ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 654/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul

Tribunalului Brașov sub nr. 4167/62/2011 reclamantul Primarul Comunei Crizbav a

solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României -

Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ

teritoriale anularea încheierii nr. VI 63 din 1 martie 2011 a Curții de Conturi

precum și anularea în parte a Deciziei nr. 35 din 16 august 2010 a Camerei de

Conturi a Județului Brașov, în ceea ce privește pct. 3, 4 și 6.

Prin Sentința civilă

nr. 3671/CA din 20 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul

nr. 4167/CA/2011 s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului

Brașov, invocată de pârâta Curtea de Conturi a României și s-a declinat

competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Brașov.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub același nr. 4167/62/2010.

În ședința publică

din 26 octombrie 2011 instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale

a Curții de Apel Brașov.

Prin Sentința nr.

211/F din 26 octombrie 2011 Curtea de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și în

consecință a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele:

Prezentul litigiu a

fost determinat de controlul efectuat de Camera de Conturi a Județului Brașov

în perioada 23 martie - 4 mai 2010 la reclamanți, respectiv de constatările și

de măsurile dispuse cu această ocazie.

Astfel, la data de 4

mai 2010 Camera de Conturi a Județului Brașov a întocmit procesul-verbal de

constatare ca urmare a auditului financiar asupra contului de execuție și

bilanțului contabil pe anul 2009, la UAT comuna Crizbav.

În baza acestui

proces-verbal de constatare Camera de Conturi a Județului Brașov a emis Decizia

nr. 35 din 16 august 2010 prin care s-au constatat abateri de la legalitate și

regularitate care au determinat crearea de prejudicii și s-a decis declanșarea

procedurilor de recuperare a prejudiciului.

Împotriva acestei

decizii reclamanta Primăria comunei Crizbav a formulat contestație înregistrată

sub nr. 1696 din 16 septembrie 2010, ce a fost soluționată prin încheierea nr.

VI 63 din 1 martie 2011 a Curții de Conturi a României - Departamentul de

coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ teritoriale, în

sensul respingerii contestației.

La data de 13

decembrie 2010 s-a publicat în M. Of. al României Hotărârea nr. 130 din 4

noiembrie 2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și

desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea

actelor rezultate din aceste activități, până la acea dată, fiind aplicabilă

Hotărârea nr. 1/2009.

A reținut Curtea că

potrivit pct. 229 din Hotărârea Curții de Conturi a României nr. 130/2010

"cauzele aflate pe rolul instanțelor la data publicării prezentului

regulament în M. Of. al României, Partea I, vor continua să se judece potrivit

regulamentului aplicabil în momentul sesizării instanței". Aceste

prevederi au caracter tranzitoriu, însă nu reglementează și situația actelor

întocmite de Curtea de Conturi sau de camerele de conturi județene contestate

înainte de publicarea noului regulament și atacate în instanță după publicarea

noului regulament.

Interpretarea

dispozițiilor pct. 229 din Hotărârea Curții de Conturi a României nr. 130/2010

în sensul în care cauzele înregistrate pe rolul instanțelor după data de 13

decembrie 2010 se judecă potrivit noului regulament chiar dacă au ca obiect

acte emise înainte, respectiv sub imperiul vechiului regulament, echivalează cu

încălcarea principiul neretroactivitătii legii, principiu statuat prin art. 15

alin. (2) din Constituția României.

Hotărârea Curții de

Conturi a României nr. 130/2010 reglementează procedura prealabilă împotriva

unor acte emise în baza regulamentului pe care îl aprobă, iar sesizarea

instanței de contencios administrativ privește doar încheierea emisă de comisia

de soluționare a contestațiilor prevăzute la pct. 213.

Hotărârea Curții de

Conturi a României nr. 1/2009 reglementează începând cu pct. 69 procedura

întocmirii procesului-verbal de constatare, modul de valorificare a constatărilor,

măsurile pe care Curtea de Conturi le dispune pentru valorificare, decizia care

se întocmește, analiza și soluționarea contestației la decizie precum și

sesizarea instanței.

Potrivit pct. 539 din

Hotărârea nr. 130/2010 "acțiunile de control/audit care, la data intrării

în vigoare a prezentului regulament, se află în stadiu de execuție sau

valorificare a constatărilor, vor fi finalizate în conformitate cu prevederile

regulamentului aplicabil în momentul începerii acestor acțiuni".

Astfel, fiind vorba

despre acte emise în baza unui Regulament privind și valorificarea actelor

rezultate din activitățile specifice Curții de Conturi a României, contestarea

lor în cadrul procedurii prealabile și sesizarea instanței se vor face în baza

aceluiași regulament, o altă interpretare conducând la nașterea unei lex

terția.

Noul Regulament

vizează actele emise în baza sa și nu poate conține norme de procedură pentru

acte emise în baza vechiului Regulament.

