ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4855/2012

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii judiciare

Prin cererea de chemare

în judecată înregistrată la data de 04 august 2011 pe rolul Tribunalului Brașov,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Direcția

de Servicii Sociale - Centrul pentru Persoane fără Adăpost Brașov a solicitat instanței,

în contradictoriu cu pârâta Camera de Conturi a Județului Brașov, să dispună anularea

măsurilor dispuse la pct. 2 din decizia nr. 51 din 30 noiembrie 2010 emisă în baza

procesului-verbal de constatare din 02 august 2010, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea primei instanțe

aflate în conflict

Prin sentința civilă

nr. 1002/CA din 16 februarie 2012, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului

Brașov invocată de pârâta Camera de Conturi a Județului Brașov prin Curtea de Conturi

a României și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de

reclamanta Direcția de Servicii Sociale - Centrul pentru Persoane Fără Adăpost Brașov

în contradictoriu cu pârâta Camera de Conturi a Județului Brașov prin Curtea de

Conturi a României, în favoarea Curții de Apel Brașov.

Pentru a pronunța această

soluție, Tribunalul a reținut că în prezenta cauză se solicită anularea unei decizii

emisă de Camera de Conturi a Județului Brașov, care potrivit art. 1 alin. (5) din

Legea nr. 94/1992 reprezintă o structură teritorială, fără personalitate juridică,

a Curții de Conturi a României, autoritate centrală cu caracter autonom care atrage

competența curții de apel potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea celei de-a doua

instanțe aflate în conflict

Prin sentința nr. 107/F

din 17 mai 2012, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal,

a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov și în consecință,

a declinat în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei, a constatat ivit conflictul

negativ de competență și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în

vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea de Apel a constatat că reclamanta a solicitat anularea parțială

a deciziei nr. 51 din 30 noiembrie 2010 emisă de către Camera de Conturi Brașov.

În această situație, actul administrativ care produce efecte juridice și care este

supus obligației de executare este decizia emisă de Camera de Conturi județeană,

care este o autoritate publică de nivel local.

Regulatorul de competență

Înalta Curte, constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin.

(3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile

legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ

și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Pentru a soluționa conflictul

negativ de competență, în raport cu actele depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte

reține că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea parțială

a deciziei nr. 51 din 30 noiembrie 2010 emisă de Camera de Conturi Brașov.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, noțiunea

de act administrativ este definită ca fiind „actul unilateral cu caracter individual

sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea

organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere,

modifică sau stinge raporturi juridice”.

În raport de obiectul

cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) menționate,

se impune a stabili care este actul administrativ care dă naștere, modifică sau

stinge raporturi juridice, care este actul supus executării și care poate constitui

obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ.

Potrivit dispozițiilor

art. 92 și art. 98 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților

specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor de control rezultate

din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 1/2009 publicată în

M. Of. al României, Partea I, nr. 78/10.02.2009, împotriva măsurilor dispuse prin

decizia Camerei de Conturi județene se poate formula contestație în termen de 15

zile, care „nu suspendă obligația executării deciziei”.

În raport de dispozițiile

legale menționate, se reține că actul administrativ care produce efecte juridice,

fiind supus obligației executării este decizia structurii Curții de Conturi prin

care se respinge integral sau parțial contestația, acesta fiind actul care îndeplinește

cerințele de a fi apreciat ca având natura juridică a unui act administrativ, astfel

cum acesta este definit în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare.

Referindu-se la competența

instanțelor de contencios administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 prevăd că: „Litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond

de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel”.

Reținând, pe de o parte,

că autoritatea emitentă a deciziei este o cameră județeană de conturi și, pe de

altă parte, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanță personalitatea

juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv

aptitudinea de a emite acte administrative, în exercitarea unor prerogative de putere

publică ori a unui serviciu public, Înalta Curte constată că nu Curții de Apel,

ci Tribunalului, prin secția specializată, îi revenea competența de soluționare

a cauzei.

Considerentele Tribunalului

Brașov referitoare la faptul că lipsa personalității juridice a Camerei de Conturi

exclude competența tribunalului sunt neîntemeiate, întrucât, în materia contenciosului

administrativ, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) coroborat cu art. 2

alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă se determină

în funcție de rangul central sau local al autorității publice emitente a actului

administrativ. Or, în cauză, așa cum s-a reținut anterior, actul administrativ care

produce efecte juridice în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004

este decizia emisă de Camera de Conturi județeană, care are capacitate de drept

administrativ, fiind entitatea competentă să emită actul respectiv și care este

o autoritate publică locală în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 554/2004, fiind o structură fără personalitate juridică ce exercită în

unitatea administrativ-teritorială atribuțiile Curții de Conturi.

La pronunțarea prezentei

soluții, Înalta Curte are în vedere și interpretarea cuprinsă în pct.

106 - 108 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 1/2009 a Plenului Curții de

Conturi, în sensul că împotriva încheierilor emise în soluționarea procedurii administrative

de contestare reglementate la pct. 92 și urm. poate fi sesizată instanța de contencios

administrativ competentă în condițiile Legii nr. 554/2004, competența revenind secției

de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, pentru încheierile

structurilor centrale ale Curții de Conturi și secțiilor de contencios administrativ

și fiscal ale Tribunalelor, pentru încheierile emise la nivelul Camerelor de Conturi

județene.

În concluzie, față de

toate argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea

Tribunalului Brașov,

secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Direcția de Servicii Sociale - Centrul

de Persoane fără Adăpost Brașov în contradictoriu cu pârâta Camera de Conturi Brașov

în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 noiembrie 2012.