ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3149/2012

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11 aprilie

2011 pe rolul Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta

Unitatea Administrativ Teritorială –comuna C., în contradictoriu cu pârâta Curtea

de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Brașov a solicitat anularea

parțială a deciziei din 23 noiembrie 2010 emisă de Curtea de Conturi a României,

Camera de Conturi Brașov precum și anularea încheierii din 23 martie 2011 privind

soluționarea contestației adresată Curții de Conturi a României.

Prin sentința nr. 5212/CA

din 29 noiembrie 2011 a Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal , s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată, din oficiu,

și s-a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta Unitatea

Administrativ Teritorială –comuna C., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi

a României - Camera de Conturi a Județului Brașov în favoarea Curții de Apel Brașov

.

Pentru a pronunța această

sentință, Tribunalul Brașov a reținut că potrivit prevederilor pct. 228 din Regulamentul

Curții de Conturi, sesizarea instanței specializate de contencios administrativ

în raport cu activitatea de audit financiar desfășurată de către Curtea de Conturi

se poate face doar cu referire la încheierea emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor,

acesta fiind singurul act administrativ de natură a investi o instanță de judecată,respectiv

Curtea de Apel.

Sentința Curții de Apel

Brașov

Curtea de Apel Brașov,

secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 45/F din 5 martie 2012,

a admis excepția necompetenței materiale și în conformitate cu dispozițiile

art. 158 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a acțiunii

promovată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială –comuna C., în contradictoriu

cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Brașov în

favoarea Tribunalului Brașov. S-a constatat conflictul negativ de competență și

în temeiul art. 21 C.proc. civ. s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de

Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această

sentință s-a reținut că actul administrativ atacat este decizia emisă de Camera

de Conturi a Județului Brașov care este o autoritate publică la nivel local, astfel

că tribunalul este competent să soluționeze prezentul litigiu.

Soluția Înaltei Curți

de Casație și Justiție

Înalta Curte examinând

conflictul negativ de competență, constată că soluționarea prezentei cauze aparține

Tribunalului Brașov.

Este adevărat că Regulamentul

Curții de Conturi, așa cum a reținut și Curtea de Apel Brașov, cuprinde procedura

de contestare a deciziilor structurilor județene ale Curții de Conturi, prevăzându-se

la art. 227 că „împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor,

conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios administrativ

competentă în condițiile Legii contenciosului administrativ”.

Potrivit art. 228 din

același regulament, „competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul

entității verificate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor,

aparține Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel

în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate în condițiile Legii

contenciosului administrativ”.

Dat fiind faptul că dispozițiile

din regulament menționate fac trimitere la Legea contenciosului administrativ, se

pune problema stabilirii competenței materiale de soluționare a cauzei, referitoare

la actul administrativ care constituie obiectul cererii deduse judecății, acesta

fiind emis de o structură județeană a Curții de Conturi, respectiv de o autoritate

publică județeană.

Dispozițiile art. 228

din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010,

sunt contrare prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reprezintă

dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv în ceea ce privește

competența instanțelor de contencios administrativ.

De la dreptul comun prevăzut

de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004, se poate deroga doar prin dispoziții

speciale cuprinse într-o lege organică specială.

Regulamentul aprobat prin

Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 nu intră în categoria legilor

organice speciale, astfel că se va stabili competența materială în raport de dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Mai mult decât atât, în

ședința plenului secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți din

data de 20 februarie 2012, s-a hotărât că actul supus controlului judiciar este

decizia de măsuri emisă de Camera Județeană de Conturi, pentru că acesta este actul

care dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice.

Trebuie precizat că soluțiile

de principiu adoptate la nivelul secției reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine

pronunțarea unor soluții neunitare, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de

unificare a practicii judiciare, iar soluțiile acesteia nu pot constitui sursă de

insecuritate a raporturilor juridice.

În consecință, în baza

art. 20 și urm. C.proc. civ., se va stabili competența de soluționare a prezentei

cauze la Tribunalul Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială –comuna C. și

pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Brașov în favoarea

Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie

2012.