A concluzionat Curtea

că potrivit pct. 108 din Hotărârea Curții de Conturi a României nr. 1/2009

prevede: "În cazul încheierilor emise la nivelul camerelor de conturi,

sesizarea instanței se depune la Secția de contencios administrativ și fiscal a

tribunalelor județene".

Înalta Curte, în

raport de dispozițiile art. 20 C. proc. civ., reține că a fost legal investită

cu soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a soluționa

conflictul negativ de competență, în raport de actele depuse la dosarul cauzei,

se reține că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea

încheierii nr. VI 63 din 1 martie 2011 și anularea în parte a Deciziei nr. 35

din 16 august 2010, în ceea ce privește prevederile pct.  (parag.) 3, 4 și 6

din conținutul acesteia.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare,

noțiunea de act administrativ este definită ca fiind "actul unilateral cu

caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de

putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în

concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

În raport de obiectul

cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c)

menționate, se impune a stabili care este actul administrativ care dă naștere,

modifică sau stinge raporturi juridice, care este actul supus executării și

care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios

administrativ.

Potrivit

dispozițiilor art. 204 și 210 din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea activității specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea

actelor de control rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea

Plenului nr. 130/2010 publicată în M. Of. al României nr. 832/13.12.2010,

Partea I, împotriva măsurilor dispuse prin decizia camerei de conturi județene

se poate formula contestație în termen de 15 zile, care "suspendă

obligația executării deciziei până la soluționarea ei de către Comisia de

Soluționare a Contestațiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie de la

data comunicării încheierii formulate de Comisia de Soluționare a

Contestațiilor, prin care se respinge integral sau parțial contestația".

În raport de

dispozițiile legale menționate, se reține că actul administrativ care produce

efecte juridice, fiind supus obligației executării este decizia structurii

Curții de Conturi prin care se respinge integral sau parțial contestația,

acesta fiind actul care îndeplinește cerințele de a fi apreciat ca având natura

juridică a unui act administrativ, astfel cum acesta este definit în art. 2

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare.

Este adevărat că

regulamentul menționat cuprinde procedura de contestare a deciziilor

structurilor județene ale Curții de Conturi, prevăzându-se la art. 227 că

împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor,

conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios

administrativ competentă în condițiile Legii contenciosului administrativ.

Potrivit art. 228 din

același regulament, "competența de soluționare a sesizării formulate de

conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de comisia de

soluționare a contestațiilor, aparține Secției de contencios administrativ și

fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul

entității verificate în condițiile Legii contenciosului administrativ".

Referindu-se la

competența instanțelor de contencios administrativ, dispozițiile art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, prevăd că: "Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în

fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și

cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și

accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de

secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel".

Dat fiind faptul că

dispozițiile din regulament menționate fac trimitere la Legea contenciosului

administrativ, se pune problema stabilirii competenței materiale de soluționare

a cauzei, referitoare la actul administrativ care constituie obiectul cererii

deduse judecății, acesta fiind emis de o structură județeană a Curții de

Conturi, respectiv de o autoritate publică județeană.

Dispozițiile art. 228

din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr.

130/2010, sunt contrare prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv

în ceea ce privește competența instanțelor de contencios administrativ, astfel

cum a stabilit jurisprudenta constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție

care prin Deciziile nr. 4522 din 4 octombrie 2011 și nr. 4547 din 5 octombrie

2011 a respins recursurile declarate de Curtea de Conturi a României împotriva

Sentinței nr. 112 din 27 iunie 2011 și respectiv încheierii din 21 iunie 2012

ale Curții de Apel Bacău, prin care a fost admisă excepția de nelegalitate a prevederilor

din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 referitoare la competența

curții de apel în soluționarea contestațiilor împotriva încheierilor emise de

comisia constituită la Curtea de Conturi.

De la dreptul comun

prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004, se poate deroga doar

prin dispoziții speciale cuprinse într-o lege organică specială.

Regulamentul aprobat

prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 nu intră în categoria

legilor organice speciale, astfel că se va stabili competența materială în

raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare.

În concluzie, față de

toate argumentele expuse, Înalta Curte, ținând seama de dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 2 C. proc. civ., stabilește că în

cazul în care se respinge total sau parțial contestația împotriva deciziei

structurii Curții de Conturi, competența materială de soluționare a cauzei

revine tribunalului, secția contencios administrativ și fiscal, întrucât

obiectul litigiului este un act administrativ emis de o structură județeană a

Curții de Conturi, ca autoritate publică județeană.

Cum în cauză,

contestația împotriva Deciziei nr. 35 din 16 august 2010 a Camerei de Conturi

Brașov a fost respinsă integral prin încheierea nr. VI 63 din 16 septembrie

2010, Înalta Curte, ținând seama de considerentele expuse și în temeiul art. 22

alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Primarul Comunei Crizbav,

Unitatea Administrativ Teritorială Crizbav, în contradictoriu cu pârâta Curtea

de Conturi a României - Departamentul de Coordonare a Verificărilor Bugetelor

Unităților Administrativ Teritoriale din cadrul Camerei de Conturi Brașov, în

favoarea Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2012.