ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 665/2016

Decizia nr. 665/2016

Circumstanțele

cauzei;

Cererea de

chemare în judecată;

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal, după declinările succesive

de la Tribunalul Galați și Curtea de Apel București, reclamanta A.

Galați a solicitat, în contradictoriu cu B. - C., suspendarea

executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a

corecțiilor financiare din 5 decembrie 2012 și a Deciziei nr. 23 din 07

februarie 2013, cu privire la Proiectul intitulat „Extindere Colegiu de Industrie

Alimentară x”, beneficiar A. Galați, Cod SMIS.

Hotărârea

primei instanțe;

Curtea

de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 267 din 29 noiembrie 2013, a admis cererea formulată de reclamanta A.

Galați și a dispus suspendarea executării Notei de constatare a

neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 5 decembrie 2012

și Decizia nr. 23 din 07 februarie 2013 emise de pârât, până la

pronunțarea instanței de fond în cauză.

Cererea

de recurs;

Împotriva

sentinței nr. 267 din 29 noiembrie 2013 a Curții de Apel Galați

a promovat recurs pârâtul B., solicitând admiterea recursului, casarea

sentinței recurate și, în urma rejudecării, pe fond, respingerea

cererii de suspendare a executării ca nefondată.

În motivarea

căii de atac, recurenta invocă motivul de recurs prevăzut de art.

488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, arătând că

hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a normelor de drept material.

Prin

criticile formulate, reiterând apărările formulate în față

instanței de fond, în esență, a susținut că reclamanta

nu a făcut dovada întrunirii cumulative a celor două condiții

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv „existența

cazului bine justificat” și „iminența producerii unei pagube”.

Arată

că motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii de suspendare

nu reprezintă un motiv temeinic de natură a crea o îndoială

serioasă, instanța de fond apreciind in mod bizar că in

cauză este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Apărările intimatei;

Intimata a formulat întâmpinare, prin

care a invocat excepția lipsei de interes a recursului, având în vedere

că prin sentința civilă nr. 104 din 23 aprilie 2014 a

Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/121/2013

instanța s-a pronunțat în fond cu privire la nelegalitatea notei de

constatare a cărei suspendare se solicită. În subsidiar, a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul nu a formulat răspuns

la întâmpinare.

Procedura de soluționare a

recursului;

Cu privire la examinarea recursului în

completul filtru;

Raportul întocmit în cauză, în

condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a

fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza

încheierii de ședință din data de 11 decembrie 2015, în

conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 25 ianuarie 2016,

completul filtru a constatat, față de conținutul raportului

întocmit în cauză, că recursul B. - C. îndeplinește

condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a

declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art.

493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata

pe fond a recursului.

Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor;

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte

constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Actul

administrativ a cărui suspendare a fost solicitată în condițiile

art. 14 din Legea nr. 552/2004 este Nota de constatare a neregulilor și de

stabilire a corecțiilor financiare din 5 decembrie 2012 și a Deciziei

nr. 23 din 07 februarie 2013, cu privire la Proiectul intitulat „Extindere

Colegiu de Industrie Alimentară x”, beneficiar A. Galați, Cod SMIS, până

la pronunțarea instanței de fond în cauză.

Suspendarea

executării actului administrativ este o măsură provizorie de întrerupere

sau de amânare a efectelor manifestării de voință a

autorității publice, menită să asigure protecția

juridică a persoanei potențial vătămate, până la

evaluarea legalității deciziei administrative de către

instanța de contencios administrativ.

Art. 14 din

Legea nr. 554/2004, impune, în acest sens, două condiții cumulative:

cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) ca fiind

împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură

să creeze o îndoială serioasă asupra legalității

actului administrativ, și paguba iminentă, definită în art. 2 alin.

(1) lit. ș) drept prejudiciu material viitor și previzibil sau, după

caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei

autorități publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea

celor două condiții este supusă aprecierii judecătorului,

care are de efectuat o analiză sumară a aparenței dreptului, pe

baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei; pentru admiterea

cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a

prezumției de legalitate a actului administrativ și să facă

verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus

evaluării.

Aparența

de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității

procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci

poate fi circumscrisă unor motive ce țin de fondul raportului de

drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus

evaluării.

Esențial

este ca îndoiala serioasă asupra legalității actului

administrativ să fie evidentă, să poată fi decelată cu

ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței

dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării

executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri

provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

În

speță, la nivel formal s-a identificat o aparență de

nelegalitate, fiind de natură să creeze o îndoială serioasă

asupra legalității actului administrativ,aspect care a reieșit din

studiul geotehnic întocmit în anul 2009, în senul că la începerea

lucrărilor de excavare s-a constatat un nivel al pânzei freatice mai

ridicat decât cel stabilit prin studiul geotehnic inițial, fapt care a determinat

necesitatea schimbării sprijinirilor de lemn cu palplanșe metalice.

Ca o

consecință a celor menționate anterior, a cum in mod corect a

reținut prima instanța această eroare a studiului geotehnic

inițial, document tehnic de specialitate care, de principiu,

generează încredere cu privire la constatările sale, putea fi

prevăzută și se încadrează în noțiunea de

situație cu caracter imprevizibil, conform art. 122 lit. i) O.U.G. nr. 34/2006.

În

total acord cu argumentele curții de apel, cu privire la îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004,

cazurile bine justificate sunt împrejurări legate de starea de fapt

și de drept, care sunt de natură sa creeze o îndoială

serioasă asupra legalității actului administrativ.

Cât

privește condiția pagubei iminente, din actele depuse la dosar de

către intimata-reclamantă, instanța constată că

aceasta este îndeplinită.

Așa

cum rezultă chiar din actul contestat in ipoteza punerii in executare,

intimata ar fi obligată să suporte un prejudiciu substanțial

așa cum reiese din condițiile stipulate în contractul de

finanțare (aplicarea unei corecții de 25% din valoarea proiectului).

De altfel, instanța

investită cu soluționarea acțiunii în anulare, prin sentința

nr. 104 din 23 aprilie 2014, Curtea de Apel Galați a admis acțiunea

privind anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită

în prezenta cauză.

Prin

urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat

o hotărâre temeinică și legală, iar susținerile

și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

Conchizând,

Înalta Curte constată că soluția adoptată de judecătorul

fondului este corectă, este conformă, impunându-se ca în temeiul art.

20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ. să

se respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul B. - C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge

recursul declarat de pârâtul B. - C. împotriva sentinței nr. 267 din 29

noiembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 09 martie 2016.