ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.09.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6075/2013

HOTĂRÂRE
10.09.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6075/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată

Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

la data de 5 mai 2011 și înregistrată sub nr. 4775/86/2011, reclamanta Clubul

Sportiv municipal S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Camera de Conturi

Suceava să se dispună:

- anularea art. II „Abaterile

de la legalitatea și regularitate constatate, care au determinat producerea de

prejudicii”, pct. 1 „Nerespectarea legalității și regularității, precum și a

principiilor de economicitate și eficiență în utilizarea fondurilor publice

constatate la achiziția patinoarului artificial cu suprafață uscată”, lit. a)-g)

din procesul-verbal de constatare din 22 septembrie 2010 întocmit de către I.V.

și M.V. în calitate de auditori publici externi la Camera de Conturi Suceava,

ca fiind nelegal.

Prin sentința nr.

6560 din 27 octombrie 2011 Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului

Suceava și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel

Suceava, privind pe reclamantul Clubul Sportiv Municipal S. în contradictoriu

cu pârâta Camera de Conturi Suceava.

A reținut instanța că

procesul-verbal contestat este un act administrativ emis de o autoritate în regim

de putere publică, însă având în vedere faptul că la nivelul unităților administrativ-teritoriale,

camerele de conturi județene sunt lipsite de personalitate juridică, instanța a

apreciat că, deși organul emitent este cel corespunzător unității administrativ-teritoriale

locale, litigiul care se naște din actele contestate se soluționează de secția de

contencios administrativ a Curții de Apel Suceava, astfel cum rezultă din dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Ulterior, reclamantul

și-a completat acțiunea solicitând și anularea deciziei nr. 38 emisă de pârâtă prin

care s-au valorificat constatările procesului verbal evocat .

de fond

din 22 februarie 2012 a Curții de Apel Suceava a fost respinsă, ca nefondată, excepția

inadmisibilității invocată de pârâta Camera de Conturi Suceava și a fost respinsă,

ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul Clubul Sportiv Municipal S., în

contradictoriu cu pârâtele Camera de Conturi Suceava și Curtea de Conturi a României.

de drept care au stat la baza formării convingerii instanței

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare din 22 septembrie

2010 întocmit de Camera de Conturi Suceava este un act administrativ de autoritate,

în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât

emană de la o autoritate publică, reprezintă manifestarea de voință a acesteia concretizată

prin raportare la lege. Astfel, la art. II pct. 1 al acestuia s-au constatat abateri

de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea de prejudicii datorate

încălcării unor principii de economicitate și eficiență în utilizarea fondurile

publice cu ocazia achiziției de către reclamant a patinoarului artificial cu suprafață

uscată.

Totodată, în cuprinsul

acestuia s-au stabilit abaterile financiare, faptele cauzatoare de prejudicii, cu

indicarea persoanelor responsabile.

Cu privire la fondul cauzei,

Curtea reține că în perioada octombrie-decembrie 2009 a fost desfășurată o procedură

de atribuire având ca obiect achiziționarea unui patinoar cu suprafață artificială

uscată. Prin procesul-verbal de constatare din 22 septembrie 2010 s-a reținut că

această procedură s-a desfășurat cu încălcări.

Astfel, instanța a reținut

că patinoarul a fost calificat ca fiind o construcție provizorie, fapt constatat

și prin procesul-verbal din 20 aprilie 2010 prin care reclamantul a fost sancționat

contravențional pentru lipsa certificatului de urbanism.

Ulterior, reclamantul

a intrat în legalitate cu privire la acest aspect, consimțind asupra omisiunii sesizate,

și, implicit, asupra naturii construcției.

Curtea a apreciat în sensul

anexei nr. 1 la O.U.G. nr. 34/2006, care conferă explicit patinoarelor caracterul

unor lucrări de investiție, reținând că reclamantul, în calitate de autoritate contractantă,

avea obligația, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, să realizeze/să

obțină cu ocazia desfășurării procedurii: proiectul de execuție, certificatul de

urbanism, autorizație de construire, o estimare a valorii investiției, exigențe

pe care aceasta nu le-a îndeplinit.

