ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1727/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 467 din 20

octombrie 2005, Tribunalul Bacău a condamnat, printre alții, pe inculpatul A.I.

în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) cu

aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen., la

pedeapsa de 3 ani închisoare.

Instanța a revocat grațierea

pedepsei de un an închisoare și suspendarea condiționată a executării pedepsei

de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 142 din 13 ianuarie 2003

a Judecătoriei Bacău.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele de un an închisoare și 6 luni închisoare în

pedeapsa de un an.

Această pedeapsă a fost adăugată la

pedeapsa de 3 ani dispunându-se să execute în total 4 ani închisoare. S-a făcut

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și s-a menținut starea de arest a

inculpatului, computându-se detenția de la 14 iunie 2005, la zi.

Pentru a pronunța această sentință,

s-a reținut că, la data de 21 ianuarie 2005, partea vătămată V.I., în vârstă de

80 ani, a sesizat organele de poliție că în noaptea precedentă i-a fost violat

domiciliul și prin violență i s-au sustras bunuri.

Inculpatul A.I. cunoștea faptul că

partea vătămată are o sumă de bani și era familiarizat cu locuința acesteia,

întrucât mama sa ajuta partea vătămată în treburile gospodărești.

Inculpatul A.I. împreună cu minorii

T.L. și F.I. au pătruns în casa părții vătămate prin forțarea ușii de la

intrare.

Inculpatul A.I. a imobilizat partea

vătămată cu ajutorul unei bucăți de sfoară și a amenințat-o cu moartea.

Ulterior, inculpatul T.L. a rămas să supravegheze partea vătămată în timp ce A.I.

a luat suma de 5.000.000 lei, iar F.I. a mâncat din alimentele părții vătămate.

În momentul în care au părăsit casa

părții vătămate inculpații au sustras 3 cuțite și un aparat de radio.

Inculpații minori au fost condamnați

prin aceeași sentință, instanța apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și

fără executare, aplicându-se art. 81 C. pen.

Împotriva sentinței penale au

declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul.

În motivarea apelului parchetul a

susținut că sentința este netemeinică, printre altele și în ce privește pe

inculpatul A.I., deoarece în mod nejustificat au fost reținute circumstanțe

atenuante. Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 4 din 10

ianuarie 2006, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondate, apelurile

declarate în cauză, reținându-se că în raport de împrejurările concrete în care

a fost săvârșită infracțiunea, de faptul că inculpatul A.I. se cunoștea cu partea

vătămată pe care o mai vizitase anterior, de valoarea bunurilor sustrase și de

atitudinea acestuia, în mod corect au fost reținute circumstanțele atenuante în

favoarea inculpatului.

Împotriva hotărârilor pronunțate

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a declarat recurs criticându-le

pentru netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține că infracțiunea săvârșită prezintă un grad ridicat de pericol social

și în mod nejustificat s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului

A.I., care a avut inițiativa săvârșirii infracțiunii, cunoștea topografia

locului în care este situată casa și locul unde partea vătămată păstra bani.

Fapta a fost săvârșită asupra unei persoane în vârstă, iar inculpatul are

antecedente penale.

Recursul nu este fondat.

Motivele invocate de recurent se

încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., dar el nu subzistă în cauză.

Pedeapsa stabilită a fost bine

individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen., neimpunându-se

majorarea acesteia.

Instanța a avut în vedere gradul de

pericol social al faptei săvârșite, reieșit din modul și mijloacele de

săvârșire a faptei, în funcție de importanța valorii sociale vătămate, dar a

avut în vedere și împrejurările care atenuează răspunderea penală.

În realizarea oricărei forme de

individualizare a pedepsei, dar cu deosebire în cadrul individualizării

judiciare, un rol important îl au stările, situațiile sau împrejurările

anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracțiunii și care

realizează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al faptei.

Deși, în cauză nu a putut fi

reținută conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea faptei, deoarece

are antecedente penale (infracțiune săvârșită în minoritate) nu este exclus, în

atare situație, să fie reținută numai una din circumstanțele prevăzute de art. 74

C. pen.

Astfel, instanța în mod corect a

avut în vedere atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, rezultând

din prezentarea sa în fața autorității, dar mai ales comportarea sinceră în

cursul procesului. O astfel de atitudine reflectă un grad de periculozitate mai

scăzut al acestuia și faptul că reeducarea lui se poate realiza și printr-o

pedeapsă mai ușoară.

De asemenea, nu este lipsită de

importanță și împrejurarea reținută de instanță, faptul că inculpatul se

cunoștea cu partea vătămată iar mama acestuia, ajutându-l la treburile

gospodărești.

Prin dispozițiile art. 74 alin. (2) C.

pen., s-a prevăzut că împrejurările enumerate, ce pot constitui circumstanțe

atenuante, din alineatul precedent, au caracter exemplificativ, ceea ce

presupune că instanța poate reține ca circumstanțe atenuante și alte

împrejurări care atenuează gradul de pericol social al faptei și de

periculozitate a infractorului.

În cauză nu s-a făcut aplicarea și a

art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., dar trebuie avută în vedere și conduita

inculpatului după comiterea faptei, prin care își manifestă căința activă

pentru fapta comisă, căință materializată prin repararea pagubei pricinuite,

înlăturarea urmărilor infracțiunii, și care reliefează o periculozitate mai

scăzută a acestuia, reclamă un tratament penal atenuat. Inculpatul a restituit

suma de bani sustrasă, împreună cu ceilalți inculpați, regretând fapta comisă,

este tânăr, în vârstă de 19 ani.

Toate aceste considerente atrag

concluzia că în cauză, s-a făcut o bună individualizare a pedepsei și în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins

recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate de voturi:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei

penale nr. 4 din 10 ianuarie 2006 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpatul

A.I.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 iunie 2005 la 17 martie

2006.

Onorariul pentru apărarea din

oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 martie 2006.