ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 625/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, reclamanta B.S. a solicitat completarea sentinței nr. 128 din 21 mai 2010 a Curții de Apel Suceava în sensul obligării pârâților la plata drepturilor salariale cuvenite de la data emiterii ordinului și până la reintegrarea în funcția deținută, arătând în motivare, că deși acțiunea a fost completată la data de 8 martie 2010, instanța a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere. Pârâta A.N.A.F. a solicitat, prin întâmpinare, respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că reintegrarea reclamantei și plata drepturilor salariale este lipsită de suport legal.

Prin sentința nr. 197 din 11 octombrie 2010, Curtea de Apel Suceava a admis cererea formulata de petenta B.S., în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice București și A.N.A.F. București și a dispus completarea dispozitivului sentinței nr. 128 din 21 mai 2010 a Curții de Apel Suceava în sensul că a obligat pârâții să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite începând de la data de 5 octombrie 2009 până la reintegrarea efectivă în funcție. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că, având în vedere soluția dată în cauză, de anulare a ordinului în discuție, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale este pe deplin întemeiată, ea constituind punerea în valoare a principiului retroactivității efectelor nulității prin repunerea părților în situația anterioară.

2. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta A.N.A.F., în nume propriu și în reprezentarea intereselor Ministerului Finanțelor Publice, invocând art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele critici: - în mod greșit a admis instanța de fond cererea de completare a sentinței civile nr. 197 din 11 octombrie 2010, ignorând faptul că, prin Decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale, O.U.G.

nr. 37/2009 fusese declarată neconstituțională; - astfel, obligarea autorității publice la plata drepturilor salariale este lipsită de temei legal; - instanța de fond a ignorat faptul că, la data de 25 octombrie 2010, contractul de management și-a epuizat efectele, plata unor drepturi salariale după această dată fiind fără temei legal și contractual; - instanța de fond a ignorat faptul că reclamanta s-a aflat în concediu medical în perioada 2 – 11 octombrie 2009, obligând autoritatea să-i plătească drepturile salariale începând cu data de 5 octombrie 2009, deși aceasta primise indemnizație de asigurări sociale pentru perioada concediului medical. 3. Soluția instanței de recurs. Recursul este întemeiat.

Așa cum s-a arătat și în expunerea rezumativă prezentată mai sus, instanța de fond, în temeiul art. 281 2 C. proc. civ., a admis cererea formulată de reclamantă și a completat dispozitivul sentinței civile nr. 128 din 21 mai 2010 în sensul că, admițând cererea de despăgubiri, a obligat autoritățile publice pârâte să-i plătească acesteia drepturile salariale cuvenite începând cu data de 5 octombrie 2009 – data emiterii Ordinului nr. 2770/2009 până la data reintegrării sale în funcția publică de conducere din exercitarea căreia fusese eliberată prin acel ordin. Potrivit art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu sau asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.

Într-adevăr, chiar dacă prin cererea introductivă, reclamanta nu formulase un capăt separat de acțiune în legătură cu plata despăgubirilor, la termenul din data de 8 martie 2010, în încheierea de ședință apare consemnat în mod expres că avocatul reclamantei a completat acțiunea, cerând obligarea autorității pârâte „la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite de la data emiterii ordinului și până la reintegrarea reclamantei în funcția deținută”. Criticile formulate în recurs sunt întemeiate în parte, potrivit considerentelor care vor fi prezentate în continuare. În cauză, este necontestat că intimata-reclamantă fusese numită în funcția de director coordonator adjunct în cadrul D.G.F.P.

Suceava prin Ordinul nr. 1275 din 25 mai 2009, iar în baza numirii a fost încheiat Contractul de management nr. 111 din 25 mai 2009. Prin Ordinul nr. 2770 din 5 octombrie 2009, modificat și completat prin Ordinul nr. 3195 din 17 noiembrie 2009, anulat de instanța de fond prin sentința civilă nr. 128 din 21 mai 2010, aceasta a fost eliberată din exercitarea funcției publice de conducere respective. De asemenea, este necontestat că Ordinul nr. 1275 din 25 mai 2009, de numire în funcția respectivă, fusese emis în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale, iar Ordinul nr. 2770 din 5 octombrie 2009, de eliberare din funcția respectivă, fusese emis în temeiul prevederilor O.U.G.

nr. 105/2009, declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1629/2009. Pe de altă parte, prin Decizia nr. 414/2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a art. I pct. 1, 6, 27 și pct. 28 din Legea pentru modificarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, Curtea Constituțională referindu-se la Deciziile nr. 1257/2009 și, respectiv, nr. 1629/2009, a motivat că lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare au drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (actele administrative date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență, contractele de management, etc.). Deci, cu alte cuvinte, ca urmare a Deciziei nr. 1257/2009 care a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor legale din O.U.G.

nr. 37/2009, în temeiul cărora a fost emis Ordinul nr. 1275 din 25 mai 2009 și a fost încheiat Contractul de management nr. 111 din 25 mai 2009, atât ordinul, cât și contractul au încetat de drept din momentul în care organul competent a constatat, printr-un act administrativ similar, încetarea de drept. Cum, în cauză, nu s-a făcut dovada și, de altfel, nici nu s-a susținut existența unui act administrativ de constatare a încetării de drept a Ordinului nr. 1275 din 25 mai 2009 și a Contractului nr. 111 din 25 mai 2009, acestea vor constitui temei legal pentru pretențiile intimatei-reclamante până la momentul elucidării definitive și irevocabile a situațiilor juridice, Ordinul nr. 2770 din 5 octombrie 2009 de eliberare din funcție, fiind anulat, așa cum s-a arătat mai sus.

Dar, din actele aflate la dosar rezultă că, în cauză, Contractul de management nr. 111 din 25 mai 2009 a fost încheiat pentru o durată de 1 an, astfel că, la data de 25 mai 2010, acesta și-a încetat efectele prin expirarea duratei pentru care fusese încheiat. Pe de altă parte, obligarea autorităților la plata drepturilor salariale cuvenite, până la data reintegrării este netemeinică și pentru faptul că, în cauză, nu s-a dispus și nici nu s-a cerut repunerea în situația anterioară prin reintegrarea în funcția publică de conducere din exercitarea căreia intimata-reclamantă fusese eliberată.

În ceea ce privește critica din recurs, referitoare la data de 5 octombrie 2009, de la care ar urma să fie calculate drepturile salariale, instanța de recurs observă că este o chestiune de executare, în cadrul căreia urmează să se țină cont de faptul dacă intimata-reclamantă a beneficiat, în perioada pretinsă, de o indemnizație de asigurări sociale pentru intervalul 02 octombrie – 11 octombrie 2009. În concluzie, în concordanță cu considerentele prezentate mai sus, recursul va fi admis, iar sentința atacată va fi modificată în sensul că drepturile salariale vor trebui calculate și plătite pentru o perioadă care încetează la data de 25 mai 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de declarat de A.N.A.F. în nume propriu și în reprezentarea intereselor Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 197 din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința civilă nr. 197 din 11 octombrie 2010, în sensul că drepturile salariale vor fi calculate și plătite până la data de 25 mai 2010. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2011.