ÎCCJ, Decizia nr. 21/2019

Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită prin sesizarea Colegiului de conducere al Curții de Apel Brașov, potrivit Hotărârii nr. 32 din 22 februarie 2019, cu recursul în interesul legii în materie civilă ce vizează problema de drept privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII - Familia ocupațională de funcții bugetare "Apărare, ordine publică și siguranță națională" la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010), în ceea ce privește acordarea gradației corespunzătoare vechimii în muncă/serviciu și plata drepturilor salariale aferente, cu luarea în considerare și a perioadei de studii în unitatea de învățământ militar. II. Orientările jurisprudențiale divergente

Cele două orientări jurisprudențiale identificate în practica judiciară la nivelul tribunalelor și curților de apel care au justificat sesizarea cu recurs în interesul legii sunt următoarele:

Într-o primă orientare jurisprudențială s-a decis recunoașterea intervalului de timp cuprins între data acordării gradului militar și data absolvirii instituției militare de învățământ pentru a fi luat în calcul la stabilirea de gradații.

S-a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, prin raportare la art. 9 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 80/1995), și art. 3 alin. (3) din Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 446/2006), legiuitorul a recunoscut studenților din cadrul instituțiilor militare vechimea în muncă, acesta fiind un drept special față de studenții civili, datorită calității deosebite pe care o au în apărarea țării și executarea misiunilor operative pentru asigurarea, menținerea și restabilirea ordinii publice și, implicit, a riscurilor pe care și le asumă.

În argumentarea acestei soluții s-a reținut, de exemplu, că studenții Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" au obligațiile și drepturile specifice cadrelor militare, astfel: depun jurământul militar la începutul studiilor, poartă uniformă militară cu însemnele aferente, au în dotare armament cu muniție, execută serviciul de zi pe unitate etc. De asemenea, în baza regulamentelor militare le sunt acordate recompense militare, sunt aplicate sancțiuni, beneficiază de permisii și învoiri. Din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" rezultă fără echivoc faptul că studenții militari au dreptul de a primi gradele militare, în conformitate cu reglementările în vigoare, au obligația de a respecta regulamentele militare, ordinele ministrului de interne, reglementările interne ale academiei. Studenții au dreptul de a fi înaintați în grad, putând fi sancționați cu retrogradarea din grad sau cu un grad până la gradul de student. Totodată, gradele militare pentru studenții militari de la învățământul de zi sunt: student, student fruntaș, student caporal și student sergent, fiind acordate prin ordin al comandantului academiei.

În raport cu cele menționate s-a apreciat că intervalul de timp cuprins între data acordării gradului militar și data absolvirii instituției militare de învățământ trebuie să se ia în calcul la stabilirea de gradații, potrivit art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010.

Într-o a doua orientare jurisprudențială s-a apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, perioada care se ia în calcul la stabilirea de gradații începe la momentul acordării gradului militar, din modul de formulare a normei legale rezultând că aceasta vizează ipoteza în care gradul militar este acordat înainte de începerea studiilor, rațiunea normei fiind aceea ca pe durata studiilor să se păstreze drepturile conferite de gradul militar acordat anterior, din această perspectivă fiind lipsită de relevanță asimilarea perioadei studiilor cu vechimea în muncă, mai exact cu stagiul de cotizare pentru stabilirea dreptului de pensie ori a altor drepturi de asigurări sociale. Suplimentar, s-a argumentat și în sensul că la data intrării în instituția militară de învățământ nu se acordă grad militar.

În această opinie s-a reținut că, chiar dacă pe perioada studiilor activitatea reclamantului s-a desfășurat în baza unor regulamente militare, a depus jurământul și a purtat uniformă militară, calitatea de student la instituția militară de învățământ superior nu conferă acestuia și grad militar, întrucât acesta se acordă, conform dispozițiilor art. 45 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 80/1995, prin ordin al ministrului apărării naționale, pentru gradele de ofițeri în activitate, și prin ordin al ministrului apărării naționale sau al comandanților stabiliți de acesta, pentru gradele de maiștri militari și subofițeri în activitate.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 36 alin. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 80/1995, ofițerii în activitate provin fie din absolvenți cu diplomă de licență ai instituțiilor militare de învățământ pentru formarea ofițerilor, fie din absolvenți ai anului IV din instituțiile militare de învățământ superior cu durata studiilor mai mare de 4 ani. III. Jurisprudența Curții Constituționale

În urma verificărilor efectuate nu a fost identificată jurisprudență relevantă a Curții Constituționale cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii. IV. Opinia Colegiului de conducere al Curții de Apel Brașov

Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov, titularul sesizării, a constatat că în cadrul Curții de Apel Brașov s-au exprimat ambele opinii menționate anterior cu privire la problema de drept ce a creat divergența de practică judiciară, neexistând astfel practică unitară.

