ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1488/2015

Decizia nr. 1488/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 2146 din 9 mai 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 646 din 12 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că în speță nu se regăsește nici ipoteza unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri și nici cea a nesoluționării în termenul legal a unei cereri, deoarece pârâtul a răspuns solicitărilor reclamantului în scris, prin adresa de răspuns din 9 februarie 2012, prin care i s-a comunicat reclamantului că în urma verificărilor în evidențele interne ale instituției, cât și la alți foști deținători de arhivă (SRI), a rezultat că numitul B. este „necunoscut ”în evidențele create de securitate și, prin urmare, nu poate fi soluționată favorabil cererea acestuia, fără a-i putea fi imputat pârâtului faptul că nu a procedat la comunicarea unui răspuns favorabil reclamantului.

Împotriva Deciziei civile nr. 2146 din 9 mai 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire recurentul A., în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 4 și 5 C. proc. civ.

În susținerea cererii de revizuire au fost expuse argumente privind persecuția la care au fost supuși revizuentul și familia sa, fiind depuse o serie de înscrisuri în dovedirea aspectelor învederate de revizuent.

Prin precizările formulate ulterior, revizuentul a indicat, ca temei al cererii de revizuire, dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ.

Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând cererea de revizuire în raport de dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., invocate de către revizuent, și prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, apreciază că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Conform acestor dispoziții legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și cele date de o instanță de recurs când evocă fondul, numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de text.

În speță, revizuentul a argumentat incidența motivelor de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 9 C. proc. civ., anume constatarea, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a unei încălcări a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, ale cărei consecințe grave continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Prima condiție impusă de dispozițiile art. 322 C. proc. civ. privește hotărârea supusă revizuirii care, în situația în care este pronunțată de o instanță de recurs, trebuie să evoce fondul.

În speță, însă, admisibilitatea cererii de revizuire nu va fi examinată prin prisma îndeplinirii acestei condiții, raportat la Decizia nr. 233 din 15 februarie 2011 a Curți Constituționale a României, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ. sunt neconstituționale în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătorești prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi și libertăți fundamentale, încălcări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Înalta Curte constată, însă, că argumentele dezvoltate și înscrisurile depuse de revizuent nu justifică admisibilitatea cererii de revizuire, raportat la ipoteza specifică avută în vedere de dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care acesta nu a indicat, ca primă premisă, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-ar fi constatat grava încălcare a drepturilor și libertăților sale fundamentale, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Simplele susțineri privind încălcarea unor drepturi și libertăți fundamentale nu pot determina, în aceste condiții, reexaminarea soluției pronunțate de instanța de control judiciar.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., se va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2146 din 9 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2015.

Procesat de GGC - LM