ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2570/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I.Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Brașov sub nr. 8818/62/2011, reclamanții Municipiul C., Consiliul

Local al Municipiului C. și Primarul Municipiului C. P.A. au solicitat în

contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi

Brașov anularea încheierii nr. VI/269 din 21 iunie 2011 a Curții de Conturi și

a Deciziei nr. 4 din 20 ianuarie 2011 a Camerei de Conturi a Județului Brașov.

Prin Sentința nr.

4490/CA din 1 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul nr.

8818/62/2011 s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâta

Curtea de Conturi a României și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii

în favoarea Curții de Apel Brașov.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că după data de 1 ianuarie 2011, conform

dispozițiilor art. 228 din Hotărârea nr. 130/2010, competența de soluționare a

sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii

emise de Comisia de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios

administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială

se află sediul entității verificate.

de Apel

Prin Decizia nr. 15/F

din 7 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov a fost admisă excepția

necompetenței materiale a Curții invocată de reclamanții Municipiul C.,

Consiliul Local al Municipiului C. și Primarul Municipiului C. P.A. și, în

consecință, a fost declinată competența materială de soluționare a acțiunii în

contencios administrativ formulată de reclamanții Municipiul C., Consiliul

Local al Municipiului C. și Primarul Municipiului C. P.A. în contradictoriu cu

pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Brașov în favoarea

Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ.

S-a constatat ivit

astfel un conflict negativ de competență și a fost sesizată Înalta Curte de

Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut că obiectul acțiunii introductive privește

contestația împotriva încheierii nr. VI/269 din 21 iunie 2011 a Curții de

Conturi a României - Departamentul de coordonare a verificării bugetelor

unităților administrativ-teritoriale.

S-a reținut că

litigiul a fost determinat de controlul efectuat de Camera de Conturi a

Județului Brașov în perioada 17 - 21 decembrie 2010 la UAT Municipiul C.,

respectiv de constatările și de măsurile dispuse cu această ocazie.

Astfel, la data de 21

decembrie 2010 Camera de Conturi a Județului Brașov a întocmit procesul-verbal

de constatare nr. 2258 ca urmare a auditului financiar asupra contului de

execuție pe anul 2009.

În baza acestui

proces-verbal de constatare, Camera de Conturi a Județului Brașov a emis

Decizia nr. 4 din 20 ianuarie 2011, prin care s-au constatat abateri de la

legalitate și regularitate, care au determinat crearea de prejudicii și s-a

decis declanșarea procedurilor de recuperare a prejudiciului.

Împotriva acestei

decizii reclamanții au formulat contestație înregistrată sub nr. 253 din 7

februarie 2011, ce a fost soluționată prin încheierea nr. VI.269 din 21 iunie

2011 a Curții de Conturi a României - Departamentul de coordonare a verificării

bugetelor unităților administrativ-teritoriale în sensul respingerii.

La data de 13

decembrie 2010 s-a publicat în M. Of. al României Hotărârea nr. 130/4.11.2010

pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea

activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor

rezultate din aceste activități, până la acea dată, fiind aplicabilă Hotărârea

nr. 1/2009.

Potrivit pct. 229 din

Hotărârea Curții de Conturi a României nr. 130/2010 "cauzele aflate pe

rolul instanțelor la data publicării prezentului regulament în Monitorul

Oficial al României, Partea I, vor continua să se judece potrivit

regulamentului aplicabil în momentul sesizării instanței". Aceste

prevederi au caracter tranzitoriu, însă nu reglementează și situația actelor

întocmite de Curtea de Conturi sau de camerele de conturi județene contestate

înainte de publicarea noului regulament și atacate în instanță după publicarea

noului regulament.

Instanța a reținut că

interpretarea dispozițiilor pct. 229 din Hotărârea Curții de Conturi a României

nr. 130/2010, în sensul în care cauzele înregistrate pe rolul instanțelor după

data de 13 decembrie 2010 se judecă potrivit noului regulament, chiar dacă au

ca obiect acte emise înainte, respectiv sub imperiul vechiului regulament,

echivalează cu încălcarea principiul neretroactivității legii, principiu

statuat prin art. 15 alin. (2) din Constituția României.

Hotărârea Curții de

Conturi a României nr. 130/2010 reglementează procedura prealabilă împotriva

unor acte emise în baza regulamentului pe care îl aprobă, iar sesizarea

instanței de contencios administrativ privește doar încheierea emisă de comisia

de soluționare a contestațiilor prevăzute la pct. 213.

Instanța a constatat

că, fiind vorba despre acte emise în baza unui Regulament privind valorificarea

actelor rezultate din activitățile specifice Curții de Conturi a României,

contestarea lor în cadrul procedurii prealabile și sesizarea instanței se vor

face în baza aceluiași regulament, o altă interpretare conducând la nașterea

unei lex terția.

Noul Regulament vizează

actele emise în baza sa și nu poate conține norme de procedură pentru acte

emise în baza vechiului Regulament.

Pct. 108 din

Hotărârea Curții de Conturi a României nr. 1/2009 prevede: "În cazul

încheierilor emise la nivelul camerelor de conturi, sesizarea instanței se

depune la Secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalelor

județene".

Mai mult, Curtea a

reținut soluția dată în ședința plenului judecătorilor Secției de contencios

administrative și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

unificarea practicii, în conformitate cu care s-a stabilit că aparține

tribunalului competența de soluționare a litigiilor având ca obiect acțiuni

prin care se solicită anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a

României, în soluționarea contestației administrative formulate împotriva

măsurilor dispuse prin decizia emisă de camera de conturi județeană, anularea

deciziei emisă de camera de conturi județeană, anularea procesului-verbal de

constatare încheiat de camera de conturi județeană.

II. Decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în

conformitate cu dispozițiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul

cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a

constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de

competență tipic, întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că

există conflict de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri

irevocabile, s-au declarat necompetente să judece același litigiu.

Analizând actele

dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată

îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică

locală, a Deciziei nr. 4 din 20 ianuarie 2011 a Camerei de Conturi a Județului

Brașov, precum și a hotărârii emise în soluționarea contestației formulate

împotriva deciziei arătate, respectiv a încheierii nr. VI/269 din 21 iunie 2011

a Curții de Conturi.

Înalta Curte reține

că dispozițiile din regulamentul Curții de conturi nu pot fi aplicate cu

prioritate față de Legea contenciosului administrativ aplicabilă. Astfel,

dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții

de Conturi nr. 130 din 04 noiembrie 2010, care stabilesc în favoarea curții de

apel competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise

de comisia de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de

competență stabilite prin art. 10 din Legea nr. 554/2004, în acest sens fiind

și Decizia nr. 4522/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a

fost admisă excepția de nelegalitate a dispozițiilor respective din Regulament.

Înalta Curte a

reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile

art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii

și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al

cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere

obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ emis de o

autoritate publică locală, respectiv Decizia emisă de Camera de Conturi a

Județului Brașov, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în

raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.

Având în vedere

considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și

care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Tribunalului

Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe Municipiul C. prin Primar, Consiliul Local

al Municipiului C., Primarul Municipiului C., P.A., Camera de Conturi a

Județului Brașov și Curtea de Conturi a României în favoarea Tribunalului

Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2012.

Procesat de GGC - GV