Față de faptul că situația este similară și la nivel național, a apreciat că se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se pronunța asupra acestei probleme de drept prin intermediul mecanismului recursului în interesul legii. V. Opinia procurorului general

Prin punctul de vedere formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a apreciat că prima orientare jurisprudențială este în litera și spiritul legii, pentru următoarele considerente:

Art. 11 din cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 reglementează două feluri de gradații, corespunzătoare a două situații diferite, și anume gradația în raport cu timpul servit în calitate de personal militar, polițist sau funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare în activitate - art. 11 alin. (1) și (2), respectiv gradația pentru vechimea în serviciu avută/stagiul de cotizare realizat, pentru persoanele chemate, rechemate în activitate și rezerviști concentrați, adică cei proveniți din viața civilă și reactivați ca personal militar, polițiști sau lucrători în sistemul penitenciar - art. 11 alin. (3)-(6).

Sesizarea cu recurs în interesul legii vizează doar prima situație, reglementată de art. 11 alin. (1) din cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, așadar, gradația acordată pentru timpul servit ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare, în activitate.

Conform prevederilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 446/2006, "Serviciul militar activ se îndeplinește în calitate de: a) militar profesionist; b) militar în termen; c) elev sau student la instituțiile de învățământ din sistemul de apărare și securitate națională, cu excepția elevilor liceelor și colegiilor militare; d) soldat sau gradat voluntar".

Dintre aceste situații, relevantă pentru problema de drept ce face obiectul sesizării cu recurs în interesul legii este cea de la lit. c) a articolului citat, întrucât absolvirea unei instituții militare de învățământ se ia în calcul la stabilirea de gradații în raport cu timpul servit în calitate de personal militar, polițist sau funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare, așa cum prevede art. 11 alin. (1) din cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010.

Luarea în considerare a duratei studiilor militare pentru acordarea gradației de continuitate în activitate se întemeiază pe faptul că frecventarea unei instituții militare de învățământ atrage dobândirea calității de militar activ.

Însă, pentru a fi considerat militar activ, în accepțiunea art. 3 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 446/2006, cu vocația ulterioară de a beneficia de gradația de continuitate în serviciul militar, elevul sau studentul trebuie să aparțină unei instituții de învățământ din sistemul de apărare și securitate națională, legea excluzând elevii liceelor și colegiilor militare.

Astfel, art. 3 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 446/2006 nu a preluat exprimarea generică din art. 3 alin. 2 din precedenta reglementare, respectiv Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populației pentru apărare, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 46/1996), care nu circumstanția în privința specificului instituțiilor militare de învățământ, aceasta prevăzând că sunt considerați în serviciul militar activ elevii și studenții instituțiilor militare de învățământ, în care puteau fi incluse instituțiile de învățământ din sistemul de apărare și securitate națională, dar și cele din sistemul de ordine publică, precum și liceele și colegiile militare.

Din coroborarea cerințelor instituite de art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 cu cele instituite de art. 3 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 446/2006 rezultă că gradația în raport cu timpul servit ca militar activ se acordă pentru perioada studiilor absolvite, doar dacă acestea s-au desfășurat într-o instituție de învățământ militară, postliceală sau universitară, și doar din sistemul de apărare și securitate națională.

Dispozițiile legale care recunosc studiile efectuate într-o instituție militară de învățământ din sistemul de ordine publică nu au incidență în materia care face obiectul recursului în interesul legii.

Faptul că gradația pentru timpul servit ca personal activ, prevăzută de art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, se acordă doar pentru cursurile urmate la instituții militare de învățământ din sistemul de apărare și securitate națională nu înseamnă că de acest beneficiu nu se pot bucura și cei care nu activează în aceste sectoare de activitate, cum ar fi polițiștii sau lucrătorii din penitenciare. Dimpotrivă, gradația li se poate acorda și acestora, cu condiția să fi absolvit instituții de învățământ din sistemul de apărare/securitate națională, multe dintre aceste instituții asigurând pregătirea personalului pentru nevoile și ale altor beneficiari decât cei din structurile de apărare și securitate națională.

Potrivit reglementărilor în materie, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din cadrul administrației penitenciarelor pot beneficia de gradație doar pentru timpul servit în calitate de studenți ai Academiei Naționale de Informații "Mihai Viteazul", respectiv ai instituțiilor militare de învățământ din sistemul de apărare.

Absolvirea cursurilor Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" nu dă dreptul la acordarea gradațiilor prevăzute de art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, deoarece, în primul rând, această instituție de învățământ nu are caracter militar, iar în al doilea rând, nu face parte din sistemul de apărare și securitate națională.

S-a arătat că pe perioada studiilor într-o instituție militară de învățământ din sistemul de apărare și securitate națională studenții militari pot primi grade militare, acordarea gradului militar fiind una dintre condiții pentru a beneficia de gradațiile prevăzute de art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010.

