ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4030/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare sub nr. x/85/2013, astfel cum a fost modificată prin cererea din data de 6 mai 2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Livada, prin Primar, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României -Camera de Conturi Județeană Satu Mare, a solicitat instanței să dispună următoarele:

- anularea pct. 16 și 17 din Decizia nr. 21 din 18 august 2014 a Camerei de Conturi Județene Satu Mare precum și a măsurilor dispuse pentru stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia, inclusiv a încheierii nr. 230 din 18 noiembrie 2014 a Curții de Conturi a României;

- anularea pct. 227 din Anexa 1 a Hotărârii Curții de Conturi nr. 155 din 29 mai 2014, pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi.

Prin încheierea de ședință din 3 iunie 2015 a Tribunalului Satu mare, s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea pct. 227 din Anexa 1 a Hotărârii Curții de Conturi nr. 155/2014, fiind invocată și excepția de necompetență materială în soluționarea capătului doi al cererii, cauza fiind declinată în favoarea Curții de Apel Oradea unde s-a format dosar nr. x/2015.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 153/2015 a Curții de Apel Oradea s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Livada, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României privind anulara prevederilor pct. 227 din Anexa nr. 1 a Hotărârii Curții de Conturi nr. 155 din 29 mai 2014, pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 153 din 13 octombrie 2015 a Curții de Apel Oradea, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Livada, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și, rejudecând pe fond, să se admită acțiunea în sensul anulării pct. 227 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități (RODAS) aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 155 din 29 mai 2012.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanța de fond "a aplicat în mod greșit și chiar a ignorat mai multe dispoziții legale".

Astfel, a aplicat în mod greșit prevederile art. 11 din Legea nr. 94/1992, ignorând faptul că prevederile pct. 227 din RODAS excede limitelor legii care l-a adoptat.

Prin pct. 227 din RODAS, au fost depășite limitele stabilite prin art. 11 din Legea nr. 94/1992, fiind modificat termenul de sesizare a instanței în cazul actelor administrative cu caracter individual față de cel stabilit prin Legea nr. 554/2004, fiind evident că instanța de fond a ignorat aspectele menționate.

Instanța de fond "a confundat" legea organică - Legea nr. 94/1992 cu actul administrativ - RODAS iar Legea nr. 94/1992 "nu împuternicește" Curtea de Conturi de a stabili termen de sesizare a instanței de contencios administrativ.

Cu privire la Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1094/2008, în considerentele deciziei făcându-se referire la limitele impuse de legea organică, regulamentul având menirea de a stabili doar modalitatea de organizare și desfășurare a activității Curții de Conturi.

În aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța de fond a apreciat că un act administrativ cu caracter normativ (RODAS) poate modifica o lege organică (Legea contenciosului administrativ) deși legea în baza căreia a fost emis nu impune să reglementeze asemenea modificări.

Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități este un act administrativ cu caracter normativ, emis în executarea Legii nr. 94/1992, care trebuie să cuprindă reglementări în limitele și potrivit normelor legale, conform art. 21 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Prin art. 227 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități a fost stabilit un termen de 15 zile calendaristice de la comunicarea actului administrativ cu caracter individual, fără a se avea în vedere termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004 - legea contenciosului administrativ, fiind încălcate și dispozițiile art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Prin Decizia nr. 4522/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost declarate ca nelegale pct. 228 și 229 din vechiul Regulament al Curții de Conturi, argumentele reținute în decizia menționată fiind valabile și în prezenta cauză.

Intimata, Curtea de Conturi a României, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este legală și temeinică pentru considerentele expuse și prin întâmpinarea depusă în primul ciclu procesual.

Astfel, termenul de 15 zile calendaristice prevăzut de pct. 227 din Regulament, nu contravine termenului de drept comun stabilit de Legea nr. 554/2004, termenul de drept comun fiind aplicabil ori de câte ori nu se dispune altfel prin reglementarea proprie activității autorității publice. Legea generală poate să modifice sau să înlăture incidența legii speciale numai când cuprinde prevederi exprese în acest sens, dar termenul de 15 zile prevăzut de pct. 227 din Regulament, este derogator de la termenul de drept comun, instanța de fond aplicând și interpretând corect dispozițiile legale incidente.

Dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000 au un caracter special față de Legea nr. 554/2004, în cauză fiind aplicabil termenul prevăzut de actul normativ ce reglementează o procedură specială, derogatorie în raport de dreptul comun, în acest sens fiind Decizia nr. 3646/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dispozițiile pct. 227 din contenciosului administrativ nu încalcă principiul dreptului de acces la justiție, în condițiile în care entitățile verificate pot contesta în fața instanței de contencios administrativ măsurile dispuse de Curtea de Conturi iar stabilirea unui termen mai redus decât cel general nu este de natură a încălca dreptul la un proces echitabil.

Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României, este legea specială în raport cu legea cadru și cuprinde norme derogatorii de la dreptul comun în ceea ce privește competența cât și cu privire la termenul de formulare a acțiunilor în justiție, fiind de principiu că legile speciale sunt derogatorii de la dreptul comun.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat argumentele pentru care se solicita admiterea recursului, casarea sentinței iar rejudecând pe fond - admiterea acțiunii.

