ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 665/2016

Decizia nr. 665/2016 Circumstanțele cauzei; Cererea de chemare în judecată; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, după declinările succesive de la Tribunalul Galați și Curtea de Apel București, reclamanta A. Galați a solicitat, în contradictoriu cu B. - C., suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 5 decembrie 2012 și a Deciziei nr. 23 din 07 februarie 2013, cu privire la Proiectul intitulat „Extindere Colegiu de Industrie Alimentară x”, beneficiar A. Galați, Cod SMIS.

Hotărârea primei instanțe; Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 267 din 29 noiembrie 2013, a admis cererea formulată de reclamanta A. Galați și a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 5 decembrie 2012 și Decizia nr. 23 din 07 februarie 2013 emise de pârât, până la pronunțarea instanței de fond în cauză. Cererea de recurs; Împotriva sentinței nr. 267 din 29 noiembrie 2013 a Curții de Apel Galați a promovat recurs pârâtul B., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării, pe fond, respingerea cererii de suspendare a executării ca nefondată.

În motivarea căii de atac, recurenta invocă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin criticile formulate, reiterând apărările formulate în față instanței de fond, în esență, a susținut că reclamanta nu a făcut dovada întrunirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv „existența cazului bine justificat” și „iminența producerii unei pagube”. Arată că motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii de suspendare nu reprezintă un motiv temeinic de natură a crea o îndoială serioasă, instanța de fond apreciind in mod bizar că in cauză este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Apărările intimatei; Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes a recursului, având în vedere că prin sentința civilă nr. 104 din 23 aprilie 2014 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/121/2013 instanța s-a pronunțat în fond cu privire la nelegalitatea notei de constatare a cărei suspendare se solicită. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recurentul nu a formulat răspuns la întâmpinare. Procedura de soluționare a recursului; Cu privire la examinarea recursului în completul filtru; Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 11 decembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc.

civ., republicat. Prin încheierea din 25 ianuarie 2016, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul B. - C. îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor; Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Actul administrativ a cărui suspendare a fost solicitată în condițiile art. 14 din Legea nr. 552/2004 este Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 5 decembrie 2012 și a Deciziei nr. 23 din 07 februarie 2013, cu privire la Proiectul intitulat „Extindere Colegiu de Industrie Alimentară x”, beneficiar A. Galați, Cod SMIS, până la pronunțarea instanței de fond în cauză. Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de întrerupere sau de amânare a efectelor manifestării de voință a autorității publice, menită să asigure protecția juridică a persoanei potențial vătămate, până la evaluarea legalității deciziei administrative de către instanța de contencios administrativ.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004, impune, în acest sens, două condiții cumulative: cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, și paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) drept prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Îndeplinirea celor două condiții este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Aparența de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus evaluării. Esențial este ca îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

În speță, la nivel formal s-a identificat o aparență de nelegalitate, fiind de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ,aspect care a reieșit din studiul geotehnic întocmit în anul 2009, în senul că la începerea lucrărilor de excavare s-a constatat un nivel al pânzei freatice mai ridicat decât cel stabilit prin studiul geotehnic inițial, fapt care a determinat necesitatea schimbării sprijinirilor de lemn cu palplanșe metalice. Ca o consecință a celor menționate anterior, a cum in mod corect a reținut prima instanța această eroare a studiului geotehnic inițial, document tehnic de specialitate care, de principiu, generează încredere cu privire la constatările sale, putea fi prevăzută și se încadrează în noțiunea de situație cu caracter imprevizibil, conform art. 122 lit. i) O.U.G.

nr. 34/2006. În total acord cu argumentele curții de apel, cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate sunt împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură sa creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ. Cât privește condiția pagubei iminente, din actele depuse la dosar de către intimata-reclamantă, instanța constată că aceasta este îndeplinită. Așa cum rezultă chiar din actul contestat in ipoteza punerii in executare, intimata ar fi obligată să suporte un prejudiciu substanțial așa cum reiese din condițiile stipulate în contractul de finanțare (aplicarea unei corecții de 25% din valoarea proiectului).

De altfel, instanța investită cu soluționarea acțiunii în anulare, prin sentința nr. 104 din 23 aprilie 2014, Curtea de Apel Galați a admis acțiunea privind anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză. Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, iar susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite. Conchizând, Înalta Curte constată că soluția adoptată de judecătorul fondului este corectă, este conformă, impunându-se ca în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul B. - C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge recursul declarat de pârâtul B. - C. împotriva sentinței nr. 267 din 29 noiembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 09 martie 2016.