Concluzionând, Ministerul Public a apreciat că, în aplicarea și interpretarea art. 11 alin. (1) din cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la art. 3 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 446/2006, gradația în raport cu timpul servit în activitate se acordă personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și pentru intervalul de timp cuprins între data acordării gradului militar și data absolvirii instituției militare de învățământ din sistemul de apărare și securitate națională, cu excepția perioadei modulului instruirii individuale pentru soldații și gradații profesioniști și a elevilor liceelor și colegiilor militare. VI. Raportul asupra recursului în interesul legii

Prin raportul întocmit în cauză, judecătorii-raportori au apreciat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, intervalul de timp cuprins între data acordării gradului militar și data absolvirii instituției militare de învățământ se ia în calcul la stabilirea de gradații, în măsura în care, anterior începerii studiilor sau în timpul desfășurării acestora, a fost acordat un grad militar în condițiile legii. VII. Înalta Curte de Casație și Justiție

Examinând sesizarea cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorii-raportori, punctul de vedere al Ministerului Public, precum și dispozițiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, constată următoarele: VII.1. Admisibilitatea recursului în interesul legii

Potrivit dispozițiilor art. 515 din Codul de procedură civilă, "Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii".

Din cuprinsul normei legale menționate rezultă patru condiții care trebuie îndeplinite pentru ca recursul în interesul legii să fie admisibil, și anume: 1) sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept; 2) această problemă de drept să fi fost dezlegată diferit de instanțele judecătorești; 3) dovada soluționării diferite să se facă prin hotărâri judecătorești definitive; 4) hotărârile judecătorești să fie anexate cererii. 1) Sesizarea trebuie să aibă ca obiect o problemă de drept Problema de drept supusă dezbaterii pe calea recursului în interesul legii trebuie să fie una reală, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, iar sintagma "problemă de drept" trebuie raportată la prevederile art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă". Norma de drept disputată trebuie să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară ori necorelată cu alte dispoziții legale și, din acest motiv, să existe posibilitatea de a fi interpretată diferit. Înțelesul unor astfel de norme (obiect al unei probleme de drept veritabile, de natură controversată și care a generat o practică divergentă) urmează a fi explicat și determinat prin procedura recursului în interesul legii. Așadar, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea unui recurs în interesul legii trebuie să cuprindă indicarea unei reglementări susceptibile de interpretare ori aplicare diferită și care a generat o practică judecătorească neunitară. Din acest punct de vedere, potrivit actului de sesizare, problema de drept soluționată diferit de instanțe vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 în ceea ce privește acordarea gradației corespunzătoare vechimii în muncă/serviciu și plata drepturilor salariale aferente, cu luarea în considerare și a perioadei de studii în unitatea de învățământ militar, și este o problemă susceptibilă să facă obiect al interpretării pe calea recursului în interesul legii, cu consecința ulterioară a aplicării unitare a legii de către toate instanțele judecătorești. 2) Problema de drept ce face obiectul sesizării a fost dezlegată diferit de instanțe Din jurisprudența dezvoltată în materie a rezultat că sunt instanțe judecătorești care consideră că trebuie recunoscut intervalul de timp curs între data acordării gradului militar și data absolvirii instituției militare de învățământ pentru stabilirea gradației, câtă vreme, pe perioada studiilor, studenții au recunoscută vechimea în muncă (având un drept special față de studenții civili) și, de asemenea, au drepturi și obligații specifice cadrelor militare, și, totodată, există instanțe care apreciază că, dimpotrivă, un asemenea drept nu poate fi recunoscut întrucât calitatea de student la instituția militară de învățământ superior nu conferă și grad militar, deoarece acesta se acordă în condițiile unei reglementări specifice (cuprinse în Legea nr. 80/1995), prin ordin al ministrului apărării naționale sau, după caz, prin ordin al comandanților stabiliți de acesta. În consecință, în practica judiciară s-au conturat două orientări jurisprudențiale diferite, întemeiate pe interpretarea și aplicarea acelorași prevederi legale, ceea ce justifică necesitatea pronunțării unei decizii care să asigure unitatea de jurisprudență. 3) Dovada soluționării diferite trebuie să se facă prin hotărâri judecătorești definitive Așa cum rezultă din cuprinsul art. 515 din Codul de procedură civilă, dovada soluționării diferite a problemei de drept ce face obiectul sesizării trebuie să se facă prin hotărâri definitive, fără ca textul de lege menționat să impună cerința unui anumit număr de hotărâri sau condiția ca soluțiile diferite să fi fost pronunțate la nivelul tuturor instanțelor din întreaga țară. Această condiție este, de asemenea, îndeplinită în cauză, întrucât au fost atașate actului de sesizare hotărâri judecătorești definitive ce cuprind soluțiile jurisprudențiale neunitare (provenite de la mare parte a instanțelor naționale care au competență în materie; chiar și în ipoteza în care, în absența unei cazuistici, instanțele au exprimat puncte de vedere teoretice, acestea au relevat, de asemenea, interpretări diferite, de natură a amplifica, pentru viitor, jurisprudența neunitară). 4) Hotărârile judecătorești trebuie să fie anexate cererii Anexele care însoțesc actul de sesizare fac dovada îndeplinirii acestei condiții formale.

