ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1053/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1053/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
I.C.C.J., secția penală, decizia nr.
1053 din 17 februarie 2006
Prin sentința penală nr. 1177 din 26
septembrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de
întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de condamnatul Z.N.C.
Pentru a pronunța această sentință,
instanța a reținut că petentul nu a făcut dovada existenței unor împrejurări
speciale în sensul art. 45, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., din
cauza cărora executarea în continuare a pedepsei să aibă consecințe grave
pentru acesta sau familia sa.
Împotriva sentinței a declarat apel
condamnatul.
Prin decizia penală nr. 895/ A din
21 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru
cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul.
Instanța de apel a reținut că nu
sunt îndeplinite în cauză cerințele legale, pentru a fi admisă cererea de
întrerupere a executării pedepsei, neexistând dovezi pentru existența
împrejurărilor speciale pentru care executarea imediată a pedepsei închisorii
să producă consecințe grave pentru condamnat sau familia sa.
Condamnatul a declarat recurs
împotriva deciziei, criticând-o pentru netemeinicie.
Recursul este nefondat.
În accepțiunea legii „împrejurările
speciale” presupune situații pasagere, ce pot fi ameliorate substanțial ori
chiar înlăturate într-un termen relativ scurt.
Instanțele au reținut în mod corect
că din referatul de anchetă socială întocmit rezultă că familia petentului,
deși locuiește în condiții improprii, are un venit lunar constant care îi
asigură subzistența.
Situația grea a familiei petentului
are un caracter de permanență, ce nu poate fi remediată prin revenirea
petentului în familie pentru o durată de 3 luni.
În consecință, hotărârile pronunțate
în cauză sunt legale și temeinice, nesubzistând în cauză nici unul dintre
cazurile de casare ale hotărârilor prevăzute de art. 385
9
C. proc.
pen.
Față de aceste considerente, în
temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins
recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., a fost obligat condamnatul la cheltuieli judiciare statului.