Procedura de filtrare a recursului

În procedura de filtrare a recursului, reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., pe baza motivelor de recurs, a întâmpinării și a răspunsului la întâmpinare, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu, raport ce a fost comunicat părților conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În ședința din data de 10 octombrie 2017 a fost admis în principiu recursul formulat în cauză, fiind dispusă citarea părților în ședință publică conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în limita criticilor formulate, a apărărilor formulate, ținând cont de dispozițiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Prin Decizia nr. 21 din 18 august 2011, emisă de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Județeană Satu Mare, au fost dispuse măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora față de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Livada, entitatea verificată având dreptul de a contesta decizia menționată în termen de 15 zile de la comunicare.

Prin capătul de cerere ce a fost disjuns din acțiunea principală, înregistrată inițial la Tribunalul Satu Mare, s-a solicitat instanței de contencios administrativ să verifice legalitatea pct. 227 Anexa 1 a Hotărârii Curții de Conturi a României pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi a României.

Dispozițiile a căror anular se solicită respectiv pct. 227 din Anexa nr. 1 a Hotărârii Curții de Conturi nr. 155/2014 arată că "împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor prevăzută la pct. 213, conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în condițiile legii contenciosului administrativ".

Hotărârea nr. 155/2014, pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, a fost aprobată de Plenul Curții de Conturi în raport de dispozițiile art. 11 alin. (2) și (3) dar și de art. 59 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.

Termenul de 15 zile stabilit la pct. 227 din RODAS este prevăzut de art. 35 din Legea nr. 94/1992, prin Regulament fiind preluate dispozițiile legii speciale, care stabilesc reguli derogatorii de la dreptul comun.

Ca urmare, este evident că dispozițiile pct. 227 din RODAS au fost emise în aplicarea Legii nr. 94/1992, iar organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități se efectuează potrivit Regulamentului aprobat de Plenul Curții de Conturi, conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, instanța de fond interpretând și aplicând corect dispozițiile art. 11 din actul normativ menționat.

Susținerea recurentei, în sensul că pct. 227 din RODAS a depășit limitele stabilite prin art. 11 din Legea nr. 94/1992, respectiv că a fost modificat termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nu poate fi reținută, prin Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități fiind preluat termenul de 15 zile prevăzut de art. 35 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, ca lege specială prin care au fost stabilite termene derogatorii de la dreptul comun prevăzut de Legea nr. 554/2004, dispozițiile legii generale aplicându-se în cazurile în care nu se dispune altfel prin lege specială.

Alegațiile recurentei în sensul că instanța de fond "a confundat" Legea nr. 94/1992 cu Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, nu pot fi reținute, RODAS fiind aprobat de Plenul Curții de Conturi în raport de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi republicată în anul 2014, în raport de care "organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități se efectuează potrivit regulamentului aprobat de Plenul Curții de Conturi, în temeiul prezentei legi".

Instanța de fond, în mod corect, a constatat legalitatea pct. 227 din RODAS referitor la termenul de 15 zile, acest termen fiind prevăzut în mod expres la art. 35 din Legea nr. 94/1992, ca lege specială, derogatorie de la dreptul comun, termenul prevăzut de Legea nr. 554/2004 fiind aplicabil ori de câte ori nu se dispune altfel printr-o lege specială.

Susținerea recurentei, în sensul că prin Decizia nr. 1094/2005 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra RODAS, nu poate fi reținută, prin decizia menționată Curtea Constituțională stabilind că prevederile art. I pct. 56 (art. 107 alin. (1) și (4), pct. 12 (art. 12 alin. (2), pct. 50 (art. 96), pct. 77 (art. 129 alin. (1) și pct. 53 (art. 105 alin. (2) din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi sunt constituționale.

Recurenta prezintă trunchiat considerentele expuse de Curtea Constituțională în decizia menționată cu referire la dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, în forma avută în vigoare la 23 octombrie 2008, dispoziții ce au fost declarate de altfel constituționale.

Pornind de la dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. e) din Constituție, în sensul că prin lege organică se reglementează organizarea și funcționarea Curții de Conturi, Curtea Constituțională a reținut că organizarea și funcționarea Curții de Conturi este reglementată de Legea nr. 94/1992, iar conform art. 12 alin. (2), printr-un regulament aprobat de Plenul Curții de Conturi se stabilește modalitatea de organizare și desfășurare a activităților ce îi revin potrivit legii speciale.

RODAS, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 155 din 29 mai 2014, a fost emis în raport de dispozițiile art. 11 pct. 2 din Legea nr. 94/1992, iar pct. 227 din regulament, cu referire la termenul de 15 zile, a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 94/1992, ca lege specială, fără a se putea reține încălcarea dispozițiilor Legii cadru nr. 554/2004, instanța de fond interpretând și aplicând corect dispozițiile legale incidente.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de recurentă, nu are incidență în prezenta cauză, prin Decizia nr. 6075/2013 fiind contestate dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130 din 4 noiembrie 2010 care stabilesc în favoarea curții de apel competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor.

În consecință, față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Livada, prin Primar, împotriva sentinței nr. 153 din 13 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Livada, prin Primar împotriva sentinței nr. 153 din 13 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2017.