Prin urmare, se constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 515 din Codul de procedură civilă, astfel că recursul în interesul legii este admisibil. VII.2. Pe fondul recursului în interesul legii

Reglementarea legală care a generat lipsa de unitate în jurisprudență este dată de prevederile art. 11 alin. (1) din secțiunea a 2-a a cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010.

Pentru a determina înțelegerea exactă a conținutului și sensului normei de drept care face obiectul recursului în interesul legii este necesar a observa cadrul general al reglementării și apoi a evalua particularitatea normei de drept integrate în contextul larg al reglementării.

Legea-cadru nr. 284/2010 are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.

Aplicarea prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 s-a prevăzut a se efectua în mod etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare, așa cum rezultă din conținutul art. 7 alin. (1) din această lege.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) din secțiunea 1 a cap. III din această lege, clasele de salarizare și coeficienții de ierarhizare pe baza cărora se stabilesc salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile și alte drepturi specifice fiecărui domeniu de activitate corespunzător celor șapte familii ocupaționale de funcții bugetare, precum și pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii sunt prevăzute în anexele nr. I-VIII.

Anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 cuprinde reglementări specifice pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Apărare, ordine publică și siguranță națională".

Personalul încadrat în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională este format din personal militar, polițiști, funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil, așa cum rezultă din cuprinsul art. 2 din secțiunea 1 a cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010.

În cadrul sistemului de salarizare, în temeiul art. 3 alin. (1) și (2) din secțiunea a 2-a a cap. II din anexa nr. VII la Legea- cadru nr. 284/2010, personalul militar are dreptul la soldă lunară, care se compune din solda funcției de bază, indemnizații, compensații, sporuri, prime, premii și din alte drepturi salariale.

La rândul său, solda funcției de bază este formată din solda de funcție, solda de grad, gradații și, după caz, solda de comandă, aceste elemente care compun solda funcției de bază regăsindu-se enumerate în art. 3 alin. (3) din secțiunea a 2-a a cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010.

Polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare au dreptul, în temeiul art. 4 alin. (1) și (2) din secțiunea a 2-a a cap. II din anexa nr. VII la Legea- cadru nr. 284/2010, la salariu lunar care se compune din salariul funcției de bază, indemnizații, compensații, sporuri, prime, premii și din alte drepturi salariale.

Potrivit alin. (3) al articolului mai sus indicat, salariul funcției de bază este compus din salariul de funcție, salariul gradului profesional deținut, gradații și, după caz, salariul de comandă.

Unul dintre elementele care intră în compunerea soldei/salariului funcției de bază, comun atât pentru personalul militar, cât și pentru polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, este gradația.

Categoria de personal care are dreptul la acordarea gradației, numărul de gradații ce pot fi acordate, intervalul de timp corespunzător pentru obținerea unei gradații și beneficiul salarial aferent acordării unei gradații sunt stabilite în cuprinsul prevederilor art. 11 alin. (1)-(6) din secțiunea a 2-a a cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010.

Din analiza de conținut a prevederilor art. 11 alin. (1) teza întâi și alin. (2) din secțiunea a 2-a a cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 rezultă că personalul militar, polițiști, funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare au dreptul, în raport cu timpul servit în această calitate, la 1-7 gradații, care se acordă din 3 în 3 ani, cu consecința majorării soldei/salariului funcției de bază cu o cotă procentuală de 3%.

Dispozițiile art. 11 alin. (1) teza a doua din secțiunea a 2-a a cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, referitoare la luarea în calcul, pentru stabilirea de gradații, a intervalului de timp cuprins între data acordării gradului militar și data absolvirii instituției militare de învățământ, sunt cele care au generat divergența de jurisprudență.

Referirea din textul analizat la data obținerii gradului militar, ca moment-limită inițial pentru luarea în calcul a duratei studiilor în cadrul unei instituții militare de învățământ până la data absolvirii, în vederea acordării de gradații, implică faptul că termenul instituit este aplicabil doar personalului militar, acesta fiind titularul dreptului la acordarea de grade militare.

