor sunt diferențiați prin fiecare alineat, iar conjuncția "și" arată în mod clar sensul normei legale. Astfel, alin. (5) și (6) ale art. 11 din anexa nr. VII la Legea- cadru nr. 284/2010 cuprind o normă completatoare, sub două aspecte: categoria de personal vizată, adăugând-o prin conjuncția "și" pe cea a absolvenților instituțiilor de învățământ pentru formarea polițiștilor/instituțiilor militare de învățământ - ceea ce înseamnă, încă o dată, că aceasta nu a fost avută în vedere în norma la care face trimitere, respectiv reperul temporal, care limitează incidența pe perioada de timp de până la data intrării în instituțiile la care se face referire.

Dispozițiile art. 11 alin. (5) și (6) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 au caracter special față de cele generale din primul alineat, aplicabile unei categorii speciale, iar caracterul de excepție al acelorași reglementări duce la concluzia că acestea sunt de strictă interpretare și aplicare - exceptio est strictissimae interpretationis.

Aceleași dispoziții legale vizează o anumită categorie de personal, ceea ce înseamnă că sunt excluse altele, în lipsa unei prevederi exprese, iar în privința absolvenților instituțiilor de învățământ indicate se aplică prevederile la care se face trimitere numai pe perioada indicată, fiind exclusă astfel o altă perioadă - apelând la argumentele per a contrario.

Atunci când legiuitorul a intenționat să ia în calcul perioada studiilor la stabilirea gradațiilor a prevăzut în mod expres acest lucru - în alin. (1) al art. 11 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 arătându-se, pentru prima dată, că intervalul de timp cuprins între data acordării gradului militar și data absolvirii instituției militare de învățământ se ia în calcul la stabilirea de gradații. Pe lângă distincția făcută de legiuitor prin alin. (5) și (6) ale art. 11 în discuție, în art. 1 alin. (3) din anexa nr. VII la Legea- cadru nr. 284/2010 se fac referiri la instituții militare de învățământ, instituții de învățământ pentru formarea polițiștilor și instituții de învățământ pentru formarea funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, în vreme ce în art. 21 din Legea nr. 360/2002 se mai arată și că " (1) Absolvenților instituțiilor de învățământ de profil ale Ministerului Afacerilor Interne, precum și celor pregătiți pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne la alte instituții de învățământ li se acordă grade profesionale (...) ".

Această normă nu este însă similară celor care fundamentează drepturile solicitate și fixează cadrul procesual al cauzei, inclusiv limitele de învestire ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Rezolvarea cauzei și a chestiunii de drept aduse în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție este centrată, atât de instanța de trimitere, cât și de recurenții-reclamanții, pe lămurirea normelor legale vizate și care se referă la vechimea în muncă/vechimea în serviciu.

Argumentele mai sus reținute denotă faptul că nu este necesar să se mai apeleze la corelarea cu alte dispoziții legale pentru explicitarea conținutului celor două sintagme sau/și la aprecierea raportului dintre legea specială și legea generală (inclusiv din perspectiva completării între ele).

Aceasta înseamnă că eventuala includere a perioadei de studii în vreuna dintre cele două sintagme, în baza celorlalte norme valorificate în cauză de către apelanții-reclamanți și confirmate atât de prima instanță, cât și de instanța de trimitere, le poate conferi absolvenților instituțiilor respective de învățământ drepturi în orice altă materie care permite acest lucru, mai puțin în cea în cauză, respectiv în stabilirea gradațiilor, indiferent de justificarea la care se apelează, inclusiv a principiului echității, invocat de instanța de trimitere.

Acest mod de interpretare nu încalcă în niciun fel drepturile reclamate - includerea prin lege în drepturile salariale și a gradațiilor, întrucât acestea nu le sunt contestate, fiind recunoscute numai în limitele permise de legiuitor.

Pentru toate aceste considerente,