Contrar susținerilor reclamantului,

valoarea estimată a achiziției nu trebuia făcută de Ministerul Tineretului și Sportului,

care avea doar calitatea de ordonator de credite, ci de Clubul Sportiv Municipal

S., autoritate contractantă în sensul O.U.G. nr. 34/2006.

Legat de acest aspect,

instanța a reținut că în mod corect Curtea de Conturi a constatat că pentru valoarea

de 503.000 RON estimată pentru achiziția și montarea patinoarului în suprafață artificială

uscată, prevăzută în programul de achiziții publice și în anunțul de participare

la procedura de achiziții publice, licitație deschisă, nu s-au prezentat documente

de justificare, fiind estimată în funcție de finanțarea transmisă de minister, din

care s-a dedus valoarea TVA (600.000 RON cu TVA, 504.000 RON fără TVA).

Instanța de fond a reținut

că reclamantul nu a răsturnat nici concluzia pârâtei referitoare la faptul că înregistrarea

în evidența contabilă s-a făcut la data plății facturii, fără ca la acea dată să

fi avut loc recepția la terminarea lucrărilor sau recepția finală.

Clubul Sportiv Municipal Suceava.

Prin motivele de recurs

formulate a fost criticată soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

În primul rând, recurentul

a arătat că hotărârea a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, fiind

invocat motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Recurentul a arătat că

a sesizat Tribunalul Suceava cu acțiunea introductivă, având în vedere atât emitentul

actului administrativ atacat, cât și valoarea sumei menționată în actul administrativ

contestat, însă instanța în mod greșit și-a declinat competența de soluționare în

favoarea Curții de Apel.

Recurentul a adus critici

și pe fondul cauzei, arătând pe larg situația de fapt ce a condus la dobândirea

contractului de achiziție publică având ca obiect furnizarea patinoarului artificial

cu suprafață uscată.

de recurs

Înalta Curte de Casație

și Justiție în temeiul art. 304

1

motivul de recurs de ordine publică, constatând incidența în cauză a dispozițiilor

art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile

art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere

când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.

Analizând actele dosarului,

Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă

anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv a

deciziei emisă de Camera de Conturi Suceava

.

Înalta Curte reține că

dispozițiile din regulamentul Curții de conturi nu pot fi aplicate cu prioritate

față de Legea contenciosului administrativ aplicabilă. Astfel, dispozițiile

art. 228 din regulamentul aprobat prin hotărârea Plenului Curții de Conturi nr.

130/2010, care stabilesc în favoarea curții de apel competența de soluționare a

sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor,

nu pot contraveni normelor de competență stabilite prin art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte a reținut

că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile art. 10, competența

materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului

ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce

are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora.

Având în vedere obiectul

cauzei de față, care privește un act administrativ emis de o autoritate publică

locală, respectiv decizia emisă de Camera de Conturi a Județului Suceava, competența

de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat

de organul emitent al actului atacat.

Având în vedere considerentele

expuse, cât și dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul,

va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul

Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul formulat

de Clubul Sportiv Municipal S. împotriva sentinței nr. 63 din 22 februarie 2012

a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 septembrie

2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-02-05
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 568/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, reclamanta Direcția pentru Agricultură Suceava a solicitat anulare
ÎCCJ 2012-05-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2621/2012
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5457/CA din 12 decembrie 2011, Tribunalul Brașov - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și f
ÎCCJ 2011-10-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 316/2012
de nelegalitate invocată din oficiu de instanța de fond cu privire la un act administrativ unilateral cu caracter normativ. Cel de-al doilea motiv de recurs este de asemenea nefondat, constatându-se că soluția de admitere a excepției de nel
ÎCCJ 2005-12-06
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5778/2005
ă de Directorul Direcției de Control Financiar Ulterior Suceava. Cu privire la excepția de necompetentă materială, s-a reținut că, potrivit prevederilor art. 94 și 95 din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările ulterioare, întâmpina
ÎCCJ 2013-09-13
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6155/2013
în primă instanță și, totodată, excepția de nelegalitate a dispozițiilor pct. 223 lit. e) și 229 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din a
Sursă