ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 470/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 470 din 25 ianuarie 2006 Prin sentința penală nr. 1 din 12 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Călărași a fost respinsă cererea inculpatului minor N.C.A. de schimbare a încadrării juridice dată prin rechizitoriu din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat. În consecință, conform art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., inculpatul minor N.C.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 110 C. pen., cu referire la art. 81 alin. (3) și (4) C. pen. și art. 82 alin. (3) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 110 1 alin. (1) C. pen., a fost încredințată mamei inculpatului, numita N.F., supravegherea acestuia și conform art. 103 alin. (3) lit. a) C. pen., inculpatul a fost obligat să nu frecventeze nici un bar sau restaurant de pe raza municipiului Călărași până la împlinirea vârstei de 18 ani. S-a făcut aplicarea art. 86 3 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 86 4 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 110 1 alin. (2) și (4) C. pen. S-a lua act că partea vătămată A.I. nu s-a constituit parte civilă. Instanța de fond a reținut, în fapt că, în după-amiaza zilei de 29 octombrie 2004, în jurul orelor 18,00, inculpatul minor se afla în bazarul O. din Călărași, căutând piese pentru bicicletă. La un moment dat a observat pe una dintre alei o femeie, respectiv partea vătămată A.I., care ținea în mână un portofel de culoare bege.

Inculpatul s-a hotărât să sustragă portofelul, s-a apropiat de partea vătămată și luând-o prin surprindere, i-a smuls din mână portofelul în care se afla suma de 370.000 lei, reușind apoi să se îndepărteze în fugă. Declarând apel împotriva acestei sentințe, inculpatul a reiterat solicitarea de a se schimba încadrarea juridică în infracțiunea de furt calificat. În subsidiar a solicitat să se dispună redozarea pedepsei. Prin decizia nr. 221/ A din 24 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a II a penală și pentru cauze cu minori și familie, s-a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale sus-menționate, s-a desființat, în parte, sentința și rejudecând în fond: În baza art. 334 C. proc.

pen., s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., în art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., și în baza acestui text l-a condamnat pe inculpat la un an și 6 luni închisoare. În baza art. 86 1 și 110 1 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, fixând un termen de încercare de 3 ani și 6 luni. A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 3 alin. (1) lit. a) C. pen., în sensul că acesta să se prezinte în prima zi de vineri a fiecărei luni la S.R.S.S. Călărași, lit. b) și d) C. pen. și art. 86 4 alin. (2) C. pen. A dispus comunicarea deciziei către S.R.S.S.

Călărași. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în speță, este cert stabilit că inculpatul s-a apropiat prin surprindere de partea vătămată și i-a smuls portofelul, fără a-i provoca vreo suferință fizică sau psihică. Partea vătămată nu a fost supusă violențelor ori amenințărilor și nici nu a fost adusă în stare de inconștiență sau în imposibilitatea de a-și manifesta voința. În aceste condiții, Curtea a apreciat că activitatea infracțională a inculpatului întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în condițiile art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., text în baza căruia i-a aplicat o pedeapsă.

Cum inculpatul nu împlinise 16 ani la data comiterii infracțiunii, era elev cu o comportare anterioară bună, Curtea i-a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de lege, de un an și 6 luni închisoare, dând astfel expresie și principiului prevăzut de art. 372 C. proc. pen., cu aplicarea art. 86 1 C. pen. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice dată faptei, fiind corectă cea dată prin rechizitoriu și însușită de instanța de fond. În concret, s-a motivat că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a venit din spatele părții vătămate și, prin surprindere, i-a smuls acesteia portofelul pe care îl ținea în mână, rupând astfel, cu forța, contactul material pe care partea vătămată îl avea cu bunul, ceea ce reprezintă o violență în înțelesul art. 211 C. pen.

Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat. În raport de situația de fapt reținută de ambele instanțe pe baza materialului probator administrat în cauză, astfel cum a fost prezentată mai sus, Înalta Curte apreciază că încadrarea juridică corectă este cea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., întrucât smulgerea portofelului din mâna părții vătămate a fost o acțiune agresivă, o violență îndreptată, indirect, asupra părții vătămate, de natură a înfrânge voința acesteia și a rupe contactul material cu bunul. Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., Înalta Curte va admite recursul formulat de parchet, va casa decizia atacată și va menține soluția instanței de fond, constatând corectă atât încadrarea juridică dată faptei de această instanță, cât și individualizarea pedepsei aplicate inculpatului. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.