Limitarea aplicării prevederilor art. 11 alin. (1) teza a doua din secțiunea a 2-a a cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 doar pentru personalul militar este susținută de argumentul interpretării coroborate a prevederilor art. 1 cu cele ale art. 3 din Legea nr. 80/1995. Astfel, prin art. 1 se definește această categorie de personal, reprezentată de cadrele militare, ca fiind cetățenii români cărora li s-a acordat grad de ofițer, maistru militar sau subofițer, în raport cu pregătirea lor militară și de specialitate, în condițiile prevăzute de lege, iar prin art. 3 se definește gradul militar, ca drept al titularului și ca recunoaștere în plan social a calității de cadru militar.

De asemenea, art. 2 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 enumeră, în ordinea lor ierarhică, gradele militare ce constituie grupa subofițerilor, maiștrilor militari și ofițerilor.

Un corp distinct de personal militar recrutat pe bază de voluntariat și situat la baza ierarhiei militare este reprezentat de soldații și gradații profesioniști.

Acest corp de personal militar beneficiază de drepturile pe care le conferă gradele militare. În ordinea lor ierarhică, gradele militare ale soldaților și gradaților profesioniști sunt: soldat, fruntaș, caporal clasa a III-a, clasa a II-a, clasa I, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților profesioniști, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 384/2006).

Analiza hotărârilor judecătorești anexate cererii de sesizare relevă faptul că o parte dintre persoanele care au solicitat acordarea drepturilor derivate din recunoașterea gradațiilor, prin luarea în considerare a perioadei studiilor în cadrul instituțiilor de învățământ superior absolvite, aparține personalului militar al Jandarmeriei Române, respectiv cadre militare cărora li se aplică dispozițiile Legii nr. 80/1995, potrivit art. 23 alin. (3) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 550/2004).

Categoria de personal reprezentată de polițiști și funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare se împarte pe corpuri și grade profesionale, așa cum rezultă din prevederile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 360/2002), și, respectiv, ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 293/2004).

Așadar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare sunt titularii drepturilor derivate din gradele profesionale și, astfel, nefiind titulari de grade militare, sunt excluși din câmpul de aplicare a normei supuse interpretării în cadrul mecanismului de unificare.

Prin folosirea criteriilor de interpretare logică și gramaticală a dispozițiilor art. 11 alin. (1) teza a doua din secțiunea a 2-a a cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 rezultă că perioada de timp corespunzătoare studiului în cadrul unei instituții militare de învățământ se ia în calcul la stabilirea gradației, cu condiția ca, la debutul perioadei de studiu, personalul militar, vizat de norma analizată, să fie titularul unui grad militar sau să obțină gradul militar pe parcursul perioadei de studiu, în condițiile legii.

Textul legal instituie două repere temporale înăuntrul cărora curge termenul pentru acordarea de gradații. Primul reper este reprezentat de data acordării gradului militar și al doilea reper este reprezentat de data absolvirii instituției militare de învățământ, intervalul de timp cuprins între aceste două momente fiind cel care poate fi considerat util în dobândirea gradației, în sensul art. 11 alin. (1) menționat.

Așadar, momentul care marchează începutul curgerii termenului pentru acordarea de gradații, cu luarea în calcul a perioadei de timp aferente efectuării studiilor în cadrul instituției militare de învățământ, este reprezentat de data acordării gradului militar.

Perioada de timp afectată studiilor în cadrul unei instituții militare de învățământ și absolvirea acesteia nu asigură, în sine (per se), îndeplinirea premiselor necesare pentru acordarea de gradații, deoarece, în condițiile enunțate de dispoziția legală analizată, este necesară raportarea la data dobândirii gradului militar, ceea ce implică deținerea unui astfel de grad, în condițiile legii, la începutul perioadei de studiu (sau dobândirea lui pe parcursul acestei perioade, în măsura în care ar fi permis de dispozițiile legale referitoare la statutul cadrelor militare, și nu ar fi vorba despre un simplu grad onorific).

Din examinarea hotărârilor judecătorești anexate rezultă că, în esență, cauza care a generat practica neunitară în problema acordării drepturilor aferente gradațiilor, cu luarea în considerare a intervalului de timp cuprins între data acordării gradului militar și data absolvirii instituției militare de învățământ, este reprezentată de semnificația atribuită gradelor onorifice conferite studenților din cadrul acestor instituții, pe durata studiilor, în sensul că acestea au fost asimilate și echivalate cu gradele militare acordate în temeiul prevederilor legale cuprinse în Legea nr. 80/1995 sau, dimpotrivă, nu li s-a recunoscut această valență.

În ceea ce îi privește pe beneficiarii gradelor militare, procedura acordării acestora și înaintării în grad se realizează potrivit anumitor reglementări speciale conținute în Legea nr. 80/1995, precum și în normele date în aplicarea acestei legi, elaborate prin Ghidul carierei militare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 106/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Or, tocmai prin caracterul special al acestei reglementări nu este permisă asimilarea unor simple grade onorifice celor militare.

