ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1727/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 467 din 20 octombrie 2005, Tribunalul Bacău a condamnat, printre alții, pe inculpatul A.I. în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare. Instanța a revocat grațierea pedepsei de un an închisoare și suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 142 din 13 ianuarie 2003 a Judecătoriei Bacău. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de un an închisoare și 6 luni închisoare în pedeapsa de un an.

Această pedeapsă a fost adăugată la pedeapsa de 3 ani dispunându-se să execute în total 4 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și s-a menținut starea de arest a inculpatului, computându-se detenția de la 14 iunie 2005, la zi. Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că, la data de 21 ianuarie 2005, partea vătămată V.I., în vârstă de 80 ani, a sesizat organele de poliție că în noaptea precedentă i-a fost violat domiciliul și prin violență i s-au sustras bunuri. Inculpatul A.I. cunoștea faptul că partea vătămată are o sumă de bani și era familiarizat cu locuința acesteia, întrucât mama sa ajuta partea vătămată în treburile gospodărești. Inculpatul A.I. împreună cu minorii T.L.

și F.I. au pătruns în casa părții vătămate prin forțarea ușii de la intrare. Inculpatul A.I. a imobilizat partea vătămată cu ajutorul unei bucăți de sfoară și a amenințat-o cu moartea. Ulterior, inculpatul T.L. a rămas să supravegheze partea vătămată în timp ce A.I. a luat suma de 5.000.000 lei, iar F.I. a mâncat din alimentele părții vătămate. În momentul în care au părăsit casa părții vătămate inculpații au sustras 3 cuțite și un aparat de radio. Inculpații minori au fost condamnați prin aceeași sentință, instanța apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare, aplicându-se art. 81 C. pen. Împotriva sentinței penale au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul.

În motivarea apelului parchetul a susținut că sentința este netemeinică, printre altele și în ce privește pe inculpatul A.I., deoarece în mod nejustificat au fost reținute circumstanțe atenuante. Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 4 din 10 ianuarie 2006, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondate, apelurile declarate în cauză, reținându-se că în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, de faptul că inculpatul A.I. se cunoștea cu partea vătămată pe care o mai vizitase anterior, de valoarea bunurilor sustrase și de atitudinea acestuia, în mod corect au fost reținute circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului. Împotriva hotărârilor pronunțate Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a declarat recurs criticându-le pentru netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că infracțiunea săvârșită prezintă un grad ridicat de pericol social și în mod nejustificat s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului A.I., care a avut inițiativa săvârșirii infracțiunii, cunoștea topografia locului în care este situată casa și locul unde partea vătămată păstra bani. Fapta a fost săvârșită asupra unei persoane în vârstă, iar inculpatul are antecedente penale. Recursul nu este fondat. Motivele invocate de recurent se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., dar el nu subzistă în cauză. Pedeapsa stabilită a fost bine individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen., neimpunându-se majorarea acesteia.

Instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite, reieșit din modul și mijloacele de săvârșire a faptei, în funcție de importanța valorii sociale vătămate, dar a avut în vedere și împrejurările care atenuează răspunderea penală. În realizarea oricărei forme de individualizare a pedepsei, dar cu deosebire în cadrul individualizării judiciare, un rol important îl au stările, situațiile sau împrejurările anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infracțiunii și care realizează un grad mai ridicat ori mai scăzut de pericol social al faptei. Deși, în cauză nu a putut fi reținută conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea faptei, deoarece are antecedente penale (infracțiune săvârșită în minoritate) nu este exclus, în atare situație, să fie reținută numai una din circumstanțele prevăzute de art. 74 C. pen.

Astfel, instanța în mod corect a avut în vedere atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, dar mai ales comportarea sinceră în cursul procesului. O astfel de atitudine reflectă un grad de periculozitate mai scăzut al acestuia și faptul că reeducarea lui se poate realiza și printr-o pedeapsă mai ușoară. De asemenea, nu este lipsită de importanță și împrejurarea reținută de instanță, faptul că inculpatul se cunoștea cu partea vătămată iar mama acestuia, ajutându-l la treburile gospodărești. Prin dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen., s-a prevăzut că împrejurările enumerate, ce pot constitui circumstanțe atenuante, din alineatul precedent, au caracter exemplificativ, ceea ce presupune că instanța poate reține ca circumstanțe atenuante și alte împrejurări care atenuează gradul de pericol social al faptei și de periculozitate a infractorului.

În cauză nu s-a făcut aplicarea și a art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., dar trebuie avută în vedere și conduita inculpatului după comiterea faptei, prin care își manifestă căința activă pentru fapta comisă, căință materializată prin repararea pagubei pricinuite, înlăturarea urmărilor infracțiunii, și care reliefează o periculozitate mai scăzută a acestuia, reclamă un tratament penal atenuat. Inculpatul a restituit suma de bani sustrasă, împreună cu ceilalți inculpați, regretând fapta comisă, este tânăr, în vârstă de 19 ani. Toate aceste considerente atrag concluzia că în cauză, s-a făcut o bună individualizare a pedepsei și în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Cu majoritate de voturi: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 4 din 10 ianuarie 2006 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpatul A.I. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 iunie 2005 la 17 martie 2006. Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2006.