ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2621/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5457/CA din 12 decembrie 2011, Tribunalul Brașov - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, î n speță, actul administrativ atacat este încheierea nr. VI.265 din 20 iunie 2011, a autorității centrale Curtea de Conturi a României, prin care a fost soluționată contestația împotriva deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2011 emisă de Camera de Conturi Județeană.

Instanța a apreciat că într-o atare situație sunt aplicabile și dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la autoritățile publice centrale, căci încheierea este emisă de Curtea de Conturi a României și ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Cum în speță nu s-a făcut dovada anulării respectivei Hotărâri nr. 130/2010 a Curții de Conturi, instanța a apreciat că nu se poate reține inaplicabilitatea ei, în acest sens fiind și decizia nr. 3911 din 12 iulie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin sentința nr. 16/F din 7 februarie 2012 Curtea de Apel Brașov - secția contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta Direcția Sport și Tineret Brașov, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Brașov, în favoarea Tribunalului Brașov și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat î nalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. 9242/62/2011 reclamanta Direcția Sport și Tineret Brașov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Brașov, anularea încheierii nr. VI/265 din 20 iunie 2011 a Curții de Conturi și a deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2011 a Camerei de Conturi a Județului Brașov.

Acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna la data de 12 iulie 2011, fiind îndreptată împotriva încheierii nr. VI/265 din 20 iunie 2011 a Curții de Conturi a României – Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ teritoriale. Împotriva acestei decizii reclamanții au formulat contestație din 2 februarie 2011, ce a fost soluționată prin încheierea nr. VI.265 din 20 iunie 2011 a Curții de Conturi a României – Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ teritoriale în sensul respingerii. Instanța a reținut că la data de 13 decembrie 2010 s-a publicat în M. Of.

al României Hotărârea nr. 130 din 4 noiembrie 2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, până la acea dată fiind aplicabilă Hotărârea nr. 1/2009; că Hotărârea Curții de Conturi a României nr. 130/2010 reglementează procedura prealabilă împotriva unor acte emise în baza regulamentului pe care îl aprobă, iar sesizarea instanței de contencios administrativ privește doar încheierea emisă de comisia de soluționare a contestațiilor prevăzute la pct. 213. Astfel, a apreciat instanța, fiind vorba despre acte emise în baza unui Regulament privind și valorificarea actelor rezultate din activitățile specifice Curții de Conturi a României, contestarea lor în cadrul procedurii prealabile și sesizarea instanței se vor face în baza aceluiași regulament, o altă interpretare conducând la nașterea unei lex terția.

Curtea de apel a avut în vedere soluția pentru unificarea practicii adoptată în ședința plenului judecătorilor secției de contencios administrative și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care s-a stabilit că aparține tribunalului competența de soluționare a litigiilor având ca obiect acțiuni prin care se solicită anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în soluționarea contestației administrative formulate împotriva măsurilor dispuse prin decizia emisă de camera de conturi județeană, anularea deciziei emisă de camera de conturi județeană, anularea procesului-verbal de constatare încheiat de camera de conturi județeană.

Având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și faptul că obiectul litigiului - actele a căror anulare se solicită, respectiv actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ, este decizia emisă de camera de conturi județeană, care este autoritate publică de nivel local, precum și prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiul privind un act administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează în fond de tribunal, curtea de apel a constatat că în cauză competența materială de soluționare a acțiunii aparține Tribunalului Brașov.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea a sesizat î nalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Brașov – secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Cererea de chemare în judecată formulată de Direcția Sport și Tineret Brașov are ca obiect Decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2011, emisă de pârâta Camera de Conturi a Județului Brașov în examinarea abaterilor de la legalitate și regularitate consemnate în procesul verbal de constatare din 6 octombrie 2010, încheiat în urma auditului financiar al contului de execuție pe anul 2009 efectuat la Direcția Sport și Tineret Brașov și Încheierea nr. VI.265 din 20 iunie 2011 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de Conturi. În drept, decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2011 și Încheierea nr. VI.

265 din 20 iunie 2011 s-au întemeiat pe prevederile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi și ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități. Actele normative susmenționate, și care reprezintă temeiul juridic al actelor administrative deduse judecății, nu cuprind norme derogatorii de la regulile de drept comun din Legea nr. 554/2004 cu privire la competența materială de soluționare a litigiilor de contencios administrativ.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

În raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează în fond de către tribunal. În ședința Plenului secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 20 decembrie 2012 s-a hotărât că aparține tribunalului competența de soluționare a litigiilor având ca obiect acțiuni prin care se solicită: (1) anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în soluționarea contestației administrative formulate împotriva măsurilor prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi Județeană; (2) anularea deciziei emisă de Camera de Conturi Județeană; (3) anularea procesului-verbal de constatare încheiat de Camera de Conturi Județeană.

Astfel, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și având în vedere actele a căror anulare formează obiectul litigiului, s-a apreciat că actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o autoritate publică de nivel local. De asemenea, chiar dacă, prin încheierea pe care o pronunță, structura centrală a Curții de Conturi a României respinge sau admite, în parte, contestația formulată împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Județeană, s-a stabilit că actul administrativ care produce efecte juridice și care este supus obligației de executare este tot decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o autoritate publică de nivel local.

Trebuie precizat că soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunțarea unor soluții neunitare, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluțiile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Direcția Sport și Tineret Brașov și pe pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Brașov, în favoarea Tribunalului Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2012