Astfel, conform art. 45 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, "Acordarea gradelor și înaintarea în gradele următoare se fac după cum urmează: a) gradele de general și amiral în activitate și în rezervă, în timp de pace și în timp de război, prin decret al Președintelui României, la propunerea ministrului apărării naționale, după consultarea colegiului ministerului; b) gradele de ofițeri în activitate, cu excepția celor prevăzute la lit. a), în timp de pace, prin ordin al ministrului apărării naționale; c) gradele de ofițeri în rezervă, cu excepția celor prevăzute la lit. a), în timp de pace, prin ordin al șefului Statului Major General; d) în timp de război, acordarea gradului de sublocotenent și înaintarea în gradele de locotenent și căpitan în activitate sau în rezervă se fac de către comandanții stabiliți de șeful Marelui Cartier General, iar în cele de ofițeri cu grade superioare, de șeful Marelui Cartier General; e) gradele de maiștri militari și subofițeri în activitate, în timp de pace și în timp de război, prin ordin al ministrului apărării naționale sau al comandanților stabiliți de acesta; f) gradele de maiștri militari și subofițeri în rezervă, în timp de pace și în timp de război, prin ordin al comandanților stabiliți de ministrul apărării naționale."

Proveniența ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor în activitate sau în rezervă este detaliată în cap. III din Legea nr. 80/1995.

Cap. IV din această lege este rezervat modalității de acordare a gradelor cu referire la frecvența în timp cu care se acordă gradele de ofițeri, maiștri militari și subofițeri în activitate și în rezervă, pe durata unui an, la categoria de persoane care au vocație la acordarea gradelor militare și la condițiile care se impun a fi îndeplinite pentru acordarea gradelor militare.

Acordarea gradelor militare, în condițiile și cu procedura redate de dispozițiile legale cuprinse în cap. IV din Legea nr. 80/1995, reprezintă cadrul general de acordare a gradelor militare personalului militar din structurile Ministerului Apărării Naționale și, în temeiul art. 109 alin. 1 din cap. IX din aceeași lege, dispozițiile acestei legi se aplică în mod corespunzător și ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor aparținând Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Justiției, respectiv serviciilor de stat specializate în domeniul apărării și siguranței naționale care, potrivit legii, au în structurile proprii personal militar.

Gradele onorifice acordate pe timpul efectuării studiilor în cadrul instituțiilor militare de învățământ nu pot fi echivalate cu gradele militare acordate în condițiile expres prevăzute de art. 45 și următoarele din Legea nr. 80/1995, fiind greșită orientarea jurisprudențială care a inclus în sfera noțiunii de grad militar și pe aceea de grad onorific.

Trebuie precizat că institutele militare de învățământ sunt instituții de învățământ superior care asigură formarea de ofițeri pentru toate armele și specialitățile militare, necesari armatei României, precum și altor beneficiari interni sau externi, așa cum s-a statuat prin art. 1 și 2 din Hotărârea Guvernului nr. 190/1991 privind transformarea școlilor militare de ofițeri în institute militare de învățământ, republicată.

Aceste institute militare de învățământ se subordonează Ministerului Apărării Naționale și funcționează pe facultăți sau secții ce se înființează prin ordin al ministrului apărării naționale, reglementare desprinsă din cuprinsul art. 3 din același act normativ.

În egală măsură, prin art. 176 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 1/2011), se prevede că "Învățământul superior militar, de informații, de ordine publică și de securitate națională este învățământ de stat, parte integrantă a sistemului național de învățământ, și cuprinde: învățământ universitar pentru formarea ofițerilor, ofițerilor de poliție și a altor specialiști, precum și învățământ postuniversitar". Prin alin. (5) și (6) ale aceluiași articol se prevede că: "(5) Pentru învățământul superior militar, de informații, de ordine publică și de securitate națională, după caz, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției, Serviciul Român de Informații și alte instituții cu atribuții în domeniile apărării, informațiilor, ordinii publice și securității naționale pot emite ordine, regulamente și instrucțiuni proprii, în condițiile legii. (6) Ofițerii în activitate, în rezervă sau în retragere, posesori ai diplomei de absolvire a școlii militare de ofițeri cu durata de 3 sau 4 ani, pot să își completeze studiile în învățământul superior, pentru obținerea diplomei de licență în profiluri și specializări similare sau apropiate armei/specialității militare."

Din prevederile legale redate mai sus rezultă faptul că în fiecare din cele patru domenii, respectiv militar, de informații, de ordine publică și de securitate națională, există instituții de învățământ specializate, coordonate de către ministerele și instituțiile cu atribuții în domeniile respective.

În conformitate cu prevederile statutelor și regulamentelor de funcționare a instituțiilor militare de învățământ, studenților militari li se pot conferi grade onorifice de către comandanții sau șefii care au în subordine instituțiile militare de învățământ, concluzie care rezultă din nota la anexa nr. 3 la Regulamentul disciplinei militare, aprobat prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.64/2013.

