ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5490/2006

Asupra

recursului de față ;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 85 din 27 aprilie 2006, Tribunalul Călărași a condamnat pe

inculpatul R.M., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) și c) și art. 37 lit. a) C. pen., și la pedeapsa de 3 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) raportat la art.

209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37

lit. b) C. pen.

Conform

art. 33 – art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare iar conform art. 39 alin. (2) C. pen., s-a dispus contopirea

pedepsei de 7 ani închisoare, cu restul de 255 zile închisoare, rămas

neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare pronunțată de Judecătoria Călărași,

prin sentința penală nr. 146/2004, inculpatul având de executat în final 7 ani

închisoare.

S-a

dedus arestarea preventivă de la 20 ianuarie 2006.

S-a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pentru

a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, în seara de 19 ianuarie

2006, inculpatul împreună cu inculpatul minor N.N., au pătruns în locuința

părții vătămate R.V. și au sustras bunuri în valoare de 11 RON folosind

împotriva acestei violența.

Au

plecat și pentru că au realizat că suma sustrasă era prea mică, s-au reîntors

în domiciliul părții vătămate sustrăgând mai multe bunuri în valoare de 113

RON.

Împotriva

sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și

inculpatul R.M.

Prin

decizia penală nr. 330/ A din 29 iunie 2006, Curtea de Apel București a admis

apelul declarat de parchet, a desființat în parte sentința penală atacată, a

înlăturat dispozițiile art. 39 alin. (2) C. pen., repunând în individualitatea

lor pedepsele componente.

În

baza art. 61 C. proc. pen., a contopit restul de 259 zile închisoare rămase

neexecutate din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 146/2004

a Judecătoriei Călărași cu fiecare din pedepsele de 7 ani și 3 ani închisoare

dispunând ca, în conformitate cu dispozițiile art. 33 – art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

S-a

respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Împotriva

deciziei, inculpatul R.M. a declarat recurs, motivat pe dispozițiile art. 385

15

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Recursul

este nefondat.

Instanțele

de fond au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa fiind just individualizată în raport de modul și gravitatea faptelor comise de

inculpat, tâlhăria, împreună cu un inculpat minor, și împotriva unei persoane

în vârstă de 77 de ani, precum și de starea de recidivă post executorie.

Întrucât

nu se constată motive care, să examineze din oficiu, să determine admiterea

recursului, acesta va fi respins ca nefondat, conform art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare

către stat, conform dispozitivului.

Se

va deduce arestarea preventivă de la 20 ianuarie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul R.M. împotriva deciziei penale nr. 530/ A din 29 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării

preventive de la 20 ianuarie 2006 la 25 septembrie 2006.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300

lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2006.