ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2621/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

5457/CA din 12 decembrie 2011, Tribunalul Brașov - secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială

a instanței și a

declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că,

î

n

speță, actul administrativ atacat este încheierea nr. VI.265 din 20 iunie 2011,

a autorității centrale Curtea de Conturi a României, prin care a fost

soluționată contestația împotriva deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2011 emisă de

Camera de Conturi Județeană.

Instanța

a apreciat că într-o atare situație sunt aplicabile și dispozițiile art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la autoritățile publice centrale, căci

încheierea este emisă de Curtea de Conturi a României și ale art. 3 pct. 1 C.

proc. civ.

Cum în

speță nu s-a făcut dovada anulării respectivei Hotărâri nr. 130/2010 a Curții

de Conturi, instanța a apreciat că nu se poate reține inaplicabilitatea ei, în

acest sens fiind și decizia nr. 3911 din 12 iulie 2011 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Prin sentința nr. 16/F

din 7 februarie 2012 Curtea de Apel Brașov - secția contencios administrativ și

fiscal a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta

Direcția Sport și Tineret Brașov, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de

Conturi a României și Camera de Conturi Brașov, în favoarea Tribunalului Brașov

și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat

î

nalta Curte de Casație și Justiție

pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut că prin cererea înregistrată inițial pe rolul

Tribunalului Brașov sub nr. 9242/62/2011 reclamanta Direcția Sport și Tineret

Brașov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României

și Camera de Conturi Brașov, anularea încheierii nr. VI/265 din 20 iunie 2011 a

Curții de Conturi și a deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2011 a Camerei de Conturi

a Județului Brașov.

Acțiunea a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului Covasna la data de 12 iulie 2011, fiind îndreptată

împotriva încheierii nr. VI/265 din 20 iunie 2011 a Curții de Conturi a

României – Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităților

administrativ teritoriale.

Împotriva acestei

decizii reclamanții au formulat contestație din 2 februarie 2011, ce a fost

soluționată prin încheierea nr. VI.265 din 20 iunie 2011 a Curții de Conturi a

României – Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităților

administrativ teritoriale în sensul respingerii.

Instanța a reținut că

la data de 13 decembrie 2010 s-a publicat în M. Of. al României Hotărârea nr. 130

din 4 noiembrie 2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și

desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea

actelor rezultate din aceste activități, până la acea dată fiind aplicabilă

Hotărârea nr. 1/2009; că Hotărârea Curții de Conturi a României nr. 130/2010

reglementează procedura prealabilă împotriva unor acte emise în baza

regulamentului pe care îl aprobă, iar sesizarea instanței de contencios

administrativ privește doar încheierea emisă de comisia de soluționare a

contestațiilor prevăzute la pct. 213.

Astfel, a apreciat

instanța, fiind vorba despre acte emise în baza unui Regulament privind și

valorificarea actelor rezultate din activitățile specifice Curții de Conturi a

României, contestarea lor în cadrul procedurii prealabile și sesizarea

instanței se vor face în baza aceluiași regulament, o altă interpretare conducând

la nașterea unei lex terția.

Curtea de apel a avut

în vedere soluția pentru unificarea practicii adoptată în ședința plenului

judecătorilor secției de contencios administrative și fiscal a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, în care s-a stabilit că aparține tribunalului competența

de soluționare a litigiilor având ca obiect acțiuni prin care se solicită

anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în soluționarea

contestației administrative formulate împotriva măsurilor dispuse prin decizia

emisă de camera de conturi județeană, anularea deciziei emisă de camera de

conturi județeană, anularea procesului-verbal de constatare încheiat de camera

de conturi județeană.

Având în vedere

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și faptul că

obiectul litigiului - actele a căror anulare se solicită, respectiv actul

administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care

este supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate

instanței de contencios administrativ, este decizia emisă de camera de conturi

județeană, care este autoritate publică de nivel local, precum și prevederile art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiul privind un act

administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează în fond de

tribunal, curtea de apel a constatat că în cauză competența materială de

soluționare a acțiunii aparține Tribunalului Brașov.

Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ.,

văzând și dispozițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea a sesizat

î

nalta Curte de Casație și Justiție

pentru soluționarea conflictului.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul,

conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Brașov – secția de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru

a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în

continuare arătate:

Cererea de chemare în

judecată formulată de Direcția Sport și Tineret Brașov are ca obiect Decizia nr.

2 din 11 ianuarie 2011, emisă de pârâta Camera de Conturi a Județului Brașov în

examinarea abaterilor de la legalitate și regularitate consemnate în procesul

verbal de constatare din 6 octombrie 2010, încheiat în urma auditului financiar

al contului de execuție pe anul 2009 efectuat la Direcția Sport și Tineret Brașov și Încheierea nr. VI.265 din 20 iunie 2011 emisă de Comisia

de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de Conturi.

În drept, decizia nr.

2 din 11 ianuarie 2011 și Încheierea nr. VI. 265 din 20 iunie 2011 s-au

întemeiat pe prevederile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea

Curții de Conturi și ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea

activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor

rezultate din aceste activități.

Actele normative

susmenționate, și care reprezintă temeiul juridic al actelor administrative

deduse judecății, nu cuprind norme derogatorii de la regulile de drept comun

din Legea nr. 554/2004 cu privire la competența materială de soluționare a

litigiilor de contencios administrativ.

Competența materială

a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de

contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de

procedură civilă, făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței

instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al

actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului

administrativ contestat.

Astfel, pe de o

parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența

tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de

contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

În raport de

prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act

administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează în fond de

către tribunal.

În ședința Plenului secției

de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție

din data de 20 decembrie 2012 s-a hotărât că aparține tribunalului competența

de soluționare a litigiilor având ca obiect acțiuni prin care se solicită: (1)

anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în soluționarea

contestației administrative formulate împotriva măsurilor prevăzute prin

decizia emisă de Camera de Conturi Județeană; (2) anularea deciziei emisă de

Camera de Conturi Județeană; (3) anularea procesului-verbal de constatare

încheiat de Camera de Conturi Județeană.

Astfel, în raport cu

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare și având în vedere actele a căror anulare formează

obiectul litigiului, s-a apreciat că actul administrativ care dă naștere,

modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care

poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios

administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o

autoritate publică de nivel local.

De

asemenea, chiar dacă, prin încheierea pe care o pronunță, structura centrală a

Curții de Conturi a României respinge sau admite, în parte, contestația

formulată împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Județeană, s-a stabilit

că actul administrativ care produce efecte juridice și care este supus

obligației de executare este tot decizia emisă de Camera de Conturi Județeană,

care este o autoritate publică de nivel local.

Trebuie precizat că

soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției reprezintă un mecanism menit

să preîntâmpine pronunțarea unor soluții neunitare, mai ales că rolul Înaltei

Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluțiile acesteia nu

pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a

cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Brașov - secția de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Direcția Sport și Tineret Brașov

și pe pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Brașov, în

favoarea Tribunalului Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 25 mai 2012