Prin art. 32 din acest regulament sunt enumerate recompensele ce se pot acorda studenților din instituțiile de învățământ superior militar și, printre acestea, se regăsesc la alin. (1) lit. k) înaintarea în gradul următor, iar la lit. l) acordarea de distincții și însemne militare onorifice. Textul art. 32 alin. (1) lit. k) cuprinde sintagma "înaintarea în gradul următor" ca formă de recompensă, iar nu înaintarea în gradul militar următor în sensul prevăzut de art. 3 din Legea nr. 80/1995.

Gradele onorifice pe durata studiilor simbolizează aprecierea rezultatelor meritorii obținute în procesul instruirii și al pregătirii profesionale și nu au semnificația gradelor militare. Aceasta deoarece nu sunt acordate în condițiile Legii nr. 80/1995 și cu respectarea normelor privind competențele de gestiune a resurselor umane, aplicabile structurilor din Ministerul Apărării Naționale.

În aceste condiții, astfel de grade onorifice acordate pe durata studiilor nu dau posibilitatea titularului să beneficieze de drepturile corespunzătoare gradului militar echivalent. Totodată, acordarea gradului onorific studentului nu este de natură să încalce drepturile ce decurg dintr-o eventuală deținere a gradului militar dobândit anterior, respectiv a gradului militar deținut ca rezervist (acest grad urmând să fie luat în considerare la stabilirea gradației, iar nu cel onorific).

Astfel cum rezultă din ansamblul reglementării descrise în paragrafele anterioare, legiuitorul a prevăzut detaliat situațiile și procedura prin care se acordă grade militare, așa încât, dacă intenționa ca studenților de la instituțiile de învățământ din sistemul de apărare și securitate națională să li se acorde grade militare pe parcursul desfășurării studiilor, reglementa acest aspect în mod expres. Însă, așa cum s-a menționat, Legea nr. 80/1995 a prevăzut, prin dispozițiile art. 48-52, doar gradul ce se acordă pentru fiecare categorie de absolvent, fără să facă nicio referire la acordarea unor grade militare în timpul școlii, ceea ce confirmă ideea că perioada de școlarizare în care elevii și studenții desfășoară serviciul militar activ este considerată ca o perioadă de desăvârșire a pregătirii lor profesionale pentru a deveni militar profesionist.

Ca atare, elevul sau studentul care anterior intrării în instituția militară de învățământ nu a primit, în condițiile legii, un grad militar nu este un cadru militar, nu face parte din corpul ofițerilor, subofițerilor sau maiștrilor militari, ci doar desfășoară serviciu militar activ 1 , fiind obligat să respecte regulamentele militare ale școlii, să depună jurământul și să poarte uniformă militară. Dat fiind profilul acestor instituții de învățământ, el dobândește calitatea de cadru militar, potrivit pregătirii sale, odată cu absolvirea și acordarea unui grad corespunzător, în condițiile art. 45 din Legea nr. 80/1995. 1 Potrivit art. 3 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 446/2006, serviciul militar activ se îndeplinește în calitate de elev sau student la instituțiile de învățământ din sistemul de apărare și securitate națională, cu excepția elevilor liceelor și colegiilor militare.

Așa cum s-a arătat anterior, organizarea și funcționarea instituțiilor militare de învățământ nu sunt reglementate de Legea nr. 80/1995 (care interesează statutul cadrelor militare), ci de Legea nr. 1/2011, care stabilește, prin dispozițiile art. 41, că "Aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul militar, de ordine publică și securitate națională se face prin ordine, regulamente și instrucțiuni proprii".

În acest sens, unele reglementări prevăd expres (de exemplu, Codul universitar al drepturilor și obligațiilor studentului din Academia de Tehnică Militară, art. 29) că studentului militar i se acordă grade militare onorifice pentru comportare bună și îndeplinirea obligațiilor de învățământ, corespunzător anilor de studiu, prin ordin al comandantului academiei, înscris în ordinul de zi pe unitate, iar după promovarea examenului de diplomă, studentul militar va fi înaintat la gradul de sublocotenent/similar, prin ordin al ministrului apărării naționale sau al beneficiarului pentru care a fost școlarizat studentul, conform prevederilor legale.

Elevii și studenții se află, cum s-a menționat, în desfășurarea serviciului militar activ, pe parcursul studiilor, așa cum stipulează art. 3 alin. (3) din Legea nr. 446/2006, însă primesc grad militar, potrivit Legii nr. 80/1995, abia după absolvire, prin ordin al ministrului apărării sau al persoanei desemnate de acesta, când devin cadre militare, intră în corpul ofițerilor, subofițerilor sau maiștrilor militari, astfel încât gradele onorifice obținute pe perioada școlarizării nu reprezintă grad militar în sensul legii speciale referitoare la statutul cadrelor militare.

