ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 470/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

470 din 25 ianuarie 2006

Prin sentința penală nr. 1 din 12

ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Călărași a fost respinsă cererea

inculpatului minor N.C.A. de schimbare a încadrării juridice dată prin

rechizitoriu din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat.

În consecință, conform art. 211 alin.

(2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., inculpatul minor N.C.A. a

fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 110 C. pen., cu

referire la art. 81 alin. (3) și (4) C. pen. și art. 82 alin. (3) C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen

de încercare de 3 ani.

În baza art. 110

1

alin.

(1) C. pen., a fost încredințată mamei inculpatului, numita N.F., supravegherea

acestuia și conform art. 103 alin. (3) lit. a) C. pen., inculpatul a fost

obligat să nu frecventeze nici un bar sau restaurant de pe raza municipiului

Călărași până la împlinirea vârstei de 18 ani.

S-a făcut aplicarea art. 86

3

alin. (1) și (2) C. pen. și art. 86

4

alin. (2) C. pen., cu referire

la art. 110

1

alin. (2) și (4) C. pen.

S-a lua act că partea vătămată A.I. nu

s-a constituit parte civilă.

Instanța de fond a reținut, în fapt

că, în după-amiaza zilei de 29 octombrie 2004, în jurul orelor 18,00, inculpatul

minor se afla în bazarul O. din Călărași, căutând piese pentru bicicletă. La un

moment dat a observat pe una dintre alei o femeie, respectiv partea vătămată A.I.,

care ținea în mână un portofel de culoare bege. Inculpatul s-a hotărât să

sustragă portofelul, s-a apropiat de partea vătămată și luând-o prin

surprindere, i-a smuls din mână portofelul în care se afla suma de 370.000 lei,

reușind apoi să se îndepărteze în fugă.

Declarând apel împotriva acestei

sentințe, inculpatul a reiterat solicitarea de a se schimba încadrarea juridică

în infracțiunea de furt calificat.

În subsidiar a solicitat să se

dispună redozarea pedepsei.

Prin decizia nr. 221/ A din 24 martie

2005 a Curții de Apel București, secția a II a penală și pentru cauze cu minori

și familie, s-a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale

sus-menționate, s-a desființat, în parte, sentința și rejudecând în fond:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., în art. 208 alin. (1) – art. 209 alin.

(1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., și în baza acestui text l-a

condamnat pe inculpat la un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 86

1

și 110

1

C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, fixând un termen de

încercare de 3 ani și 6 luni.

A pus în vedere inculpatului

dispozițiile art. 86

3

alin. (1) lit. a) C. pen., în sensul că acesta

să se prezinte în prima zi de vineri a fiecărei luni la S.R.S.S. Călărași, lit.

b) și d) C. pen. și art. 86

4

alin. (2) C. pen.

A dispus comunicarea deciziei către

S.R.S.S. Călărași.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că, în speță, este cert stabilit că inculpatul s-a apropiat prin

surprindere de partea vătămată și i-a smuls portofelul, fără a-i provoca vreo

suferință fizică sau psihică. Partea vătămată nu a fost supusă violențelor ori

amenințărilor și nici nu a fost adusă în stare de inconștiență sau în

imposibilitatea de a-și manifesta voința.

În aceste condiții, Curtea a

apreciat că activitatea infracțională a inculpatului întrunește în drept

elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în condițiile art. 208

alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., text în baza căruia i-a aplicat

o pedeapsă. Cum inculpatul nu împlinise 16 ani la data comiterii infracțiunii,

era elev cu o comportare anterioară bună, Curtea i-a aplicat pedeapsa minimă

prevăzută de lege, de un an și 6 luni închisoare, dând astfel expresie și

principiului prevăzut de art. 372 C. proc. pen., cu aplicarea art. 86

1

C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei schimbări a încadrării

juridice dată faptei, fiind corectă cea dată prin rechizitoriu și însușită de

instanța de fond.

În concret, s-a motivat că din

probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a venit din spatele părții

vătămate și, prin surprindere, i-a smuls acesteia portofelul pe care îl ținea

în mână, rupând astfel, cu forța, contactul material pe care partea vătămată îl

avea cu bunul, ceea ce reprezintă o violență în înțelesul art. 211 C. pen.

Examinând decizia recurată prin

prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.,

Curtea constată că recursul este fondat.

În raport de situația de fapt

reținută de ambele instanțe pe baza materialului probator administrat în cauză,

astfel cum a fost prezentată mai sus, Înalta Curte apreciază că încadrarea

juridică corectă este cea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit.

c) C. pen., întrucât smulgerea portofelului din mâna părții vătămate a fost o

acțiune agresivă, o violență îndreptată, indirect, asupra părții vătămate, de

natură a înfrânge voința acesteia și a rupe contactul material cu bunul.

Pentru aceste considerente, având în

vedere dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta

Curte va admite recursul formulat de parchet, va casa decizia atacată și va menține

soluția instanței de fond, constatând corectă atât încadrarea juridică dată

faptei de această instanță, cât și individualizarea pedepsei aplicate

inculpatului.

Conform dispozițiilor art. 192 alin.

(3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina

acestuia.