ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3265/2015

Decizia nr. 3265/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Procedura în fața curții de apel

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25.07.2013, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței nr. 2514 din 06 aprilie 2012, în Dosar nr. x/2/2010, solicitând admiterea revizuirii astfel cum a fost formulată, schimbarea în tot a acesteia și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Hotărârea instanței de control judiciar

Prin sentința civilă nr. 89 din 19 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaților, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 2514 din 6 aprilie 2012 a Curții de Apel București, irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat prin decizia nr. 1213 din 20 februarie 2014 a instanței supreme, invocând incidența în cauză a prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Or, în prezenta cauză, a reținut curtea, având în vedere că înscrisurile noi reprezintă, în esență, o serie de date pe care pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaților le deținea în cursul judecării procesului în care a fost dată sentința nr. 2514 din 6 aprilie 2012 a Curții de Apel București, irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat prin decizia nr. 1213 din 20 februarie 2014, revizuentul avea posibilitatea de a solicita înfățișarea acestora ca probe în cadrul acelui proces.

Așadar, revizuentul nu a dovedit împrejurările excepționale, mai presus de voința acestuia, care l-au împiedicat să înfățișeze înscrisurile invocate în susținerea cererii de revizuire în cadrul procesului în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, revizuentul A. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, revizuentul expune istoricul cauzei și redă dispozițiile legale pe care le consideră incidente, criticând informațiile și datele, incomplete, inexacte și eronate, înscrise în Ordinul nr. 907 din 01 octombrie 2001, nr. 30 din 16 ianuarie 2002, nr. 529 din 30 septembrie 2002, nr. 481 din 30 septembrie 2003, nr. 39 din 31 ianuarie 200, nr. 421 din 5 septembrie 2006, nr. 1380 din 21 noiembrie 2006, nr. 314 din 10 aprilie 2007 și nr. 257 din 28 februarie 2008, emise de către Secretarul General al Camerei Deputaților, în buletinul de calcul nr. 820786 din 18 decembrie 2008, datele privitoare la activitatea în muncă dosar nr. x din 18 august 2010, în fișa pentru evidența drepturilor bănești ale pensionarului A. și nu în ultimul rând, în deciziile nr. 230847 din data de: 14 noiembrie 2007, 17 aprilie 2008, 20 august 2008, 15 ianuarie 2009, 12 martie 2009, 20 august 2010 și 22 iulie 2011, emise de către Casa de Pensii a Municipiului București.

Recurentul susține că ordinele, situațiile premergătoare emiterii deciziilor privind pensia cuvenită și emiterea deciziilor, date cu încălcarea dispozițiilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, a prevederilor ordinului ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340 din data 04 mai 2001 pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 10/2000 privind sistemul public pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, atrag răspunderea juridică a emitenților, în condițiile dispozițiilor art. 22 alin. (1) din lege.

Prin urmare, a formulat recurs în contradictoriu cu intimatul Secretarul General al Camerei Deputaților, în calitate de ordonator de credite, solicitând să se admită recursul astfel cum a fost formulat, să se caseze sentința civilă nr. 89 pronunțată de către Curtea de apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în ședința publică de la data de 19 ianuarie 2015, în Dosarul nr. x/2/2013, ca fiind vădit nefondată, atâta vreme cât condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, „(...) prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 322 teza I pct. 5 (...)”, sunt îndeplinite pe deplin, să se admită cererea de revizuire, așa cum a fost formulată, în temeiul dispozițiilor art. 313 C. proc. civ. și să se trimită, „(...) cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea casată”.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte reține că aprecierea instanței de fond asupra cererii de revizuire și soluționarea acesteia s-a realizat conform normelor care reglementează revizuirea, având în vedere că funcția revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea cauzelor irevocabile în afara condițiilor strict reglementate procedural.

Or, soluția instanței în soluționarea cererii de revizuire care a format obiectul Dosarului nr. x/2/2013 a vizat exact motivul de revizuire invocat de revizuent, respectiv prevederile art. 322 pct. 5 C.proc.civ, în raport de dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care statuează că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Înalta Curte constată că revizuentul a formulat critici care pot fi subsumate motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., conform căruia:

„Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

(…)

Din analiza acestor prevederi legale rezultă că sfera de aplicabilitate a revizuirii pentru motivul invocat de petent este foarte limitată, admisibilitatea fiind condiționată de anumite aspecte care trebuie să se regăsească cumulativ.

Astfel, pentru a fi admisibilă revizuirea, partea interesată trebuie să prezinte un înscris nou care nu a fost administrat ca probă în procesul în care s-a dat hotărârea a cărei revizuire se solicită. Înscrisul trebuie să aibă forță probantă prin el însuși, să fi existat la data pronunțării hotărârii, însă să nu fi fost depus, fiind reținut de partea potrivnică sau datorită unei împrejurări mai presus de voința părților.

De asemenea, înscrisurile descoperite și invocate în revizuire trebuie să aibă un caracter determinant, adică să conducă la o altă soluție decât cea pronunțată.

Motivele invocate de petent în susținerea cererii nu se referă la situația de excepție care face posibilă revizuirea unei hotărâri, întrucât documentele despre care se face vorbire nu pot fi considerate înscrisuri noi, care să conțină date ce nu au fost avute în vedere de către instanțele de fond și de recurs.

Astfel, Înalta Curte observă că statele de plată, în condițiile în care aceste documente justificative de înregistrare în contabilitate se află în arhiva oricărui angajator, nu pot fi considerate ca înscrisuri reținute de partea potrivnică sau care nu ar fi fost depuse dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuentului, iar revizuentul, ca toți ceilalți salariați, a încasat lunar drepturile salariale comunicate prin „fluturașii de salariu”, fluturași care au fost depuși chiar de revizuent în cauza care formează obiectul Dosarului nr. x/3/2011 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

În ceea ce privește declarațiile lunare ale angajatorului privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale, acestea se transmit ca obligație legală către casa de pensii, iar pe baza datelor transmise de angajator, au fost emise și comunicate de către Casa de Pensii a Municipiului București asiguraților certificatul privind stagiul de cotizare și punctajul anual realizat în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, nefiind astfel în prezența unor înscrisuri despre care să susțină revizuentul că au fost reținute de către angajator.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de revizuentul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 89 din 19 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2015.