Având în vedere că art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 folosește sintagma de "personal militar" atunci când se referă la funcțiile din familia ocupațională de funcții bugetare "Apărare, ordine publică și siguranță națională", corelând funcția corespunzător unui grad militar, iar acordarea gradației este condiționată de dobândirea gradului militar (un drept cu caracter special obținut în raport cu timpul servit în calitate de personal militar, în considerarea vechimii în această calitate), rezultă că intenția legiuitorului a fost aceea de a se valorifica de către personalul militar, care a dobândit grad militar înainte de intrarea în instituția militară de învățământ, și perioada până la absolvire, ca fiind timp servit ca personal militar.

Prin dispoziția legală mai sus precizată nu a fost avută în vedere, așadar, situația studenților care nu au dobândit încă un grad militar, aceștia devenind personal militar abia odată cu absolvirea și acordarea gradului pentru care s-au pregătit în cadrul instituției militare de învățământ.

Diferența dintre gradele de soldat sau gradat-fruntaș, caporal sau sergent, dobândite de cei care au îndeplinit serviciul militar obligatoriu, sau de soldat, fruntaș, caporal, acordate conform Legii nr. 384/2006, și gradele de elev fruntaș, elev caporal, elev sergent, sergent major, plutonier major, plutonier adjutant, acordate pe parcursul studiilor într-o instituție militară de învățământ, derivă din faptul că primele sunt grade militare acordate ca urmare a dobândirii unui statut, fie prin finalizarea stagiului militar obligatoriu, fie prin intrarea în rândul soldaților profesioniști, iar celelalte sunt simple grade onorifice.

Astfel, gradele onorifice pe care le primesc studenții militari pe parcursul anilor de studii sunt acordate în vederea dobândirii statutului după absolvirea instituției de învățământ, neavând natura juridică a gradelor militare din prima categorie, câtă vreme ele se pot pierde pe parcursul procesului de învățământ până la absolvire, ca sancțiune disciplinară, fiind o deosebire evidentă între această sancțiune și degradarea militară, care operează în alte condiții, prevăzute de lege.

Faptul că studenții sunt supuși unei discipline profesionale, unor reguli de sorginte militară și unui regim militarizat nu reprezintă o condiție de acordare a gradului militar, pe care îl primesc abia la absolvirea facultății, ci face parte din procesul de deprindere cu aceste reguli, ca parte a pregătirii universitare specifice domeniului.

Perioada de studii superioare militare intră doar în calculul vechimii necesare acordării pensiei de serviciu, așa cum rezultă din dispozițiile art. 3 lit. e) pct. 3 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare 2 . 2 Conform textului de lege indicat, "vechimea în serviciu - perioada în care o persoană din sistemul de apărare națională, ordine publică și securitate națională s-a aflat în una din următoarele situații: (...) 3. a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen, militar cu termen redus, elev sau student al unei instituții militare de învățământ din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională pentru formarea cadrelor militare/polițiștilor/funcționarilor publici cu statut special, cu excepția învățământului liceal".

În concluzie, simpla calitate de student al unei instituții militare de învățământ superior nu este suficientă pentru obținerea gradației corespunzătoare duratei studiilor. Ea trebuie să fie dublată (cumulată) cu dobândirea unui grad militar în condițiile legii, nesubzistând premisa legală atunci când este vorba despre un simplu grad onorific.

Numai în acest fel, printr-o astfel de interpretare logico- gramaticală, dispoziția cuprinsă în art. 11 alin. (1) teza a doua din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 poate avea sens și aplicabilitate, întrucât, pe de o parte, în absența dobândirii unui grad militar nu poate începe să curgă un interval de timp util pentru obținerea gradației, iar, pe de altă parte, în lipsa celor două repere temporale - data acordării gradului militar și data absolvirii instituției militare -, nu există, potrivit normei legale, interval de timp de luat în calcul pentru stabilirea gradației.

Altminteri, simpla calitate de student și durata în sine a studiilor în cadrul instituției militare de învățământ superior nu sunt suficiente pentru dobândirea gradației.

În mod similar, chiar dacă pentru argumente diferite (care țin de caracterul special al normei reprezentând sediul materiei) s-a statuat prin Decizia nr. 35 din 15 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 22 septembrie 2017, conform căreia, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (3), (5) și (6) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 și art. 3 din Legea nr. 446/2006, la stabilirea gradațiilor nu se ia în calcul perioada cât un polițist a urmat cursurile unei instituții de învățământ pentru formarea polițiștilor.

Referirea din conținutul acestei decizii (paragraful 39) la faptul că legiuitorul a prevăzut, prin dispozițiile art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, că se ia în calcul perioada studiilor la stabilirea gradațiilor, prevăzând